La sfârșitul lunii iunie, la cea mai mare expoziție de robotică din Europa, Automatica Munich, și-a făcut intrarea în lume un robot industrial autonom de curățat pardoseli creat în România. Robotul, care va intra în producție până la sfârșitul anului, a fost conceput de noi, Agora Robotics, singura companie românească care face cercetare-dezvoltare în domeniul roboților autonomi. Echipa de cercetare-dezvoltare a companiei este constituită, în mare parte, din fondatorii Modulab, un laborator de R&D în domeniul instalațiilor interactive, cunoscut pe piața locală încă din 2012 pentru proiecte expoziționale imersive.
În timp, ne-am creat reflexul de a gândi interdisciplinar și ne întrebăm constant cum putem face design de roboți industriali orientat către oameni, societate și mediu? Cum putem interfera, în mod activ și pozitiv, cu evoluția societății umane în contextul hiperautomatizării și a dezvoltării inteligenței artificiale? Cum putem să contribuim în mod semnificativ la conturarea acestei noi paradigme, care va influența omenirea într-un mod mai dramatic decât trecerea către era industrială și ulterior, către cea digitală?
Sună bombastic, dar acestea sunt discuții pe care le avem cu colaboratorii noștri pe UX, cu programatorii noștri și oamenii care ne ajută să ne identificăm identitatea de brand. Vorbim despre lucrurile astea de mulți ani cu partenerii noștri de la Centrul de Etică Aplicată de la Facultatea de Filosofie, o facultate care paradoxal este mai preocupată de viitorul tehnologiei decât multe universități cu profil tehnic. Suntem o companie cu destul de multe anxietăți existențiale, dileme morale și preocupări metafizice pentru niște dezvoltatori de roboți.
Am ales un model de business de tip robot as a service tocmai pentru că vrem să construim roboți cât mai fiabili, cu un ciclu de viață cât mai mare, să nu integrăm practici obscure din punct de vedere etic. Deși obiectivul nostru pe termen mediu este să dezvoltăm cei mai performanți și fiabili roboți de curățenie industrială și logistica depozitelor, preocupările noastre legate de viitorul omeniri și felul în care hiperautomatizarea și inteligența artificială vor configura evoluția speciei umane se integrează în procesele de cercetare-dezvoltare, de strategie de business și de poziționare pe piață.
Generația noastră de antreprenori nu visează la imperii financiare ci, poate, la ceva mai măreț și mai periculos - la felul în care business-urile și domeniile în care ei operează vor influența soarta omenirii în univers. Și ce este interesant este că aceste domenii tehnologice au forța disruptivă necesară pentru a genera un astfel de influență. Înainte să avem prima companie, echipă, produs sau logo, știam că vrem să contribuim la democratizarea tehnologiei, știam că vrem să participăm la simbiomorfogeneza dintre specia umană și tehnologie.
În mod ironic, prima noastră expoziție ca Modulab, în 2012 la MNAC, s-a numit „Symbiomorphogenesis” și breif-ul pe care l-am dat unei echipe interdisciplinare de artiști, filosofi, designeri și tehnicieni a fost să-și imagineze că tehnologia este o specie în sine, care evoluează folosindu-se de energia umană (care o dezvoltă și susține) și că suntem într-un punct în care nu știm dacă oamenii au o influența mai mare asupra tehnologiei sau vice-versa. A rezultat o expoziție interactivă în care fiecare exponat era un specimen al acestei forme de viață care își dezvolta funcționalitățile și comportamentul, în timp real, pe baza informațiilor pe care senzorii din dotare le colectau despre oamenii care populau spațiul expozițional. Acum trăim în viața de birou reproducerea, la o cu totul altă scară, a scenariului din expoziția de atunci, la care ne referim din ce în ce mai des în conversațiile din pauzele de programare.
Cum am ajuns aici
Ca echipă de cercetare-dezvoltare în proiecte tehnologice din ce în ce mai complexe, dezvoltarea de roboți a venit natural. Primele proiecte în direcția asta au fost din universul Modulab, la intersecția între artă, design și tehnologie. În Modulab exista o obsesie pentru designul de interacțiune, pentru că acesta era focusul principal în proiectele noastre. Iar ca leitmotiv în zona asta erau ecranele: Aici s-au dezvoltat:
- primul ecran de proiecție pe mediu volatil din lume
- primul ecran haptic (elastic) multitouch din lume
- ecrane interactive formate din picături de apă
- un ecran in formă de acvariu in care imaginile erau generate în timp rela de pești vii
Pasiunea pentru ecrane a culminat cu dezvoltarea unuia în formă de roi de roboți, interactiv. Fiecare pixel al acelui ecran era un mic robot, și fiecare robot din acest roi știa care era poziția tuturor celorlalți și se sincronizau pentru a forma imaginile și literele care le erau comunicate prin interfață.
Robotul umanoid a venit ca o trecere firească și prin acest domeniu. Vineri (așa cum l-am botezat pe robotul nostru umanoid social) a fost gazdă la diverse conferințe, animator de petreceri, valet, pacientul copiilor care veneau la evenimente la noi în atelier și invariabil voiau să-l „trateze”, profesor de geografie (știa toate capitalele!) și companion în zilele singuratice.
Limitările erau însă evidente - nu se deplasa, iar nivelul lui de conversație nu depășea, să zicem, nivelul Siri sau Alexa. N-am putut niciodată să-l privim ca pe ceva mai mult decât o jucărie și nici nu simțeam că putem merge foarte departe în zona de aplicații și funcționalități.
Înțeleg această fascinație pentru roboți umanoizi, este o fantezie de mii de ani a oamenilor să poată construi ființe artificiale care să îi slujească, dar mereu am avut o rezervă față de toate formele de antropomorfizare a tehnologiei. În continuare cred că metaforele pe care le folosim atunci când ne referim la tehnologie, mai ales în contextul roboticii și a inteligenței artificiale, pot genera multă confuzie.
După mai bine de zece ani de dezvoltat soluții tehnologice și prototipare intensivă, cu proiecte foarte diverse, am decis să renunțăm să facem R&D și prototipare în toate direcțiile posibile, și să ne concentrăm pe dezvoltarea unui produs „market ready”, ceea ce pentru noi era etalonul maturității.
Decizia a venit, pe de-o parte, pentru că multe dintre proiecte ne lăsau epuizați după sprinturi extreme de muncă în niște termene care doar în piața locală sunt posibile (de ordinul lunilor în cel mai bun caz) și frustrați că niciodată nu era suficient timp și suficient buget să ducem proiectul la maximul lui de potențial. Indiferent cât de bine ieșea și cât de spectaculos era feedback-ul publicului, ceea ce ne obseda la finalul zilei era ce nu am reușit să implementăm din tot ce am apucat să iterăm.
Pandemia, cel mai mare accelerator al automatizării
Robotica a fost o alegere firească - era un domeniu suficient de complex încât să reprezinte o adevărată provocare echipă. Era și un domeniu în care experiența noastră putea veni cu valoare adăugată - componenta de interacțiune și experiență a utilizatorului, zonă în care echipa era expertă. Primul prototip a fost o platformă robotică mobilă autonomă pe care colegii mei, în primăvara anului 2020, se pregăteau să o transforme în două produse: un robot mobil autonom de curățat podele și un robot care să transporte obiecte în fabrici și depozite. Ne-am petrecut lockdown-ul în laborator, adaptând platforma autonomă să devină un robot de dezinfecție cu lămpi UV-C, robot care funcționează și acum în câteva spitale din România. Pentru o foarte scurtă dar obositoare perioadă am încercat să vindem robotul în sistemul de achiziții publice. A devenit rapid evident că, deși aveam cel mai fiabil și performant robot de pe piață, creativitatea autorilor de caiete se sarcini de a viza anumite companii era ceva cu care noi nu aveam nici resursele, nici dispoziția necesare să ne luptăm.
Până în 2022 am folosit resursele din proiectele Modulab pentru a susține dezvoltarea robotului, iar în 2022 Agora Robotics a devenit parte a grupului Simtel Team, care în acest moment deține 51% din companie și care susține (nu doar) financiar compania. Asocierea a fost una firească, întrucât Simtel este cea mai mare companie de energie verde din România care desfășoară activități și în domeniile automatizării și telecomunicațiilor. Compatibilitatea între managementul Simtel și echipa Agora în ceea ce privește viziunea pe termen lung a fost importantă an semnarea acestui parteneriat. Trăsătura definitorie a etosului Agora este schimbarea către o nouă paradigmă de colaborare între oameni și roboți. Epoca trecută, marcată de roboți sechestrați care operau în cuști de siguranță, cedează locul unei noi ere de simbioză armonioasă om-mașină. În era coboților, lucrătorii umani își împart spațiul cu omologii automatizați, promovând un mediu care pune accentul pe cooperare, nu pe competiție.
Din punct de vedere istoric, implementarea roboților industriali a necesitat competențe specializate și o pregătire riguroasă. Cu toate acestea, simplitatea care schimbă jocul a interfețelor roboților Agora, concepute pentru a fi atât intuitive și ușor de utilizat, permite unui spectru mai larg de persoane să opereze roboți. Această schimbare poate fi comparată cu saltul transformator de la interfața de linie de comandă a DOS la mediul ușor de utilizat al Windows, deschizând o vastă deschidere de oportunități pentru mult mai multe persoane.
De la expoziții interactive la influencerii evoluției umane
Promisiunea orbitoare a hiper-automatizării și implicațiile sale pentru viitorul muncii nu pot fi examinate fără un anumit grad de prudență. Este evident că hiper-automatizarea va schimba piața muncii. Suntem des întrebați de aceste aspecte. Si de probleme care țin de securitate sau chiar problemele legate drepturile de autor. Există multă confuzie, la nivelul discursului popular, între roboți, AI și automatizare. Mult discurs entuziast că roboții vor salva planeta și vor vindeca cancerul, iar de cealaltă parte, spaima că ne vor distruge civilizația. Și aici nu mă refer la oameni obișnuiți în social media, ci la referințe în domeniul tehnologiei care exprimă aceste puncte de vedere contradictorii.
Se vorbește mult de tehno-optimiști și tehno-pesimiști, Noi încercăm să rămânem într-o zonă de tehno-realism. Avem multe întrebări și puține răspunsuri despre cum va arăta lumea influențată de tehnologiile la dezvoltarea cărora contribuim. Ne gândim mult la aceste aspecte, deși suntem o companie care nu face dezvoltare de AI, ci doar integrăm niște elemente de machine learning care să facă roboții noștri să perceapă cât mai detaliat spațiul și să integreze toate datele pe care le colectează într-un mod cât mai eficient în sistemele lor de securitate.
Probabil că roboții Agora vor reduce nevoia de personal în companii. Însă nu știu dacă putem spune, în acest moment, că roboții vor înlocui oameni. Clienții din facility management au un deficit de minimum 40% în forța de muncă, forță care în domeniile în care operează roboții noștri este destul de volatilă, cu implicații financiare mari pentru clienți. Ce putem garanta este că roboții vor putea fi operați, după câteva ore de training, de cei care înainte conduceau mașinile cu care realizau aceleași sarcini pe care le automatizăm. Că încercăm, prin felul în care construim roboții, să influențăm pozitiv mediul economic, nu să generăm șomaj. Există această dilemă: dacă toate joburile vor fi automatizate, de unde vor avea oamenii bani să consume ce produc roboții? Este posibil ca schimbările să fie atât de profunde încât să se reflecte la nivelul contractului social, în sensul general. Sunt vehiculate idei precum venit minim garantat, state digitale și alte utopii asupra cărora nu avem competența să ne pronunțăm. Este clar că societatea umană va fi nevoită să-și reconsidere structurile, la nivel macro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.