Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Unde se află această clădire?

Pentru decenii Detroit a fost capitala automobilelor, Las Vegas cea a jocurilor de noroc, Los Angeles a fost capitala filmelor holywoodiene și Houston cea a rachetelor spațiale.

Music City USA este capitala statului Tennessee, orașul Nashville și este un fel de Mecca a muzicii country.

Amerindienii din cultura Mississippi au fost cei mai vechi locuitori cunoscuți ai regiunii și ei au fost urmați de triburile Cherokee, Chickasaw și Shawnee. Aceștia au format o așezare pe malurile râului care azi se numește Cumberland, unde a venit - în anul 1774 - un grup de albi, originari din Virginia, membri ai asociației Watauga, care a stabilit un fel de republică autonomă în aceste locuri, la vremea aceea fără nici o autoritate de tip stat.

Pe locul unui fort militar, numit Fortul Nash în cinstea unui erou al revoluției americane, generalul de brigadă Francis Nash, a luat naștere un orășel, numit la început Fort Nashborough, apoi Nashville. Regiunea a intrat sub administrația statului vecin de la est Carolina de Nord, apoi a devenit stat independent cu primul nume Franklin. În anul 1784, Nashville a devenit capitala noului stat, care și-a schimbat numele în Tennessee, după cel mai mare râu din zonă.

Orașul a crescut repede și dezvoltarea lui s-a sprijinit pe agricultură, industrie, comerț, educație și - mai târziu - muzică. Azi există o puternică activitate economică în Nashville bazată pe muzică și ea este întreținută de publicații, studiouri de înregistrări, spectacole, turism, producții tv-radio, localuri, orchestre, centre de pregătire, instrumente muzicale și echipament electronic.

La început numită muzică de stil vechi, apoi hillbilly și country and western, muzica din zonele rurale, compusă și interpretată de un mare număr de muzicieni neprofesioniști albi, se cânta prin curțile oamenilor, în hambarele puse la dispoziție de unii fermieri, la serile de dans în săli improvizate.

O firmă de asigurări din Nashville a pus la dispoziție un spațiu de o oră în programul de sâmbătă seara al postului ei de radio WSM. În noiembrie 1925, George D. „The Judge" Hay, care prezenta programul l-a numit „dansul de hambar", apoi a lansat gluma că aceasta ar fi muzica noastră de Grand Opera. Numele a prins, succesul a întrecut orice așteptări și porecla afectuoasă de Vechea Grand Opera (Gran' Ol Opry) a devenit numele dat unui mare și încăpător teatru cu spectacole săptămânale, care se transmit prin radio, pe canalul de 24 de ore special destinat muzicii country (CMT) al televiziunii locale, difuzat în toată țara și prin milioanele de discuri și casete video.

Muzica în stil country s-a diversificat și ea cuprinde astăzi subgenurile country clasic, blue grass, muzica de western/cowboys, country-rock, country-blues, country-rap, techno-country, cajun, zydeco, christian-country, honky-tonk, outlaw music, tex-mex-tejano country, non american (australian, canadian, european) country și alte variante.

În oraș a apărut muzeul muzicienilor de mare faimă (Country Music Hall of Fame), au loc mai multe festivaluri locale, multe orașe din alte state organizează festivaluri country anuale și de două ori pe an au loc festivalurile naționale de muzică country National Country Music Day și CMT Awards.

Nashville este casa muzicii country din Statele Unite și acesta este un lucru bine cunoscut de toată lumea.

Ce nu este aproape deloc cunoscut este o altă comoară a orașului, făcută în anul 1896, pentru comemorarea primului centenar al statului Tennessee.

(Parthenonul din Nashville, Tn., Foto Guliver/Getty Images)

(Statuia zeiței Palas Atena din interiorul Parthenonului)

Când se apropia sărbătorirea a 100 de ani de existență a statului, s-au purtat discuții aprinse despre propunerea unor mari festivități. Până la urmă au învins cei care erau pentru și s-a plănuit o construcție de mari proporții, o expoziție dedicată progresului tehnicii și care urma să rămână deschisă șase luni, multe festivități și evenimente comerciale. Se conta și pe un succes financiar, care ar fi venit bine pentru economia în dificultate.

În privința construcției au fost mai multe propuneri, dintre care a fost aleasă ridicarea unei copii la scară a celui mai mare templu din Acropolisul atenian, Parthenonul, operă a marelui artist Phidias. Construcția greacă a fost făcută între anii 447-438 î.e.n și ruine ale ei sunt încă în picioare în zilele noastre.

Parthenonul din Nashville a fost început în anul 1895 și terminat în 1896. Statuia zeiței Pallas Atena a fost completată abia acum câțiva ani. Constructorii au obținut de la muzeul Victoria and Albert Memorial din Londra mulaje ale celebrelor bazoreliefuri în marmură luate de la templul original de englezi și cunoscute drept marmurele lui Elgin. Copii ale acestora au fost aplicate pe frontonul fațadei și pe pereții interiori.

Lucrarea a fost o mare performanță tehnică și artistică a epocii și a rămas și azi un unicat: nu poți vedea în niciun alt loc din lume, înafară de orașul din Tennessee, o copie a unui monument celebru al antichității reconstituit în dimensiunile originale și cu toate detaliile.

Expoziția și a monumentele din parcul centenarului în perioada 1896-1897 a rezultat în peste 1,8 milioane de vizitatori și este deschisă și azi, după ce statul a trecut și de celebrarea celui de al doilea centenar, iar templul a împlinit vârsta de 120 de ani.

Nu mulți dintre turiștii veniți la Nashville, atrași de muzica country, fac un ocol pentru a vizita și frumosul templu, dar cei care o fac sunt amplu răsplătiți de un loc înălțat la dimensiunile culturii universale de cei care au avut ideea festivităților de la sfârșitul secolului XIX, dintr-un oraș american provincial, ai cărui locuitori erau și sunt pasionați de country music, dar și de epoca lui Pericle. 

PS. La închiderea ediției aflăm cu bucurie vestea că marele artist Willie Nelson se reface din boala prin care a trecut și plănuiește concertul de lansare al ultimului său disc. Willie continuă să surprindă pe toată lumea, așa cum a făcut-o toată viața. Deci On the road, again..

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol copy - paste din Wikipedia !
    • Like 0
  • check icon
    Auritã statuie! Oribil kitch! Nici Firea+Pandele+Becali nu au atins asemenea"performante"ale prostului-gust.In concluzie,cocalarii sunt ubicuitari.
    • Like 0
    • @
      Cristian check icon
      Deci grecii antici erau niste cocalari ?
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult