Doua familii au investit 250.000 de euro într-o plantație de aronia situată în județul Giurgiu, la 50 de kilometri de București, nu neapărat cu gândul de a renunța la job-uri și a se retrage la țară, cât mai degrabă pentru a-și asigura o sursă suplimentară de venit. În toamna acestui an vor culege prima recoltă „oficială”, așa cum prevede proiectul implementat cu 90% finanțare din fonduri europene. Un demers care i-a obligat să învețe și să găsească soluții din mers la marile probleme ale micilor antreprenori.
Teoria și practica. „Prima țeapă”
Cristina și Ștefan Nițu și Ioana și Adrian Mihăilescu lucrează în domenii foarte diferite și deloc apropiate de agricultură. Cu toate acestea, în 2015 au decis să achiziționeze un teren agricol, cât mai aproape de București, fără să-i stabilească clar destinația. Aveau câteva idei, dar mai întâi s-au concentrat pe identificarea unui lot suficient de mare astfel încât să-și creeze premisele unei investiții profitabile, indiferent că decideau să-l valorifice chiar ei sau să-l vândă câțiva ani mai târziu. După un an de căutări, au reușit să comaseze patru terenuri învecinate care să însumeze 5 hectare, o suprafață suficient de mare pentru a accesa fonduri europene.
„După ce am achiziționat terenul, am început să ne gândim ce să facem cu el. Și așa ne-am confruntat cu prima ‘țeapă’. Un investitor din zona, care avea la rândul lui o plantație de fructe de pădure, s-a oferit să ne ajute cu întocmirea și depunerea proiectului pentru obținerea de fonduri europene. Am fost încântați pentru că ne-am gândit că știe practic despre ce este vorba, știind că problema cu cei care fac astfel de proiecte, e că le fac din birou. Ei fac niște recomandări, nu știu ce se întâmplă practic, și când te duci cu un astfel de proiect în câmp, realizezi ca teoria nu se aplică”, explică Adrian.
Așa că au mers pe mâna acestui consultant, pe care îl ajuta practica, dar pe care îl omora teoria. Nu a reușit să scrie și implicit nici să depună proiectul, astfel că în scurt timp au renunțat la el, deși îi plătiseră un avans consistent de câteva mii de euro. Au angajat un alt consultant la un preț mai mare, dar cu recomandări mult mai bune.
„Ori știi tu foarte bine ce ai de făcut și care sunt toate elementele de care ai nevoie, de la tractor la panouri fotovoltaice și sistem de irigare, ori îți iei un consultant cu experiență. Și chiar și așa, deși pe noi ne-a ajutat unul dintre cei mai buni, la sfârșit ne-am dat seama ca ne-ar mai fi trebuit și alte lucruri. Ca în orice proiect de o asemenea complexitate sunt multe aspecte pe care nu poți să le prevezi, cu atât mai puțin cu cât nu ai mai făcut treaba aceasta și practic”, spune Ștefan.
Aronia, fructul cosmonauților
Plantația de aronia a fost a treia variantă de cultură pe care au analizat-o cei patru. La început s-au gândit la nuci, apoi la cătină, dar în cele din urmă s-au oprit la aronia, la recomandările consultantului. Este o plantă care se îngrijește ușor, este rezistentă la temperaturi extreme și la dăunători, se culege cu ușurință, poate fi păstrată prin congelare și valorificată în felurite produse. Și, cel mai important când vine vorba de business, concurența nu este prea mare, iar prețul este bun. În România, prețul unui kilogram poate ajunge la 40 de lei, în timp ce în străinătate poate fi vândut și cu 20 de euro.
Aronia, numită popular scoruș negru, este un arbust originar din America de Nord ale cărui fructe s-au dovedit a fi unele dintre cele mai bogate surse naturale de antioxidanți, cu numeroase proprietăți terapeutice. Triburile de indieni le foloseau împotriva răcelilor, iar pentru că astronauții ruși le consumau intens pentru aportul important de vitamine și minerale, au fost supranumite și „fructele cosmonauților”.
În România nu sunt încă foarte populare, dar este o nișă în creștere, așa cum o dovedește și prezența în supermarketuri a fructelor ca atare sau a sucurilor ori dulcețurilor de aronia.
„Inspectorii de la AFIR nu sunt genul de bugetari pe care îi știu românii”
AFIR este Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, iar inspectorii de aici supraveghează implementarea proiectelor pentru care s-au obținut fonduri europene, în vederea efectuării plăților către beneficiari. Iar de această dată, cei patru au avut o surpriză foarte plăcută.
„Inspectorii de la AFIR nu sunt genul de bugetari pe care îi știu românii. Am lucrat foarte bine cu ei, au fost foarte receptivi și ne-au ajutat foarte mult. Pe inspectorul care s-a ocupat de noi îl puteai suna oricând, îți răspundea la toate întrebările și ne-a ajutat de câte ori a fost nevoie”, spune Adrian.
Pentru că depunerea proiectului și obținerea finanțării este doar primul pas. Urmează apoi implementarea acestuia, de care, la modul ideal, ar trebui să se ocupe o firmă specializată, care să facă achizițiile și să contracteze furnizorii, și apoi să strângă toate documentele necesare depunerii dosarelor de tragere a banilor europeni.
„Am vrut să contractăm o firmă, dar nu ne-am înțeles. Așa că ne-am ocupat noi de fiecare etapă și fiecare lucrare și ne-am organizat astfel încât să putem grupa totul în maxim 5 dosare de tragere, pentru că nu te poți duce să depui câte o factură și să îți iei banii. Faci achiziția sau lucrarea, plătești, depui dosarul, vin în inspecție cei de la AFIR să confirme că totul este conform proiectului, și apoi primești banii”, explică Ștefan.
Și tocmai aceasta a fost una din marile provocări ale acestui business cu fonduri europene: că trebuie să găsești o variantă să-ți plătești furnizorii înainte de a primi banii de la AFIR. Soluția în acest caz a fost un credit special conceput pentru investiții cu fonduri europene, de la Banca Transilvania, în care garanția o reprezintă chiar proiectul, și în care poți folosi exact atâția bani câți ai nevoie, urmând ca dobânda să se aplice numai la suma retrasă.
„Când ajungi să găsești pe cineva care chiar face treabă bună, ți se pare extraordinar, deși ar trebui să fie normal”
Una dintre cele mai mari provocări ale implementării proiectului a fost găsirea furnizorilor și respectarea termenelor de către aceștia.
„Există riscul să iei un furnizor și să nu îți livreze la standardele din proiect și sau în timpul agreat, iar tu, ca să-ți iei banii de la AFIR, trebuie să îți găsești noi soluții, de cele mai multe ori în criză de timp. Iar asta poate înseamna inclusiv să scoți bani din buzunarul propriu. La majoritatea lucrărilor am plătit suplimentar. Tot timpul am încercat să găsim mai multe oferte, dar de cele mai multe ori negăsind, ne-am mulțumit cu una singură doar ca să facem lucrarea la timp și să închidem dosarul de tragere.
De exemplu, am reușit să ne înțelegem cu o firmă serioasă în vederea realizării unor servicii necesare plantării arbuștilor, dar fiind o lucrare prea mică pentru ei, unele etape le-au amânat, probabil fiind angrenați în alte lucrări mai mari. Aceste amânări repetate puteau pune în pericol procesul de plantare, pentru că noi stăteam cu arbuștii cumpărați în custodia furnizorului. Am avut noroc că am găsit o altă echipă care nu avea de lucru în acel moment și am reușit să finalizam la timp lucrările neefectuate de cealaltă firmă”, explică Ștefan.
Și tot norocul a făcut să-l întâlnească pe nea Vasile, care locuiește în sat, și care se ocupă de toate aspectele care necesită prezența permanentă acolo. Majoritatea proceselor sunt automatizate, dar e nevoie de cel puțin o persoană care să supravegheze totul.
„Când ajungi să găsești pe cineva care chiar face treabă bună, ajunge să ți se pară fantastic. Normalitatea a devenit ceva extraordinar. Făcând acest business ne-am dat seama de o parte din problemele acestei țări. De la furnizori la resursa umană, pe care am găsit-o foarte greu”, concluzionează Ioana.
Iar provocările nu s-au încheiat pentru că nu știu exact ce vor face cu prima recoltă, pe care o vor culege în această toamnă. Au găsit un partener pentru comercializarea producției, așa cum impune proiectul, dar nu au certitudinea că prin această colaborare se poate comercializa întreaga producție, motiv pentru care încearcă să găsească soluții alternative.
Fișă de business. Subiectiv
Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor? Să îți placă domeniul, să nu renunți și să ai noroc.
Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor în România? Să ai noroc de colaboratori serioși, competenți, buni profesionițti. Să ai noroc să eviți colaboratorii oportuniști, neserioși, neprofesioniști, hoți, mai ales într-un domeniu despre care nu știi mai nimic. Nu în ultimul rând îți trebuie bani. Din păcate este nevoie de bani chiar dacă finanțarea se face din fonduri europene.
A existat vreun moment în care ați vrut să renunțați? Nu poți să renunți. Nu ne-am uitat niciodată în spate cu regret. Au fost multe momente grele și primul a venit foarte repede, dar am mers înainte.
Care a fost momentul în care v-ați dat seama că sunteți pe drumul cel bun? Când am găsit al doilea consultant și, apoi, când am cules primele fructe cu copiii noștri.
Ce este antreprenorul? În cazul nostru, antreprenorul pare a fi acea persoană care are o idee și caută cea mai bună cale de a o pune în practică, chiar dacă știe că drumul va fi lung și plin de neprevăzut.
Fișă de business. Obiectiv
Investiția inițială: 250.000 euro (90% nerambursabili din fonduri europene)
Număr de angajați: 1
Timp de recuperare a investiției: (10% + costuri suplimentare) în 2 ani
Cifra de afaceri: N/A
Profit: N/A
Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.