Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Unde s-au dus atâția bani, mă? În șifonierul Laurei…

Laura Vicol arest

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

A-ți ține scheleții prin dulapuri e o artă. Nu iese oricui și, în general, scheleții au tendința să mai deschidă dulapul câteodată și să te bântuie, așa că păstrarea dulapului bine încuiat e o chestiune de mare importanță, mai ales când faci parte din clasa politică. Totuși, Laura Vicol nu doar că n-a avut nici cea mai mică intenție de a-și păstra scheleții feriți de ochii lumii, ba chiar i-a scos cu ea pe stradă, la dezbateri, în conferințe politice, în întâlnirile cu presa sau chiar pe Tik Tok. Căci pentru Laura Vicol, scheleții ei au fost mereu prea frumoși ca să fie lăsați să putrezească în vreun șifonier întunecat. 

De altfel, până și momentul ridicării ei de acasă, cu noaptea în cap, a fost unul pe care a vrut să îl puncteze altfel decât ar fi făcut-o un om normal. Căci doamna Vicol s-a aranjat, și-a pus fardurile pe față, și-a aranjat impecabil cosițele platinate, și-a asortat fără cusur hainele cernite și astfel și numai astfel a putut să fie condusă către audieri de forțele de ordine. Practic, Laura Vicol a înțeles că e mai puțin despre rușinea de a fi catalogat drept complice într-o mare schemă infracțională și este mult mai mult despre cum arăți în fața camerelor de luat vederi. Nu de alta, dar exact din acest motiv a avut nevoie de un pont de la cineva din structuri ca să știe când îi vor călca mascații casa: ca să aibă timp să se pregătească frumos pentru arest. Nu ca să fuga din țară, așa cum probabil alții ar fi abordat situația.

Însă în dosarul Nordis, stenogramele sunt absolut delicioase. Și ele probează complicitatea Laurei Vicol la schema infracțională într-o manieră atât de transparentă încât te pune, pur și simplu, pe gânduri și te face să te întrebi, totuși, cum o fi fost posibil ca Vicol să fi fost avocata infractorilor craioveni atâția ani, cum a ajuns în comisia juridică, cum o fi luat bac-ul, etc. Căci, în esență, Laura Vicol pare genul de infractor care, fix în ziua în care comite jaful, se duce direct la magazinul de lux din centrul orașului și sparge tot ce-a furat. Apoi se uită la un film de acțiune și adoarme ca un prunc. E un nivel de psihopatie aici, dar parcă și un nivel de prostie pe care nu l-am mai văzut în niciun alt dosar de corupție de la noi până acum. 

Și, culmea, despre această trăsătură a Laurei Vicol știau inclusiv Mihaela și Oana, niște simple angajate la Nordis, care discutau relaxat între ele prin stenograme:

Mihaela: Vai de capul meu, mă, dar unde dracu’ s-au dus atâția bani, mă, Oana, mă?

Oana: Eh… În șifonierul Laurei( Vicol), în mașinile lui Vlad(barbat’su), în bijuteriile tuturor!

Mihaela: „Mă, dar atât de mulți?”

Oana: Păi mama calculează, io am luat atâta, ăla a luat atâta, în… treptat! În timp, salariile care au fost, Sanda casă, eu apartamente, Emanuel cu copiii, plimbări, vacanțe, petreceri, city-breakuri, și d-alea cum se numește…

O altă chestiune relevantă se găsește, însă, în referatul procurorilor. Aceștia susțin că Laura Vicol a avut, în numai două zile, cheltuieli de 90.000 de euro. Echivalentul unui apartament și a unei mașini decente a fost cheltuit de Vicol în 2020 în Dubai pentru produse de brand, precum Gucci, Hermès, Loro Piana, Louis Vuitton sau Audemars Piguet.

Banii fuseseră încasați de la Nordis drept “avans” pentru nu se știe ce. Și foarte probabil n-a fost singura dată când fosta șefă a Comisiei Juridice din Camera Deputaților s-a comportat așa cu bani vag justificați din firma soțului ei. De asta procurorii spun că au găsit în șifonierul ei genți de lux cu nemiluita. Genți care, probabil, ar putea acoperi fără emoții cel puțin un sfert din prejudiciul stabilit de procurori în dosar.

La finalul unor zile de spectacol, în care am văzut-o pe Laura Vicol făcând parada modei înconjurată de mascați sau ridicând cătușele cu mândrie spre cer ca pe niște brățări Cartier, nu ne mai rămâne nimic de spus. Poate eram noi naivi crezând că infractorii ar trebui să își țină scheleții bine închiși în dulap, ca să nu-i vedem noi și, chipurile, să ne revoltăm. Sau ca să nu-i vadă legea. Se pare că am intrat deja într-o altă eră: una în care îți porți scheleții pe braț sau la încheietură oriunde te duci în lume, știind că, în cel mai rău caz, totul se va sfârși ca o defilare pe podium. Cu o paradă a modei pe care publicul o va ține minte mai bine decât va reține schema infracțională din care, la un moment dat, ai făcut parte. E și asta o strategie nouă, care totuși nu s-ar fi putut pune în aplicare în vreun stat de drept. Și oare nu spune asta mai multe despre noi decât despre Laura Vicol?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tanti asta e ca românul din bancul ăla când l-au prins canibalii. Aflând că au de gând să-și facă cizme din pielea lui, se înțeapă peste tot cu un cuțit zicând: “na, să vă intre apa în ele”.
    Așa și tanti, își flutură brățările știind că nu o să le poarte prea mult, și că oricum n-o să poarte nimeni altcineva poșetele de neam prost.
    Punem pariu ca n-o să facă nici măcar o zi de pușcărie?
    • Like 1
  • mhm check icon
    Pluralul corect e *scheletoane*. Asta daca vrem sa tinem blazonul romglez sus.
    • Like 1
  • Mama mea, prin 1946-47, a fost o Laura Vicol a satului in care locuia familia mea. Erau vreuri grele, nu gaseai aproape nimic din ce trebuia pentru supravietuire. Tatal meu era vanzator la micul magazin satesc infiintat de comunisti. Adusese spre vanzare baticuri, adica niste bucati de panza inflorata cu care femeile sa-si acopere capul. S-au vandut la cine a apucat. Tata, vanzatorul, a adus mamei 3 batice, sa aiba toata viata. Ce a facut mama? Din doua batice si-a facut fusta. A imbracat fusta facuta din cele doua, pe al treilea si la pus pe cap si a iesit la poarta sa o vada lumea. S-a pornit o adevarata revolta a femeilor care nu apucasera niciun batic. Tata a fost dat afara din slijba de vanzator. Intamplarea a ramas in folclorul familiei.
    • Like 1


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult