Un război pe care și România aproape că-l pierde

Miercuri seara, la Cotroceni, președintele Klaus Iohannis a explicat în linii mari strategia de securitate a României pentru următorii ani. 

A vorbit foarte pe scurt despre necesitatea regândirii modului în care statul român se raportează la ideea de siguranță națională, ce nu mai poate fi limitată la dezvoltarea exclusiv militara și de armament. Subiectul merită o dezbatere cu mult mai amplă, însă se vede limpede că actualii politicieni nu sunt capabili să se lupte cu argumente pe subiecte cu adevărat relevante.

Președintele a spus explicit și care sunt cele două mari pericole mai noi cu care se va confrunta omenirea (inclusiv noi)- atacurile cibernetice asupra diverselor tipuri de sisteme și dezinformarea- adică producerea și distribuirea informațiilor false pe diferite canale, de la televiziune, la website-uri și rețele sociale.

„Cyber attacks” sau „cyberterorism” sunt concepte nu foarte vechi. Astfel de lovituri informatice care au încercat „să pună în genunchi” sisteme sociale, economice sau administrative. Au fost chiar tentative de a bloca și rețele naționale de furnizare sau distribuție a energiei electrice. Astfel de lovituri e de așteptat să se îndesească. România joacă un rol important în apărarea frontierei tehnologice a alianței NATO, coordonând apărarea cibernetică a Ucrainei.

În materie de fake news, lucrurile par scăpate de sub control la nivel planetar, iar imaginea nu este deloc una liniștitoare. Avem o populație majoritar analfabetă din punct de vedere tehnologic și funcțional, cu acces neîngrădit la tehnologie și canale de informații sau rețele sociale. 

Deocamdată, bătălia pare pierdută. În lipsa gândirii critice și stăpânirii unui ABC despre cum să discerni o informație falsă de una adevărată, numărul celor care pică victime sigure diverselor minciuni sau adevăruri viciate este imens. 

Și în timp ce numărul celor analfabeți cu acces la informație de toate felurile crește de la un an la altul, iar canalele și platformele de distribuție capătă dimensiuni gigantice, niciun stat nu a găsit vreo soluție cu adevărat aplicabilă, care să filtreze minciuna de adevăr fără a limita dreptul la opinie sau fără a îngrădi dreptul cetățenilor la a se informa de acolo de unde aleg să o facă. 

Adăgați la acest tablou fenomenul deep-fake, tehnologia care pune vorbe în gură (audio și video) unui personaj și care a ajuns la niște rezultate spectaculoase, dar foarte periculoase. Rezultă haosul perfect, iadul tehnologiei.

Două chestiuni de reținut, așadar, din referirile lui Klaus Iohannis la strategia de apărare a țării pentru anii viitori- anume că vrem să ne pregătim mai bine în fața asaltului fake news și cyber attacks, dar și că- răspunzând întrebărilor formulate de jurnaliști- serviciile secrete nu se vor mai amesteca în actul de justiție sau în partea de urmărire penală. 

În ciuda criticilor venite din această direcție, în fapt, Președintele ia o măsură cerută din multe zone, inclusiv europene, în discuții informale cu oficialii români: serviciile secrete nu trebuie să aibă de a face cu realizarea rechizitoriilor de vreun fel. 

Se pot rezuma la a sesiza diferite instituții, dar nu vor participa - nici măcar sub coordonarea unui procuror - la adunarea dovezilor într-un dosar. Toate acestea se întâmplă și pentru că percepția anilor trecuți a fost că balanța în relația anchetatori - servicii a fost răsturnată și că oamenii din servicii au ajuns să se amestece nepermis în anchete, fiind suspectați că au impus anumite soluții ei înșiși, și nu procurorii sau judecătorii. 

Pe de altă parte, e interesant de discutat în ce măsură serviciile secrete pot interveni și până la ce nivel- în cazul- să spunem- unui grup de infractori cibernetici care pune la cale un atac terorist de natură să bage în colaps un sistem. De asemenea, o altă discuție amânată la nesfârșit de prea mulți ani este legată de un control civic cu mult mai consistent asupra diferitelor servicii, pentru a preîntâmpina orice formă de abuz - indiferent de aria în care acestea acționează.

Subiectul nu este unul simplu, așa cum nici lupta cu cealaltă amenințare reală - dezinformarea - nu este ușor de pus în practică. 

Se minte (nu numai la noi) la scară națională. Emițători de fake-news se află și între cei mai importanți oameni ai planetei- cum este președintele Donald Trump. În România, situația este aproape fără ieșire. 

Lideri politici cu influență în rândul alegătorilor spun minciună după minciună în fața camerelor și se folosesc de încrederea de care dispun pentru a emite informații false sau pentru a denatura grav adevărul. 

Când acești indivizi au la dispoziție și televiziuni arondate unde nimeni nu-i întrerupe sau nu încearcă să-i pună să probeze acuzațiile, lucrurile escaladează.

Zilele trecute, președintele PSD, Marcel Ciolacu, acuza modul dezastruos în care guvernul Orban girat de președintele Iohannis au administrat pandemia. Întrebarea de bun simț pentru retorica domnului Ciolacu este: există vreun exemplu de țară sau guvern care a trecut bine prin pandemie? Dacă da, care este acesta? Deocamdată, ce se vede cu ochiul liber, pentru oamenii cu bun simț și discernământ este că nu există rețeta perfectă, că cele mai multe state ale lumii se confruntă cu creșteri explozive ale noilor cazuri și că noi valuri de restricții- de la restaurante la cafenele sau adunări publice- sunt impuse. Se întâmplă în Franța (aproape 20.000 de noi cazuri/ zi), Spania, Cehia, Polonia, Statele Unite, Marea Britanie.

Miercuri, în cursul zilei, PSD, prin fostul premier Grindeanu a lansat programul de guvernare cu care se va afișa în această campanie electorală pentru Parlament. Curge cu lapte și miere, cresc pensiile, scad impozitele, explodează veniturile românilor. Un cetățean cu discernământ și un minim de educație financiară înțelege că acest program este o fantasmagorie dintr-un capăt în altul. Liderii PSD par decuplați de planeta Pământ. Nimeni nu știe când va fi învinsă pandemia, nimeni nu știe care va fi impactul în viitorii ani asupra economiilor lumii și investițiilor, nimeni nu știe cât va dura recuperarea, însă cei de la PSD replică rețeta Dragnea- creștere pe toată linia. De unde? În draftul de program nu e stabilită absolut nicio sursă a banilor, așa cum nu se spune niciun cuvânt despre împărțirea administrativ-teritorială a României sau restructurarea masivă a aparatului bugetar. Se vorbește în termeni foarte largi despre tehnologizare și chibzuire a banului public. 

Programul- așa cum sună el astăzi- sfidează nu numai inteligența, dar și bunul simț al unui om trecut pe la școală. În ceea ce privește campania electorală pentru alegerile locale, a fost una dintre cele mai rușinoase, cu știri inventate, personaje inventate- unele emisiuni fiind sancționare de către Consiliul Național al Audiovizualului. Pe Facebook însă- așa cum am mai scris cu alte ocazii- în campania pentru alegerile locale a fost festivalul fake news-ului. Extrem de multe atacuri, cifre mincinoase, declarații neadevărate, limbaj la limita extremă, atacuri la confesiune sau cetățenie. Toate sponsored- plătite de grupuri obscure și personaje dubioase fără identitate clară care gravitează în general în zona PSD și care au umplut feed-urile utilizatorilor. Toate aceste exemple arată, încă o dată, că atunci când e vorba despre bani, Facebook face abstracție de limbajul urii care a acaparat rețeaua.

Fake news-ul a ajuns cu bani și pe toate televizoarele. O machetă de spital a fost prezentată săptămâni la rând într-o formulare din care reieșea explicit din combinația imagine+ text cum că deja ar fi construit în Sectorul 1. 

Și totuși, măcar o soluție pentru cele două probleme există și aceasta stă în mâna Președintelui Klaus Iohannis. 

Cu atât mai mult cu cât și-a asumat-o ca domeniu pe care-l dorește reformat: educația. 

Poate ar fi momentul ca România să treacă în strategia de apărare a țării educația- ca principală armă de securitate, îngrijindu-se ca în următorii ani accesul la școală să fie cât mai larg, învățarea continuă să fie încurajată, astfel încât viitorii utilizatori ai internetului sau telespectatori să știe să facă diferența între o informație falsă și una adevărată sau să aibă la îndemână antrenamentul de a încerca să le separe sau pună la îndoială o afirmație înainte de a o înghiți de-a gata.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp