Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Viața amoroasă a lui CTP între crime și ticăloșii

Dacă tastezi în acest moment cristian tudor popescu sau ctp pe Google, sunt afișate „Cele mai populare subiecte”, adică: Europa FM: Cristian Tudor Popescu: „Nu știu dacă poporul român merita libertatea”. Știripesurse: „CTP comentează acid tragedia de la Crevedia”. Ziare.com: „CTP: poți să furi, să înșeli, să te îndopi cu droguri și să nenorocești oameni, să ucizi, că nu vei păți mare lucru”. Știrile ProTV: Cristian Tudor Popescu, despre exploziile catastrofale: „Singura deosebire între Crevedia și Colectiv”. Libertatea: CTP: tragedia din 2 Mai „Nu-i un accident, e crimă cu premeditare”. Fanatik: „CTP, acuze dure după explozia de la Crevedia”. Și altele pe aceleași evenimente sinistre la zi. 

Însă, în top 3, tronează și această „știre”, publicată tot de site-ul Fanatik, care conține abrevierea CTP: „Ce diferență uriașă de vârstă există între CTP și partenera de viață. Jurnalistul este mult mai mare”. Dedesubt, o strânsură de minciuni cancaniere negre, fără cea mai palidă bază de documentare, luată ca atare de pe net, unde sunt răspublicate periodic, de ani de zile, despre cele 4 divorțuri ale lui CTP și așa-zisa lui relație cu o femeie cu 20 de ani mai tânără.

Până acum, nici nu m-am obosit să le spulber. Scriu acest text pentru că redactorul-șef Fanatik, Horia Ivanovici, după ce, recent, site-ul a colportat altă știre falsă despre subsemnatul, a publicat un editorial cu titlul „CTP are dreptate. Suntem o presă de turmă” și m-a sunat să-mi prezinte scuze și să mă asigure că se vor strădui să facă o presă corectă.

Și acum, varsă în capul publicului ce ați văzut mai sus, și când... în aceste zile de durere și revoltă care întunecă România... Încă unul dintre motivele pentru care nu mai vreau să fiu numit jurnalist. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult