Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Experiența olandezului din Cârlibaba care s-a dus la muncă în Olanda: „Am plecat cu Loganul meu cu numere românești și astfel am putut înțelege atitudinea olandezilor față de imigranți”

Daniel van Soest

Daniel van Soest/ foto arhiva personală

Eu, olandezul din Cârlibaba, am plecat la muncă în Olanda. Fac un proiect mic de restaurare pentru un prieten vechi și cu ocazia asta am șanse să cunosc mai bine viața de imigrant. Un efect amplificat de faptul că am plecat cu Loganul meu cu numere românești - mulți olandezi mă iau drept român.

Spre mirarea mea, toleranța, bunăvoința și deschiderea cu care olandezii de altfel se mândresc nu prea mi se aplică, ci a făcut loc pentru rezervă și indiferență, poate chiar un pic de suspiciune. Am surprins în mine un impuls să le clarific – stai liniștit, sunt olandez -, dar suprim impulsul și uneori acționez exact invers – ca să rămân undercover mă comport cât mai incognito, din curiozitate.

Ca să fiu sincer – experiența mea de imigrant e versiunea light: nu am venit cu microbuz, nu dorm cu mulți într-o cameră, am un loc frumos unde stau și lucrez, am timp de scris și de citit, și încă ceva important, eu știu ce se mănâncă în țara asta și chiar mie îmi place. După mai mult că doi ani de ședere neîntreruptă în Cârlibaba, am timp să reconsider decizia mea de a pleca din Olanda în România. 

În România mulți mă întreabă dacă nu mi-e dor de Olanda, dar tot timpul răspund ferm că nu – Cârlibaba e un loc prea frumos și sunt prea convins de scopul nostru acolo, ca să îmi mai fie dor de Olanda. 

Și așa am plecat spre țara mea, în octombrie, cu un suflet greu, cu un sentiment de abandon.

Era o toamnă blândă și într-o seara stăteam pe o terasă sub zidurile catedralei Haarlem, iar la ora 9 clopotele bisericii băteau o melodie monotonă, de parcă s-ar fi stricat ceva sau poate clopotarul ar fi adormit. Când barmanul mi-a turnat cu dedicație o bere artizanală în pahar, mi-a povestit că așa sună în fiecare seară, de la ora 9 la 9.30, ca semn că se închid porțile orașului. Porțile nu mai sunt, dar clopotele sună la fel, din Evul mediu până acum. Clopotele în sine aveau o istorie a lor – au fost găsite, sau mai bine spus furate de la o mănăstire abandonată din Egipt, în timpul cruciadelor, iar când cruciații au ajuns acasă, le-au agățat la turnul catedralei. În serile care au urmat, tot mergeam în oraș să aud clopotele și m-a cuprins un sentiment de bucurie neprevăzută – umblând pe lângă canalele și prin străduțele din Haarlem, evitând bicicliști și simțind mirosul vântului care bate de la Marea Nordului peste câmpurile cu vaci, un miros nu neapărat frumos, dar foarte cunoscut – în mirosuri se ascunde tot trecutul și toată copilăria.

Așa că am realizat că nu am plecat pentru că m-am săturat de țara mea - mi-a fost dor de Olanda mai mult decât am vrut să recunosc. Dar asta nu înseamnă că e o țară perfectă sau un loc unde se trăiește ca în vis. Nemulțumirea mea și dorința de schimbare aveau legătură cu modul în care este organizată societatea modernă occidentală. Ca să vă explic - în sistemul occidental omul în primul rând este consumator, înainte de a fi muncitor, antreprenor, bugetar sau orice - este consumator și prin urmare plătitor de taxe. Printr-o competiție cruntă de consum și de a etala puterea de a consuma, individul pierde orice energie pentru dezvoltarea lui personală, artistică sau spirituală (ar strica și productivitatea lui, și folosul lui pentru comunitate, bănuiesc). Esența societății a devenit consumul - într-o societate în care s-au estompat valorile și idealurile, consumul a devenit cel mai înalt mod de expresie. 

Când m-am mutat în România, la Cârlibaba, am căutat o alternativă și chiar am găsit. În România, în loc de consumator, pot să fiu gospodar. Cu două animale și o mică grădină te-ai eliberat de monopolul supermarketurilor. În Cârlibaba, strâng singur fructe, ierburi și ciuperci în pădure și pe dealuri și câteodată trec săptămâni întregi fără să merg la oraș. Așa îmi rămâne timp pentru studiu, pentru gândit, pentru natură și pentru Dumnezeu.

Foto Facebook Daniel van Soest

Acum începe iarna - mă pregătesc să mă întorc la Cârlibaba, așteptăm un sezon de schiat aglomerat. 

Foto Facebook Cabana De Pe Stanca

Și despre România? Eu sper că România găsește o cale de dezvoltare altfel decât Occidentul – o dezvoltare echilibrată, în care se păstrează libertatea și profunzimea, în care calitatea și integritatea vor veni la suprafață, în care nesiguranța și durerile vechi care încă se reflectă în obiceiuri și structuri contraproductive vor face loc pentru speranță și optimism.

Urmăriți, în continuare, povestea „olandezului din Cârlibaba”:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vlad check icon
    Nu cred ca are timp de studiu, citit și alte chestii spirituale hrănindu-se din ce produce la ferma lui.
    • Like 0
  • „Dezvoltare echilibrată”? În NL traversez țara în 3h cu trenul. În RO abia ajung 2 orașe mai încolo. Și culmea e că avem consumerism și în RO la greu... dar cam atît.
    L. E. Mi se pare amuzant că aceiași olandezi nu au vreo urmă de rezervă și indiferență față de mașinile românești. În orășelul din Limburg unde locuiesc văd zilnic 3-4 modele de Dacia, mai multe decât Tesla. Care n-ar fi așa ieftine dacă cei care le fac ar locui în NL, este?
    • Like 2
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Având în vedere că suprafața Olandei este de șase ori mai mică decât a României, de la NV la SE cred că se poate și mai repede. Fiecare se simte bine acolo unde își găsește echilibrul, iar acesta este în interior.
      • Like 2
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Autorul mentioneaza ca nu prea merge la oras deci nu cunoaste realitatea mare, ci poate a inteles mai mult viata la Carlibaba in Suceava. Si atunci, da, ce scrie acesta are un anumit sens, o tara in care ai internet in casa dar inca ai libertatea sa te caci in curte si sa deversezi in parau. Amuzant ca si eu intentionez sa ma mut la tara tot pentru a scapa de consumerism si agitatia orasului darrrrr... in unele localitati unde am vazut case imi spuneau vanzatorii foarte nonsalant cum toata lumea deverseaza in paraul local oferindu-mi solutie pentru un grup sanitar.
      • Like 1
  • Excelent articolul și cu precădere inedit. Și eu sunt un roman intors la origini și parca v-as face o vizita când timpul permite :)
    • Like 1
  • Frumos si sincer articolul!
    • Like 0
  • Excelent articolul, multumim pt. sinceritate, bunavointa si optimism, Daniel van Soest. Va urez mult succes in tot ce intreprindeti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult
sound-bars icon