Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Vedere din România consumeristă: Mă uit pe geam și văd cum se construiește un supermarket... lângă un alt supermarket

Supermarket produse

Foto: Inquam Photos/ George Călin

România mea e un pàtrat, are doar vreo 4 hectare, așa ochiometric. În 30 de ani, cele 4 hectare s-au transformat în ton cu țara.

Petecul ăsta e o oglindă perfectă a țării și el există oriunde în orașele de la noi, la o scară mai mică sau mai mare, cu mici ajustări, pe ici pe colo.

Exemplul meu vine de la Brașov, unde lipit de un supermarket, aflat în top vânzări din România, se construiește un alt supermarket și mai mare. Viteza cu care se înalță falnica clădire este pur și simplu amețitoare. Cred că muncitorii au avut un acoperiș la roșu deasupra capului, din prima zi a construcției, nu i-a plouat niciodată.

Supermarketul „micuț", cel care va sta în umbra celui nou, a avut aceeași istorie. A fost construit lângă un alt supermarket mai „micuț”, care acum e o clinică privată, cu bariere lucioase.

În parcare, printre bolizi, șerpuiesc cozile la testele PCR plătite și la fiecare început de lună, în care Casa de Asigurări mai scapă niște mărunțiș pentru analize compensate, e de-a dreptul puhoi de lume. Sunt multe plase goale și rânduri la coadă.

Pe petecul ăsta de pământ, demult, a fost o bază sportivă cu un stadion de fotbal. Aici l-am văzut prima dată pe viu pe Hagi, apoi Regele a dat bolta cu Columbia. Zarurile au fost aruncate, mai ca peste tot în România, și de fapt, ce ne trebuie sport, oricum noi vrem o națională de fotbal care să bată tot, dar care să se antreneze printre casele de marcat.

Vizavi de petec șade o biserică, cu curtea plină în fiecare duminică. Mulți cetățeni, o bună parte dintre ei îngenunchează.

Am făcut această fotografie a unui colț de Românie, dintr-o clădire, care a rezistat la toate schimbările din jur, probabil cu câteva găleți de lavabilă în 30 de ani. E aici de pe vremea copilăriei mele. Nu s-a schimbat nimic de atunci, nici măcar la fațadă, înăuntru seamănă cu un circ al foamei de pe vremea Tovarășului. De afară seamănă cu un penitenciar. În ea funcționează un spital de stat.

Să nu ne mai plângem morții la tragedii, nu e timp, ne vedem cu toții la rafturi, după slujbă. Ah, și la vot stăm acasă, ca de obicei, ca să păstrăm intact acest petec de țărișoară.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult