Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Unde se găsește comunitatea #lacolibe, o „platformă turistică” așa cum n-ați mai văzut pe litoralul românesc

lacolibe

Numele meu este Cosmin și sunt fondatorul #lacolibe. Așa a început discuția cu cel care are de gând să implementeze la Vadu o altfel de comunitate. O „platformă turistică” cu o nouă abordare și altfel de servicii, unde să francizeze diverse familii care vor vinde produse dedicate. Fiecare familie va avea propria afacere, iar fondatorii proiectului #lacolibe vor rămâne doar cu serviciile de cazare.

Un cătun arhaic îndreptat spre ecoturism

Litoralul românesc nu înseamnă doar hoteluri comuniste și servicii îndoielnice, așa cum, din păcate, este în mentalul colectiv, ci și locuri frumoase, spații de cazare unicat și comunități care construiesc adevărate destinații turistice.

Cosmin are 41 de ani și recunoaște că are „ceva experiență bună și rea în domeniul afacerilor”. Proiectul #lacolibe a fost pornit de două familii. 18 luni a durat până când ideea s-a transformat în plan de afaceri, iar alte 12 luni au trecut până în momentul în care au găsit terenul pentru visul lor: un cătun arhaic românesc îndreptat spre ecoturism. Iar noua destinație turistică crește văzând cu ochii pe un petec pe pâmânt situat „oarecum între Corbu, Vadu și Săcele”.

Cosmin, unul dintre fondatorii #lacolibe

„Proiectul La Colibe este gândit ca o platformă turistică cu o altfel de abordare și altfel de servicii, unde francizăm diverse familii care vor vinde produse dedicate. Fiecare familie își are afacerea ei, noi vom rămâne cu serviciile de cazare. Cazarea va fi posibilă în 2 variante: corturi concept (de fapt niște bordeie arhaice reinterpretate, cu plafoane de sticlă) și Colibe de pământ, arhaice, ca odinioară. No TV, no wifi, no nothing, but silence, fiecare cu curte proprie, hamac, un mic cuptor propriu de pământ.”, este descrierea lui Cosmin.

#lacolibe este în primul rând o comunitate

Comunitatea #lacolibe este formată dintr-un grup de prieteni. Membrii sunt selectați de fondatori. „Din comunitate fac parte două categorii: membrii fondatori și consătenii. Membrii fondatori sunt cei selectați de noi și consătenii la fel, diferența dintre ei va fi că unii doar ne ajută la implementare, iar ceilalți vor avea și propriile afaceri în cătunul nostru”.

Membrii sunt aleși în baza unor criterii de bun simț, crede fondatorul proiectului. „Să fie corect, să vorbească aceeași limbă cu noi și să înțeleagă proiectul. Am căutat să găsim oameni care au comunicarea și bunul simț ca numitor comun. Restul, orice ar fi... Le învățăm! Pe cele enumerate mai devreme ori le ai, ori nu le ai”, mai spune Cosmin.

Comunitatea #lacolibe numără până acum 25 de membri activi care se vor reuni într-un ONG cu direcție ECOTURISM. Porțile proiectului sunt încă deschise, iar cei care vor să intre în această familie trebuie să îndeplinească criteriile menționate de Cosmin. Iată care sunt etapele pentru a deveni membru al comunității #lacolibe:

- ai nevoie de recomandarea unui membru

- participi la evenimente organizate de comunitatea #lacolibe

- devii membru în urma votului organizat în sânul comunității

Viitorul #lacolibe este simplu

„Vom franciza comunitatea pentru a creea o echipă, care va activa în turism. Toți împreună, din perspectiva de gazdă față de invitații din cătun”, explică fondatorul Cosmin. Implementarea conceptului #lacolibe este bugetată pe o perioadă de 5 ani, cu alte cuvinte, teoretic, în 2026 ar trebui să ajungă la maturitate. „Un lucru foarte important: căutăm să fim un cătun arhaic românesc, un parc vegetal unde experiența pe care vrem să le-o oferim invitaților să fie una outdoor, cu alei, promenadă, copaci și pomi fructiferi. Suntem un concept offgrid, avem 2 puțuri forate pentru apă, iar energia este verde, produsă în bătătură, prin panouri solare”.

Planul de extindere al comunității #lacolibe prevede și organizarea de clăci. De fapt, tabere lunare, organizate din mai până în septembrie, unde sunt așteptați voluntari. Comunitatea pune la dispoziția voluntarilor hrană și cazare, iar cei care vor dori să devină membri o pot face dacă reușesc să treacă de cele trei etape descrise mai sus.

Proiectul #lacolibe îl poți urmări AICI.

Articol preluat de pe Funky Travel

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult