Foto: Inquam Photos / Codrin Unici
Știrile din ultimele săptămâni au creat noi îngrijorări în societate și în mediul de afaceri. Inflația, acest șoarece care devorează pe tăcute prosperitatea noastră, continuă să reducă puterea de cumpărare. Instabilitatea fiscală continuă să întunece perspectivele economice. Nesiguranța politică și geopolitică blochează demararea de noi proiecte. Și totuși de unde începem să reașezăm piesele pe tabla de șah?
În primul rând ar fi benefic să realizăm că avem un singur destin, iar acesta este unul comun și cu totul dependent de starea țării noastre. Indiferent cât de diferite sunt părerile pe care le avem, avem o singură țară. Un singur loc în care putem să ne construim un viitor prosper. Prin urmare ne-ar fi de ajutor să strângem rândurile uniți tocmai de acest adevăr incontestabil: destinul nostru este unul comun.
În al doilea rând ar fi benefic să înțelegem că avem mult mai mult în comun decât poate simțim adesea. Toți ne dorim drumuri mai bune, spitale și școli mai bune, economie mai puternică. Și, bineînțeles, ne dorim lideri mai buni care să ne reprezinte cu iscusință în aceste vremuri de reașezare geopolitică. Prin urmare ne-ar fi de ajutor să lucrăm împreună pentru aceste scopuri majore pe care deja suntem de acord.
În al treilea rând ar fi benefic să reținem că avem nevoie să ne cunoaștem mai bine și să ne acuzăm mai puțin. Conflictele interne ne slăbesc din toate punctele de vedere. Părerile diferite pot fi armonizate prin dialog. Avem nevoie să ne întărim comunitățile – din familie, vecini, colegi de muncă sau de breaslă. Prin urmare, ne-ar fi de ajutor să colaborăm cu oameni diferiți de noi, dar oameni ca și noi.
Apoi ne-ar fi benefic să ne pregătim pentru vremurile dificile care par să vină. Căci la greu, doar unitatea ne ajută să trecem cu bine hopurile. Cu cât semnele de întrebare de peste graniță cresc, cu atât mai puțin ne permitem să irosim resurse în conflicte interne. Prin urmare, ne-ar fi de ajutor ca fiecare dintre noi să trecem peste diferențe și să găsim cu cei din jurul nostru terenul comun pe care îl vom întări și apăra împreună.
Și nu în ultimul rând, ar fi benefic să punem economia în cea mai bună poziție posibilă pentru creștere și dezvoltare. Indiferent care vor fi provocările cu care ne vom confrunta în următorii ani, puterea noastră va fi în mare parte determinată de performanța economică.
Autoritățile ar fi de ajutor să fie extrem de atente în deciziile pe care le iau în această perioadă pentru a nu slăbi ireversibil motorul care alimentează bugetul de stat. Probabil este cel mai important moment pentru o strânsă și onestă colaborare cu sectorul privat. Deși este mai târziu decât ar fi fost ideal, încă este timp zilele acestea pentru a pune economia pe traiectoria de care avem nevoie, mai ales în acești ani.
Vremurile grele ne pot întări dacă alegem să fim uniți și să lucrăm împreună pentru un destin favorabil țării noastre. Este nevoie de competențele și abilitățile fiecăruia dintre noi pentru a ne asigura un viitor mai bun și siguranța tuturor celor dragi.
Unitatea noastră, a oamenilor, dar și cea a sectorului public și celui privat, nu este opțională, ci condiția pentru a avea un viitor. Orice ezitare sau abatere ne poate fi fatală. Însă avem o șansă reală de ieși din acest impas mai puternici ca oricând.
Articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Sectorul privat nu isi permite greseli pentru ca greselile inseamna pierderi financiare care pot duce la faliment. Sectorul public poate face cate greseli vrea pentru ca bugetul utilizat nu este creat de sectorul public ci in principal de sectorul privat.
2. Sectorul privat nu isi permite sinecuri pentru ca daca si le-ar permite ratiunea existentei acestuia ar fi pus sub semnul intrebarii. Sectorul public isi permite cate sinecuri doreste pentru ca nu este cel care produce cea mai mare parte din banii cu care functioneaza.
3. Sectorul privat este obligat sa fie agil (schimbarea este singura constanta in sectorul privat) pentru a rezista intr-o piata competitiva. Sectorul public nu competitioneaza cu nimeni pentru ca nu raspunde in fata nimanui pentru rezultatele activitatii lui. Si cand nu mai exista loc de intors raspunde de maniera de care sa isi conserve status-quo-ul nu sa se reformeze.
4. Sistemul privat este atractiv pentru cei bine pregatiti si. care au apetit pentru risc. Sistemele publice, in cea mai mare parte este locul de refugiu pentru mediocritate si lipsa de apetit pentru risc.
5. Sistemul privat nu beneficiaza de un cadru legal clar care sa poata fi utilizat pentru a-si promova interesele in forurile legislative. Sistemele publice nu sunt interesate sa promoveze interesul public pentru ca asta ar insemna mai mult lucru n u mai multi bani.
6. Salarizarea in sectorul privat este conditionata in mod real, clar si precis de indeplinirea cerintelor fisei postului. Nu vreau sa ma pronunt cu privire la modul in care se face acelasi lucru in sectorul public.
7. Statutul sectorului privat este dependent de cantitatea si calitatea efortul personal al celor care isi desfasoara activitatea in acest sector. Statutul sectorului public este legiferat de asa maniera incat lipsa competitivitatii aproape nu poate fi invocata.
8. Sectorul privat trebuie sa se adapteze cerintelor sectorului public. Sectorul public nu se adapteaza sectorului privat pentru ca pur si simplu il patroneaza.
9. Activitatea sectorului privat a fost denaturata incepand din 1990 de contractele oferite de sectorul public interesat mai mult de paraindarat decat de realizarea contractului la cele mai inalte standarde.
10. Oameni lucreaza si in sectorul privat si in sectorul public. Asta nu inseamna ca ei sunt la fel. Nici vorba. Cele expuse mai sus spun ca nu poti pune egal intre elita si mediocritate intre banii facuti cu asumare de risc si nopti nedormite cu banii primiti indiferent de cantitatea si calitatea prestatiei, concedii lipit de telefonul firmei si concedii lipsite de griji pentru ca nu depind de tine familii intregi.
Asadar unitatea dintre oameni de care vorbeste autorul este numai un deziderat frumos nu o realitate factuala pentru ca paradoxal, in Romania, ma tem ca bugetarii sunt mult mai bogati ca privatii fara sa isi fi asumat niciodata vreun risc existential.