Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Victor Rebengiuc: Văd că până la urmă s-au revigorat, sunt din nou puternici, s-au dus în America, se duc la Bruxelles, se întorc de acolo, nu rămân acolo

Victor Rebengiuc - Digi24

Actorul Victor Rebengiuc a făcut duminică seara, la Digi24, o scurtă radiografie a ultimelor luni, arătându-și dezaprobarea față de politica dusă de actuala putere.

„Este o evoluție inversă, devenim din ce în ce mai săraci, din ce în ce mai nepregătiți, din ce în ce cu mai puțină grijă față de copii și față de oameni în general, ca să ne menținem pozițiile principale în guvernarea țării, în Parlament și dacă putem, putem. Noi, ăștialalții, care suferim ce se poate, deocamdată nu avem nicio modalitate.

Am votat pentru europarlamentare, se părea că lucrurile s-au lămurit, că se vede cât de populară și necesară e politica dusă de actualii guvernanți, se părea că ei și-au dat seama de lucrul ăsta, că au luat-o prea prin porumbi, așa. Și văd că până la urmă s-au revigorat, sunt din nou puternici, s-au dus în America, se duc la Bruxelles, se întorc de acolo, nu rămân acolo. Asta e. (Vă resemnați?) Ce să facem altceva... Așteptăm alegeri, să vedem dacă în Parlament va trece moțiunea de cenzură, dacă trece moțiunea, cine vine la guvernare, cum face să vină, dacă nu trece, ce alte posibilități avem de a opri lucrurile din distrugere, din dezintegrare”, a punctat actorul Victor Rebengiuc.

Actorul a criticat guvernanții care îndatorează țara pe termen lung, pentru a mări salarii.

„S-a votat, oamenii au mers după promisiuni. Eu nu pot să cred în promisiuni care nu au acoperire. Nu pot să cred că mi se va mări leafa, pentru că spune cineva. Eu mă întreb de unde poți să mărești leafa? Avem posibilitatea să facem asta? Dacă nu, ce facem? Îndatorăm toată țara pe o durată de ani îngrozitor de lungă? Ne punem copiii amanet, așa?”, a subliniat actorul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Acum 34 de ani stateam pe lazi o noapte si o zi pt tacamuri care nici cainii nu le manca acum. Acum calatorim la Strasbourg, SUA, Pamantul e prea mic. Ar fi bun un Marte, Neptun...ce bine ar da. Litoraul Romanesc era un Lux, acum 34 de ani, acum daca nu ajungi in Grecia, Croatia...mirosi a prost. Si cica in Romania oamenii o duc rau, ca ne indatoram sa platim pensii, ca scoala romaneasca nu mai e ok, etc. ca ne dezintegram.
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult