Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vedere din România consumeristă: Mă uit pe geam și văd cum se construiește un supermarket... lângă un alt supermarket

Supermarket produse

Foto: Inquam Photos/ George Călin

România mea e un pàtrat, are doar vreo 4 hectare, așa ochiometric. În 30 de ani, cele 4 hectare s-au transformat în ton cu țara.

Petecul ăsta e o oglindă perfectă a țării și el există oriunde în orașele de la noi, la o scară mai mică sau mai mare, cu mici ajustări, pe ici pe colo.

Exemplul meu vine de la Brașov, unde lipit de un supermarket, aflat în top vânzări din România, se construiește un alt supermarket și mai mare. Viteza cu care se înalță falnica clădire este pur și simplu amețitoare. Cred că muncitorii au avut un acoperiș la roșu deasupra capului, din prima zi a construcției, nu i-a plouat niciodată.

Supermarketul „micuț", cel care va sta în umbra celui nou, a avut aceeași istorie. A fost construit lângă un alt supermarket mai „micuț”, care acum e o clinică privată, cu bariere lucioase.

În parcare, printre bolizi, șerpuiesc cozile la testele PCR plătite și la fiecare început de lună, în care Casa de Asigurări mai scapă niște mărunțiș pentru analize compensate, e de-a dreptul puhoi de lume. Sunt multe plase goale și rânduri la coadă.

Pe petecul ăsta de pământ, demult, a fost o bază sportivă cu un stadion de fotbal. Aici l-am văzut prima dată pe viu pe Hagi, apoi Regele a dat bolta cu Columbia. Zarurile au fost aruncate, mai ca peste tot în România, și de fapt, ce ne trebuie sport, oricum noi vrem o națională de fotbal care să bată tot, dar care să se antreneze printre casele de marcat.

Vizavi de petec șade o biserică, cu curtea plină în fiecare duminică. Mulți cetățeni, o bună parte dintre ei îngenunchează.

Am făcut această fotografie a unui colț de Românie, dintr-o clădire, care a rezistat la toate schimbările din jur, probabil cu câteva găleți de lavabilă în 30 de ani. E aici de pe vremea copilăriei mele. Nu s-a schimbat nimic de atunci, nici măcar la fațadă, înăuntru seamănă cu un circ al foamei de pe vremea Tovarășului. De afară seamănă cu un penitenciar. În ea funcționează un spital de stat.

Să nu ne mai plângem morții la tragedii, nu e timp, ne vedem cu toții la rafturi, după slujbă. Ah, și la vot stăm acasă, ca de obicei, ca să păstrăm intact acest petec de țărișoară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Elev roman teste PISA / sursa foto: Profimedia

Poate că de data asta ar trebui să folosim datele pentru ceva mai greu decât găsirea cu milioane de lupe a vinovatului: să identificăm devreme copilul care nu înțelege ce citește, să știm ce poate și ce nu poate încă să facă, să intervenim înainte ca dificultatea din clasa a III-a să devină decalaj în clasa a VI-a și analfabetism funcțional la 15 ani și să măsurăm dacă intervenția, orice intervenție, a funcționat.

Citește mai mult

Călin Georgescu / sursa foto: Profimedia

Weekendul trecut, Călin Georgescu a făcut turneu prin Moldova. S-a întors cu trei uși închise în față. Ce le leagă nu e că ar fi fost trântite de „sistem”. Dimpotrivă. Au fost închise exact de instituțiile în numele cărora vorbește „președintele ales”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Prieteni liceu / sursa foto: Profimedia

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

Citește mai mult

Trei generatii: bunica, mama, copil / sursa foto: Profimedia

Rachel Yehuda, cercetătoare la Mount Sinai, a studiat timp de două decenii copiii supraviețuitorilor Holocaustului. În 2016, echipa ei a publicat un studiu care a comparat metilarea genei FKBP5, implicată direct în reglarea răspunsului la stres, la părinți care trecuseră prin lagărele naziste și la copiii lor adulți. Ambele generații arătau modificări ale aceleiași gene, în aceeași regiune, deși copiii nu trăiseră niciodată evenimentul în sine.

Citește mai mult