Acum câțiva ani am început să urmăresc fenomenul UNFINISHED și am observat atunci că cel mai folosit cuvânt în jurul lui este curiozitatea. Când am aplicat ca să particip, prima întrebare din chestionarul la care a trebuie să răspund a fost What are you curious about? Apoi, citind manifestul UNFINISHED, am văzut că una dintre cele zece valori (mie îmi place să le zic porunci, pentru că arată ca un decalog al omului modern) este Seed Curiosity. Știam că a fi curios și a-ți pune mereu întrebări te ajută să fii receptiv la noi idei, însă entuziasmul din jurul acestui eveniment m-a făcut să mă uit mai atentă la această calitate umană și să dezbat subiectul cu organizatorii și cu câțiva invitați ai ediției de anul acesta.
De ce este curiozitatea atât de importantă pentru comunitatea UNFINISHED?
Pentru echipa din spatele UNFINISHED (uimitor totuși cât de puțini oameni organizează acest eveniment an de an) curiozitatea este antidotul pentru multe probleme universale: „atunci când ești curios despre cum sau de ce altcineva gândește diferit față de tine, practic faci primul pas către înțelegere și te îndepărtezi de prejudecăți. Dacă ești îndeajuns de curios, ai mult mai multe șanse să ieși din bulă, de a înțelege faptul că toate lucrurile sunt interconectate. Curiozitatea înseamnă empatie. Înseamnă învățare.”
Am devenit și eu curioasă să aflu de la invitații ediției de anul acesta a festivalului multidisciplinar UNFINISHED ce proiecte s-au născut din curiozitate, cum își cultivă în mod intenționat această dorință de cunoaștere și cum aleg subiectele asupra cărora își opresc curiozitatea într-o lume bombardată de informații. Au răspuns un expert în conexiuni umane - Lakshmi Rengarajan (US), un designer - Alexe Popescu (RO), și un artist - Capucine Gros (FR-RO), pe care îi poți cunoaște între 22 și 24 Septembrie, la UNFINISHED23. Trebuie doar să aplici - apply.unfinished.ro - cu îndeajuns de multă curiozitate, pentru că vor fi selectați doar 3141 de participanți.
O simplă curiozitate transformată în pasiune
Capucine Gros: În 2012 a trebuit să caut pentru muncă răspunsul la întrebarea aparent simplă „Câte țări sunt în lume?“ și am fost fascinată de faptul că o întrebare atât de simplă poate duce la răspunsuri atât de complicate și într-o continuă schimbare (sunt zeci de răspunsuri posibile!). Cu cât am săpat mai adânc, cu atât am simțit că multe dintre problemele și complexitățile lumii puteau fi reduse la această întrebare simplă. Am petrecut următorul deceniu făcând câteva proiecte prin care încercam să răspund în diverse feluri la întrebarea asta simplă, iar pe unele dintre ele le continui și astăzi!
Alexe Popescu: Apropierea mea mai serioasă de lumea Origami a avut loc prin 2017, din motive logistice. Începusem să călătoresc mai mult cu metroul și eram zilnic în contact tactil cu cartelele de 10 călătorii. La inceput ca o joacă, am fost curios să testez posibilitațile de pliere ale acestui mic obiect, care are formatul standard al cardului bancar. Am descoperit că banala cartelă de metrou reprezintă un teren excelent pentru Origami.
Divizarea ei in rețele de pliere geometrice (ortogonale sau la 60 de grade) cu infinite posibilități de configurare a rezultatului final, precum și dimensiunea formatului care permite plierea chiar și în lipsa unui suport rigid de tip masă, au transformat-o într-un mediu de creație extrem de versatil. Această cartelă poate fi pliată chiar și în mers. Aveam și un fel de slogan la vremea respectivă: „Origami on the go, din cartela de metrou”. De la forme figurative (portrete, animale, nave spațiale), jucării modulare, inele, studii de mobilier sau packaging, până la studii geometrice abstracte de tip tesselation (teselații) sau structuri dinamice (titirez) sau elastice (resorturi) toate au gasit acest mediu de modelare 2D-3D foarte expresiv și stimulant. Îmi place sa îl numesc atelier de machetare portabil. Am creat chiar și un suport de telefon mobil funcțional și pliabil, dintr-o singură cartelă de metrou. Nu în ultimul rand, acest format rezolvă și o problemă clasică a pasionaților de Origami: volumul de depozitare a unui număr mare de modele pliate. Aceste experimente m-au condus mai departe la dezvoltarea unei pasiuni pentru Origami și upcycling, și la crearea de obiecte funcționale din materiale cum ar fi tetrapak, PET sau carton ondulat.
Lakshmi Rengarajan: Poate părea surprinzător, dar în domeniul meu am învățat că uneori, curiozitatea fără empatie, fără grijă față de celălalt poate crea de fapt deconectare în interacțiuni. Când am discutat cu mai mulți oameni despre provocarea de a avea o conversație bună în timpul întâlnirilor, mulți dintre ei mi-au spus despre sentimentul de a fi intervievat. Și odată cu asta, și experiența de a fi judecat și evaluat, mai mult decât apreciat. Oamenii își vor apăra abordarea aceasta tip interviu spunând „eram pur și simplu curios”.
Multora li se spune să meargă la date-uri cu curiozitate, dar în acest context, curiozitatea fără empatie și grijă poate împiedica de fapt conexiunea. Am început să vorbesc tot mai des despre ”mirare” în loc de curiozitate, iar oamenii cu care lucrez mi-au zis că această schimbare a făcut o diferență importantă.
Curiozitatea cultivată în mod intenționat
Capucine Gros: UNFINISHED este unul dintre felurile în care fac acest lucru! Dar, de asemenea, într-un sens general: făcând proiecte cu alți oameni și, în special, cu oameni care n-au nimic de-a face cu arta. Mă obligă să-mi văd propria muncă prin ochii lor și prin felul în care înțeleg ei lumea; și, bineînțeles, modul cum înțeleg ei lumea îmi influențează munca. De fiecare dată când lucrăm cu oameni reali... avem parte de surprize! Iar surprizele sunt un mod grozav de a continua să crești, să te adaptezi și, prin urmare, să înveți.
Alexe Popescu: Ca designer grafic și de obiect, mi-a plăcut mereu sa descopăr, online sau offline, zone care nu sunt direct legate de rutina mea zilnică. Natura (din care dau doar două exemple - lumea vegetală și cea a insectelor) este o sursă permanentă și inepuizabilă de inspirație. De asemenea, gastronomia și gastrotehnia, ingineria mecanică și tehnologiile în general, arhitectura, arta contemporană și preistorică, muzica și instrumentele muzicale, jocurile și jucăriile, dansul și sportul reprezintă toate direcții ale curiozității mele, cu grade diferite ale explorării. Sunt foarte încântat să pot învăța de la studenții mei, și de asemenea de la copii, din felul lor sincer și surprinzător de a înțelege lumea, de a crea și de a face conexiuni. În epoca digitală, mi se pare foarte interesant accesul la exemple de creativitate umană pură, neacademică, dar foarte spectaculoasă, din diferite colțuri ale lumii.
Lakshmi Rengarajan: Când vine vorba de oameni, am grijă ca curiozitatea mea să fie binevenită. Acest pas poate fi deseori trecut cu vederea. De multe ori, oamenii devin curioși fără a se asigura că cealaltă persoană este pregătită și dispusă să împărtășească.
Subiectul despre care sunt cea mai curioasă sunt eu. Cu cât sunt mai curioasă despre ceea ce gândesc și simt și la ce reacționez sau nu reacționez, cu atât pot naviga mai bine în conversații, situații și afluxul nesfârșit de stimuli:)
Și totuși cum alegi oportunitățile de învățare într-o lume bombardată de informații?
Capucine Gros: Cu siguranță nu cred că aș reprezenta un exemplu... dar chiar încerc să-mi diversific sursele de știri citind în limbi diferite și bazându-mă pe redacții din țări/ de pe continente diferite, schimbându-mi odată la câteva luni abonamentele (și împărțindu-le cu alții!) și, bineînțeles, nu mă bazez pe social media ca sursă de știri. Cred că e de ajutor să dezvolți obiceiuri cu alți oameni, cum ar fi, de exemplu, unele grupuri sau prieteni cărora le place să împărtășească articole – dar asta doar în măsura în care nu ne bazăm doar pe ei, ca să evităm capcana de a crea mai multe camere de ecou [bulele informaționale - n. tr.]. În 2021, am dezvoltat o serie zilnică despre acest lucru în timpul festivalului UNFINISHED, numită „News Rehab“, unde în fiecare zi, timp de o săptămână (pentru că era în timpul pandemiei, UNFINISHED fusese împărțit de-a lungul a opt zile) am intervievat câte o persoană despre „obiceiurile de consum“ în ceea ce privește informațiile. A fost un lucru revelator și util! (P.S.: este pe canalul nostru de YouTube;)
Alexe Popescu: Încerc să dau valoare cât mai mare puținului timp liber de care dispun. Această limitare este și un avantaj, pentru că nu folosesc decât unul, maxim două canale de social media, iar acolo încerc să urmăresc surse cât mai puține dar cu un conținut cât mai interesant. Un tutorial Youtube a reprezentat mereu un mod rapid de a învăța ceva, din orice domeniu. De asemenea, tipul „clasic” de citire, al unei pagini dintr-o carte, mi-a oferit întotdeauna senzația de consistență a informației, în raport cu scroll-ul rapid al conținutului interesant dar foarte dens, online. Ca o completare a workshop-urilor de upcycling pe care le susțin, mi-aș dori să particip și eu la un workshop din zona muzicală, gastronomică sau robotică :)
Lakshmi Rengarajan: Asta este o întrebare grozavă și ar trebui să reflectăm la ea mai mult. Încerc să conștientizez dacă sunt curioasă sau dacă sunt pur și simplu distrasă. E ușor să le confundăm pe cele două cu abundența de stimuli, tehnologii și ecrane.
Încerc să fac diferența între cele două, întrebându-mă dacă consum în mod conștient informații sau dacă reacționez la ceva. Este o distincție subtilă, dar importantă și ceva la care lucrez. Nu nimeresc tot timpul și pot fi absorbită cu ușurință, dar cu cât fac acest exercițiu mai des și mă întorc la cum sau unde am ales să fac ceva, cu atât mai clar și motivul.
În cele din urmă, caut mereu oameni care întruchipează cu adevărat subiectul pentru care creează conținut. Ei nu sunt doar interesați de el sau îi văd doar valoarea comercială. Au interiorizat profund acel subiect, fie că este vorba despre gătit vegan, gestionarea unei echipe sau cum să facă o fotografie bună. Sunt atrasă de lideri și oameni care emană grijă și uimire autentică pentru un anumit subiect, deoarece știu că au pătruns adânc în subiect și voi învăța de la ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Intr-adevar curiozitatea este o calitatea fundamental specifica oamenilor inteligenti care inteleg ca a dori sa afli mai mult combinat cu capacitatea de a pune in practica ce ai invatat face diferenta intre oameni care vor sa faca ceva si sa lase ceva in urma lor si altii care traiesc numai pentru crapeala, trascau si imperechere.
Disclaimer: atunci cand este interesat sa afli lectii de viata din vietile de "vis" ale vedetelor, cine si-a botoxat buze sau umflat posteriorul sau pieptul, cine se mai culca cu cine si cum sa faci bani din vorbind prostii pe internet nu este curiozitate