Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Experiența mea în corporație: 30% din corporatiști muncesc, 20% se fofilează, iar restul de 50% se ocupă cu relațiile și bârfa și uneori și cu munca

corporatie - intalnire

Foto: Getty Images

Există cultură corporatistă sau nu există?, aceasta este întrebarea.

În ultima perioadă au tot apărut diverse materiale în care se discută despre cultura corporatistă și despre importanța ei într-o organizație. Eu chiar am avut un curs la MBA care se cheamă « Organizational Behaviour » și m-am întrebat dacă există cultură corporatistă sau este doar un mit. De altfel, am avut câteva discuții și cu prietenii, unii dintre ei fiind convinși că există, alții contestând conceptul.

Cred că există o cultură corporatistă, managementul de la vârf vrând să transmită niște valori și un anumit spirit angajaților. Cum penetrează aceste valori până la opincă e partea a doua. Pe plaiurile mioritice, de obicei, se dezvoltă o cultură corporatistă proprie, după chipul și asemănarea liderului local, indiferent de spiritul promovat de la centru. Dacă acesta este de modă veche, provenit din vechea gardă, de obicei va implementa o cultură bazată pe micromanagement, frică, fățărnicie, vânătoare de vinovați etc. Însă există și lideri luminați, inclusiv în România.

Totuși cred că trăsătura definitorie a corporației este hățișul relațiilor, contextul foarte politic și birocrația în care poți să te ascunzi de minune dacă nu îți place munca.

Îmi amintesc prima mea interacțiune cu corporația: în primele 3 luni nu am înțeles nimic din ce vorbeau cei din jurul meu, iar următoarele 3 luni mi le-am petrecut încercând să înțeleg ce fac. Noianul de acronime și cuvinte fără sens ca TAT, ETA, EMEA, mitigate, leverage, milestone, papagaleasca jumătate română jumătate engleză m-au făcut să mă simt cea mai imbecilă persoană de pe Glob în primele 3 luni de ucenicie în cadrul corporației. Aveam un coleg, francez, pe care îl întrebam din când în când ce înseamnă un cuvânt. El îmi explica cu răbdare la început după care mi-a zis să nu-mi mai bat capul pentru că oricum nu voi reuși să țin pasul și nici el care e în companie de zeci de ani nu reușește. Mai mult, mi-a zis că în fiecare sezon apar noi cuvinte iar ei au o listă și un grup de chat unde strigă bingo când au reușit să bifeze toate cuvintele la modă pronunțate în cadrul unei ședințe. M-am liniștit, iluminarea o să vină cu timpul.

Următoarele 3 luni mi le-am petrecut încercând să înțeleg ce fac oamenii din jur. Toți era manageri: de la secretară care era assistant manager până la femeia de serviciu care se numea cleaning manager. M-am speriat, eu nu eram manager ci doar lead, deși aveam undeva pe la 25+ ani. Lead la o vârstă așa fragedă nu-i de colo mi-am zis. De altfel, când am aplicat pentru post nici nu am înțeles prea bine ce am de făcut pentru că interviul s-a dat în aceeași păsărească cu EMEA, TAT, PRȚ, etc. Am avut noroc pentru că am discutat în engleză cu un francez care vorbea engleza mai prost decât vorbeam eu franceza așa că un cuvânt în franceză, unul în engleză, un PRȚ, un SRC, EMEA și TAT și am trecut. Am zis, las’ că m-oi prinde acolo ce am de făcut, bine că dau banu’.

După 6 luni de corporație, mi-am dat seama că n-are rost să mă stresez prea tare pentru că nimeni nu prea știa ce are de făcut însă toți știau să vorbească în păsăreasca aceea. Atunci am realizat că dacă vrei să-ți pierzi urma, dacă vrei să fii ca Dinescu la Revoluție cu « Mircea, fă-te că lucrezi ! » acolo e locul tău. Dai 2-3 mailuri, intri în 2-3 ședințe pe zi, zici aleatoriu câteva cuvinte din lista de acronime la modă și aia e, te-ai scos.

Totuși, cineva lucrează și în corporație, însă pentru cei care vor să se fofileze și să stea pe un loc călduț e un mediu unde s-ar putea să-și găsească locul. Așa că nu prea îi înțeleg pe cei care strigă sus și tare că sunt exploatați de corporație, cel puțin în România.

Mie nu îmi place să stau pe locul călduț așa că am plecat prin alte corporații, unde mi-a fost mai ușor la început, îmi făcusem deja ucenicia.

Munca e totuși brățară de aur, cam 30% din corporatiști muncesc, 20% se fofilează iar restul de 50% se ocupa cu relațiile și bârfa iar uneori și cu munca. Cheia succesului în corporație este numărul de conexiuni și abilitățile politice pe care le are un individ. Eu, m-am ocupat foarte mult timp doar cu munca, decizie foarte proastă.

Mai există o categorie de corporatist: cel care nu face nimic dar e plin de fumuri. Dacă a ajuns să lucreze într-un birou de sticlă, la etajul nspe i se pare că i-a pus Dumnezeu mâna în cap și unul mai valoros ca el nu există. De obicei el e manager sau șef. Are ultimul tip de iPhone, decapotabilă sau bmweu pe credit dar socotește ultimul leuț când iese la shaorma cu băieții. Vorbește jumătate în engleză jumătate în română și are o opinie foarte bine documentată și pertinentă în orice subiect: de la fotbal la fizica cuantică (deși nu știe ce e aia). Dar cel mai priceput e la bursă, investiții, NASDAQ, prețul aurului și cum să facă bani. Eu m-am întrebat deseori de ce un individ atât de competent și care poate face așa mulți bani își pierde talentul în corporație când ar putea sa fie noul Elon Musk mioritic?

Aveam un coleg care a folosit la un moment dat o comparație foarte plastică »corporația este ca o pădure de sequoia pe care se urcă foarte multe liane » . Din nefericire, uneori, lianele reușesc să sugrume sequoia. Totuși, de cele mai multe ori 2-3 sequoia reușesc să țină în viață o pădure de liane. Până pleacă.

Corporația e fascinantă iar eu, după 20 de ani de lucrat în mediul corporatist, pe la firme mai mici sau mai mari pot spune că mă simt aici ca peștele în apă. Am învățat să navighez prin acest hățiș, mi-am ascuțit spiritul critic și intuiția. Dacă ești un ins căruia îi place să observe îți oferă spectacolul unic al unui mic stat : vezi lupte pentru putere, lingușeală, curaj, minciună, îndrăzneală, inovație, creativitate, agresivitate, invidie, gelozie, admirație, toate într-un singur loc. Spectacolul lumii.

Și da, fiecare corporație e diferită, fiecare are părțile ei bune și părțile ei rele, și o cultură proprie. Important e să fie mai multe părți bune decât rele. Deci, da, categoric există o cultură corporatistă care poate să coincidă sau nu cu ceea ce declară top management-ul. De regulă, nu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Floed check icon
    Pai, propune-i sefului de corporatie sa-i dea afara pe cei care se fofileaza, ii si numesti care sunt, cu siguranta te va aprecia....Intrebare, daca ii dai afara, castigul unde se duce la corporatie sau la ceilalti angajati. PS. in corporatii stai nu stai, la sfarsitul anului trebuie sa se vada profitul.
    • Like 0
  • Depinde de tipul activitatii cu care se ocupa corporatia. Eu am tot muncit in corporatii cu profil tehnic, insa nimeni nu-si permite sa frece menta in stilul descris de autoare. La sfarsitul fiecarei luni se face si o evaluare a muncii angajatului, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Din ce am auzit, si cei care muncesc in vanzari sunt evaluati. La privat nu prea ai cum sa stai degeaba, esti imediat luat la ochi daca incerci ceva de felul acesta.
    • Like 0
  • Nu știu ce mă face să scriu acest comentariu: superficialitatea corporației din descrierea autoarei sau superficialitatea cu care descrie corporația autoarea! Cultura corporației nu este suma culturii angajaților, este expresia etico-morală a eficienței sale economice. Structura de ordine a corporației al cărei ADN este reprezentat de cultura acesteia, dă măsura amplitudinii importanței sale economice. Autorul descrie o corporație de tip administratie publica, sau un Tarom sau un Metrorex, o entitate bidon de sinecuri. Dar autorul nu spune asta... Draga autorule, ce ai vrut să comunici?
    • Like 0
    • @ Niculae Moromete
      A vrut sa comunice exact ce a comunicat. In corporatie, contrar asteptarilor unora se freaca menta la greu. Nu, nu acolo lucreaza elita, nu, nu se angajeaza doar priceputii. Exista pupat in fund la greu, exista tot felul de insi ciugulitori, manageri slab pregatiti, etc. Si din nefericire astia sunt mai multi decat cei care fac treaba si au pregatirea necesara pt pozitiile respective. Si nu, nu este doar apanajul corporatiilor "de tip administratie publica".

      P.S.: ai bifat toate expresiile frumoase din catalog dar cu expresia "corporatie de tip administratie publica" ai dat-o in bara. Cu alte cuvinte ai vrut sa pari elitist, dar te-ai aratat habarnist.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult