Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Un tânăr a deschis la Cârlibaba o brutărie, în zonă suntem înconjurați de utilajele lui Umbrărescu - o să avem și noi autostradă. La Valea Stânii, lângă o fostă mină, localnicii își fac poze cu un lac verde fosforescent, de parcă ar fi în Maldive | România, prin ochii unui olandez

UMB - santier 2%

În ultimul timp am fost lovit de un val de vești bune și mi-am pus întrebarea – oare n-am fost prea pesimist în legătură cu modul în care este condusă România? Soția râde de mine: „Ce-i cu tine, te temi că rămâi fără subiecte?” Nu chiar, încerc doar să echilibrez opinia mea. Care este raportul între progres și obstacole în final? Să estimăm o dată câți pași face România înainte și câți înapoi.

Progresul nu se poate nega – pe drumul nostru de la Constanța la Cârlibaba (parțial drum de mare viteză, sau drum expres(1)) suntem înconjurați de utilajele firmei lui Umbrărescu – în sfârșit infrastructura este luată în serios – o să avem și noi autostrăzi. În domeniul patrimoniului se petrece ceva asemănător – văd numeroase știri pe Facebook despre proiecte de restaurare – conace, castele si case memoriale. În multe centre ale orașelor se văd îmbunătățiri mari. Vatra Dornei și Constanța sunt două exemple – cu cazinourile lor restaurate, ambele orașe încep să arate ca adevărate destinații turistice.

Pe plan local observ niște schimbări frumoase. Un tânăr a deschis în mijlocul satului Cârlibaba o brutărie cu o patiserie. 

Când beau o cafea la el, îmi oferă ceva nou în sortimentul lui – brânzoaice. „Ce părere aveți de rețeta nouă? Făcută cu brânza de vacă de la ferma fratelui meu.” Bineînțeles că este superbă, la fel ca mirosul de pâine proaspătă scoasă din cuptor. Îl felicit pe domnul, până la urmă pâinea este la baza civilizației, așa și în Cârlibaba – satul cu brutăria nouă a recâștigat energie, s-a creat o nouă vatră la mijloc.

 Noua generație gândește altfel, parcă se implică în afaceri cu mai multă bucurie. Alt exemplu din iarna asta este că la pârtia Cârlibaba copiii din sat nu trebuie să plătească lecții de schi; instructorii fac voluntariat pentru copiii din satul nostru de munte, ca să învețe să schieze – sunt semne de speranță care mă inspiră la fel de mult ca autostrăzile noi sau monumentele restaurate.

Aș fi vrut să închei articolul în acest spirit optimist, dar... am intrat într-un an electoral și nu pot să evit întrebarea de zece puncte – schimbările pozitive oare se datorează faptului că România este condusă cum trebuie, sau schimbările s-au realizat în ciuda faptului că România este condusă de-a valma?

De când am început să vin în România, mi-a fost clar că aici se face risipă cu bani publici în mod larg, se vedea din avion – literalmente. În 2014 am plecat cu avionul din aeroportul din Cluj când am observat un pod peste un lac, era clar – o investiție mare, dar podul nu era legat de niciun drum, pe nicio parte a lacului. Mai târziu am aflat că e vorba de podul de la Suplacu de Barcău, zeci de milioane de euro a costat și a rămas nefolosit, nici nu se știe dacă o să fie folosit vreodată (face parte din dosarul uriaș Bechtel). Ultima știre de acolo este că podul trebuie păzit, anul trecut CNAIR a licitat un contract de pază de 100 de milioane de lei, și uite unde am ajuns – păzim gafele guvernului cu mulți bani – ceva pe care l-aș numi risipă la puterea a doua.

În Cârlibaba nu e altfel. Când s-a reconstruit drumul DN 18, după ani lungi de suferință, proiectul includea o parcare oficială cu toaletă și dușuri. În parcarea asta - lângă râul Bistrița, s-au petrecut festivitățile de inaugurare pentru drumul renovat. Toate oficialitățile s-au adunat ca să taie panglica lângă unitatea sanitară care, din păcate, nu a funcționat niciodată. În ultimii doi ani, parcarea era păzită ziua și noaptea cu un singur scop – să spună oamenilor nevoiți că nimic nu funcționează. O rulotă cu sobă de lemn era sediul paznicilor, (la noi vin pompieri în control, dar instituțiile de stat bineînțeles se cunosc între ele), doar ca să spună oamenilor că nu se pot folosi toaletele (eu știu detaliile pentru turiștii din autocare veneau de acolo la noi la benzinăria ca să folosească toaletele noastre). Nefuncționare la puterea a doua.

În Valea Stânii, unde avem căsuțe de vacanță, apa era potabilă, dar nu mai este. Câțiva kilometri de la noi, sus pe dealuri, se află o mină veche. Până recent mina arăta ca o gaură adâncă în peisajul rural, lângă care s-au ridicat munți de steril. Recent însă mina s-a umplut cu apă, presupun că pompele care scoteau apa nu mai funcționează. S-a creat un lac albastru-verde fluorescent cu care localnicii fac poze, de parcă au plecat în Maldive.

Faptul este că toate izvoarele în jur au dobândit un gust de sulf, nu sunt eu în stare să stabilesc cauza și efectul, dar nici nu cred că lucrurile nu au legătură. Sigur că are efect și asupra calității apei în râul Bistrița, unde păstrăvul e aproape dispărut. Când începe festivalul păstrăvului din Ciocănești se populează râul Bistrița cu păstrăvi din crescătorie, ca să creeze iluzia că totul este în regulă – nu e vorba de un eșec la puterea a doua?

Să nu credeți că risipa și incompetența lor nu reprezintă treaba noastră – când nu mai ajunge bugetul statului (și cum, Doamne, să mai ajungă?!), atunci ei vor veni după noi, să plătim taxe mai mari, ca să acoperim toate gafele lor, la puterea a doua.

Pentru că situația financiară publică nu este sustenabilă – oricât încearcă ei să o mascheze cu fardurile cheltuielilor compulsive. Au cheltuit bani precum erau gratis din fonduri de restructurare europene și au lăsat să crească datoria publică fără nicio grijă – asta împreună cu bula din piața imobiliară ne-au făcut să credem că România se află la un pas de a intra în normalitate – o țară unde lucrurile încep să meargă. Dar vă prezic - cu un pic de noroc, guvernul poate prelungi modul de a trăi pe picior mare până la alegeri, după care o să auziți numai cuvântul austeritate.

Închei cu o întrebare. Dacă știm că România e o țară unde instituțiile statului controlează mediul privat cu o armată de controlori ca să găsească orice greșeală, vă întreb – pe ei cine îi controlează? Cine le cere socoteală? Răspunsul teoretic ar fi – dumneavoastră, o dată la patru ani, la alegeri. Eu doar sper că o să fiți la fel de aspri când îi controlați și la fel de flegmatici când ii trimiteți acasă!

Vă invit să postați părerea sau exemple din jurul dumneavoastră pe platforma noastră, kontrapunct (kontra.ro)!

(1) Apropo – știți că doar în România există drumuri de mare viteză? În alte țări există trenuri de mare viteză și autostrăzi. Doar România a inventat conceptul de drumuri de mare viteză, cu o bandă si jumătate, pentru cei curajoși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

dr ROXANA VOICA

Cuvântul „sănătos" și-a pierdut, treptat, orice conținut. A mânca sănătos a ajuns să însemne orice: piftie ca sănătate curată, un covrig cu banană dimineața, un suc de portocale la micul dejun. Fiecare are propriile mituri nutriționale, moștenite din familie sau preluate din anturaj și rețelele sociale. Puțini ajung să le pună cu adevărat sub semnul întrebării. Asta pentru că nimeni nu ne-a explicat, cu adevărat, ce se întâmplă în corpul nostru atunci când mâncăm.

Citește mai mult

Romania AI business / sursa foto: Profimedia

Antreprenorii din România, în special cei care dețin firme mici, indiferent de domeniu, ar trebui să treacă peste tradiționalism, comoditate și suspiciuni și să implementeze cât mai repede inteligența artificială în cel puțin o activitate. Aceasta este ideea principală pe care am extras-o din workshop-ul „Cum devine AI-ul partenerul tău de business”, susținut de Matei Mișarca, Chapter Lead - AI Engineering Vodafone România, la BT Stup. Conform acestuia, inteligența artificială nu „vine”, ci este deja aici, iar cel mai mare risc este inacțiunea.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Din Gardianul Lumii, America a devenit Gangsterul Lumii. Europa trebuie să se apere nu numai de Rusia lui Putin, ci și de SUA lui Trump, care îi târnosește sistematic imaginea. Franța, Italia, Spania au abandonat strategia umilitoare: „Când te scuipă Trumpul, fă-te că plouă și întoarce și celălalt obraz”, refuzând net folosirea bazelor de pe teritoriul lor pentru războiul lui Trump cu Iran, ba chiar și survolul pentru avioanele militare americane.

Citește mai mult

Florin Negruțiu editorial

Dl. Grindeanu avea dreptate, doar că a omis un „doar”: „Nu putem fi prizonierii unei guvernări care ia DOAR pâinea de pe masa românilor”, trebuia să spună dl. Grindeanu. Pentru că, la cât clefăiesc lăcustele astea lacome de la Partid, așteptați-vă să vă ia nu doar pâinea, ci și masa și casa cu totul.

Citește mai mult

Alex Livadaru

Imaginați-vă că niște oameni care nu se pregătesc și nu sunt testați cu adevărat scapă nestingheriți pe străzi, șosele, autostrăzi, în România și UE. Conduc tiruri de zeci de tone, cărând mărfuri din toate categoriile (unele periculoase), camioane folosite în construcții și în general mijloace de transport care se manevrează greu, riscă să facă balans la manevre bruște, trebuie încărcate cu cap, cu anumite cantități, echilibrate prin modul în care sunt așezate produsele și așa mai departe.

Citește mai mult