Un scoțian „excentric” a pariat pe florile de soc sălbatic din România și a creat un produs care ajunge în întreaga lume. Republica antreprenorilor

Foto: Jim Turnbull alături de prințul Charles

Jim Turnbull este consultant de business și a ajuns prima oară în România chiar imediat după Revoluție, pentru a analiza potențialul unei afaceri cu soia. La începutul anilor 2000 însă, a trecut Carpații și a găsit în Transilvania o idee de business în care a decis să investească în ciuda părerii generale că nu va reuși niciodată.

I-a convins pe localnici să colecteze flori de soc sălbatic, iar astăzi siropul de soc produs într-o mică fabrică din Saschiz ajunge în întreaga lume. În paralel a dezvoltat brandul Pivnița Bunicii sub care produce gemuri, chutney-uri, siropuri, miere și băuturi alcoolice, tot din materie primă locală, și care ajung în mare parte pe piața locală.     

„Ideea i-a aparținut unui scoțian excentric, așa cum îi place să i se spună. I s-a zis că nu o să reușească niciodată, iar asta l-a motivat să dovedească contrariul. Așa i se întâmplă mereu. Și-a adunat niște oameni de încredere în jurul său, le-a explicat ce au de făcut, iar comunitatea a răspuns bine la apelul de a colecta flori de soc sălbatic. În primul an, în 2010, cantitatea necesară pentru 20.000 de litri de sirop, adică în jur de 12-13 tone de floare de soc, s-a colectat într-un timp relativ scurt, iar rezultatele au fost foarte bune, pentru că materia primă este foarte bună”, spune Sandor Doczi (foto), manager general.

Calitatea siropului procesat în Saschiz este superioară celui obținut din soc de cultură. Asta pentru că, pe de o parte se folosesc 4-6 soiuri diferite de flori, iar pe de altă parte, pentru că acestea provin din flora spontană și astfel materia primă este 100% naturală. 

După procesare, siropul este transportat în Anglia, unde are loc al doilea proces de productie și procesul de ambalare, iar apoi este distribuit în întreaga lume.

Anul acesta, producția va ajunge la 160.000 de litri, iar florile de soc vor fi colectate din cinci județe, cu ajutorul unor colaboratori care strâng materia primă la nivel local și o transportă în aceeași zi la fabrică. Florile sunt procesate apoi în decurs de maxim 24-26 de ore. În procesul de colectare sunt implicate peste 1.000 de familii, iar plata se face la kilogram. 

Cum asiguri o activitate constantă și ajuți și comunitatea

Activitatea asigurată prin colectarea și procesarea florilor de soc este una sezonieră, astfel că era nevoie de mai mult pentru susținerea business-ului pe parcursul întregului an. Iar răspunsul a venit tot din partea comunității, care are un beneficiu direct.

Astfel, încă de la început, la fabrica din Saschiz este valorificat tot ce înseamnă surplus de fructe și legume din producția localnicilor, în produse precum gemuri, chutney-uri, siropuri sau băuturi alcoolice. Mai mult decât atât, localnicii sunt încurajați să obțină materie primă de calitate.

„În toamnă cumpărăm surplusul de fructe de la oameni, la prețul pieței. Surplus pe care l-ar face țuică sau l-ar lăsa să putrezească. Astfel, este avantajos și pentru noi, și pentru ei pentru. Pentru chutney-uri facem următorul lucru. Nu departe de noi, în Țopa, doamna Tincuța cultivă răsaduri de roșii soiul românesc Inimă de bou, cele mari, urâte, dar foarte gustoase, dar care din păcate nu se regăsesc în lanțurile mari de magazine. Noi cumpărăm răsaduri de la ea și le distribuim gratuit satenilor, iar în toamnă cumpărăm surplusul de la cei cărora le-am dat. Iar chutney-ul pe care îl obținem are un gust deosebit, care nici nu se compară cu cel obținut din roșiile de seră”, explică Sandor Doczi.

Spre deosebire de siropul de soc, care ajunge în special în străinătate, produsele sub brandul Pivnița Bunicii sunt distribuite în special pe piața din România, atât prin intermediul lanțurilor de retail și băcănii, cât și prin vânzări directe online. Mierea colectată este exportata în Anglia la Fortnum and Mason sub eticheta Highrowe. Comenzile au scăzut în ultimii doi ani, așa cum s-a întâmplat, de altfel, pentru toate produsele, dar anul acesta lucrurile par să reintre în normal.

Investiții pentru reducerea costurilor

Cei doi ani de pandemie au însemnat scăderi semnificative ale vânzărilor, dar Sandor Doczi își păstrează optimismul și, mai ales, răbdarea.

„În 2020, vânzările au scăzut cu 35%. Anul trecut au mai crescut și cred că am ajuns la nivelul din 2016, deci nu e chiar catastrofal. Ce s-a pierdut într-un an se recuperează în umătorii doi-trei ani. Iar pandemia a venit imediat după Brexit, care, de asemenea, ne-a afectat. Acum războiul din Ucraina, care ne bagă cuțitul în coaste. Totuși, eu am foarte mare încredere în Jim și sper ca experiența lui să-și spună cuvântul ca să putem trece peste toate aceste greutăți”.

Dincolo se creșterea cifrei de afaceri, managerul general spune că planurile de viitor vizează investiții prin care să-și optimizeze costurile, pentru a nu trece direct la creșterea prețurilor.

Astfel, își propun să achiziționeze prin Fonduri Europene pompe de căldură și stații de încărcare pentru mașini electrice. Anul trecut au avut inspirația să cumpere mai multe panouri solare, ceea ce i-a ferit parțial de majorarea prețurilor la energia electrică.

Pe cei care analizează varianta de a dezvolta un business în agricultură, Sandor Doczi îi sfătuiește să aibă răbdare și să fie chibzuiți, două lucruri pe care el însuși le-a învățat de la scoțian.

„Ca să începi o afacere, e nevoie în primul rând de un business plan foarte bun și de o gândire globală, de o perspectivă cât mai de sus pentru că asta te ajută să gestionezi lucrurile mai bine. Și trebuie să ai răbdare. Cea mai mare problemă a investitorilor români este că nu au răbdare și vor să obțină profit imediat. Firma noastră a avut profit după 6 ani. (...) Și trebuie să fie chibzuiți. Și eu eram impulsiv și îmi spuneam lui Jim să cumpără tot felul de lucruri, dar el îmi explica că o achiziție trebuie evaluată pe termen mai lung, gândită mai în profunzime. Exact cum se spune că dacă bei lapte o dată pe săptămână, nu trebuie să-ți cumperi o vacă. E mai înțelept să cumperi direct lapte”.

Fișă de business. Subiectiv

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor? Curaj, mai ales acum. Dacă acum 10 ani nu aveai nevoie de atât de mult curaj, acum îți trebuie un pic mai mult. Trebuie să studiezi foarte bine piața și să știi care o să îți fie publicul țintă. Plus, bugetare, planuri de rezervă, prezență în social media.

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor în România? Educație financiară.

A existat vreun moment în care ai vrut să renunți? Da, au fost momente. Brexitul și pandemia.

Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că ești pe drumul cel bun? Jim și-a dat seama din prima de potențial atunci când a văzut decalajul mare dintre ce era la ei, în Anglia, și ce înseamna agricultură în România.

Ce este antreprenorul? Cel care investește în societate așa cum facem noi achiziționând de la oamenii din comunitate și creând locuri de muncă. Am putea, de exemplu, să cumpărăm prune congelete din Cehia, mult mai ieftine, și să facem un business mai bun. Dar am ales să cumpărăm de la oamenii de aici.

Fișă de business. Obiectiv

Investiția inițială: 250.000 lei

Număr de angajati: 12

Timp de recuperare a investiției: 6 ani

Cifra de afaceri 2021 – 2 milioane de lei

Profit: N/A

Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp