Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vedere din România consumeristă: Mă uit pe geam și văd cum se construiește un supermarket... lângă un alt supermarket

Supermarket produse

Foto: Inquam Photos/ George Călin

România mea e un pàtrat, are doar vreo 4 hectare, așa ochiometric. În 30 de ani, cele 4 hectare s-au transformat în ton cu țara.

Petecul ăsta e o oglindă perfectă a țării și el există oriunde în orașele de la noi, la o scară mai mică sau mai mare, cu mici ajustări, pe ici pe colo.

Exemplul meu vine de la Brașov, unde lipit de un supermarket, aflat în top vânzări din România, se construiește un alt supermarket și mai mare. Viteza cu care se înalță falnica clădire este pur și simplu amețitoare. Cred că muncitorii au avut un acoperiș la roșu deasupra capului, din prima zi a construcției, nu i-a plouat niciodată.

Supermarketul „micuț", cel care va sta în umbra celui nou, a avut aceeași istorie. A fost construit lângă un alt supermarket mai „micuț”, care acum e o clinică privată, cu bariere lucioase.

În parcare, printre bolizi, șerpuiesc cozile la testele PCR plătite și la fiecare început de lună, în care Casa de Asigurări mai scapă niște mărunțiș pentru analize compensate, e de-a dreptul puhoi de lume. Sunt multe plase goale și rânduri la coadă.

Pe petecul ăsta de pământ, demult, a fost o bază sportivă cu un stadion de fotbal. Aici l-am văzut prima dată pe viu pe Hagi, apoi Regele a dat bolta cu Columbia. Zarurile au fost aruncate, mai ca peste tot în România, și de fapt, ce ne trebuie sport, oricum noi vrem o națională de fotbal care să bată tot, dar care să se antreneze printre casele de marcat.

Vizavi de petec șade o biserică, cu curtea plină în fiecare duminică. Mulți cetățeni, o bună parte dintre ei îngenunchează.

Am făcut această fotografie a unui colț de Românie, dintr-o clădire, care a rezistat la toate schimbările din jur, probabil cu câteva găleți de lavabilă în 30 de ani. E aici de pe vremea copilăriei mele. Nu s-a schimbat nimic de atunci, nici măcar la fațadă, înăuntru seamănă cu un circ al foamei de pe vremea Tovarășului. De afară seamănă cu un penitenciar. În ea funcționează un spital de stat.

Să nu ne mai plângem morții la tragedii, nu e timp, ne vedem cu toții la rafturi, după slujbă. Ah, și la vot stăm acasă, ca de obicei, ca să păstrăm intact acest petec de țărișoară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult