Când s-a născut actorul Victor Rebengiuc, România era regat. A prins rebeliunea legionară, cel de-Al Doilea Război Mondial, bombardamentele îngrozitoare din București, abdicarea regelui, comunismul…
Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
„A venit și anul 1989, am crezut că am scăpat de toate nenorocirile, dar am intrat de fapt în altele. Trăim într-o țară condusă în mod arbitrar, nu pot să înțeleg superioritatea și disprețul celor care sunt aleși față de alegătorii lor și față de propunerile care vin din partea cetățenilor: Lasă că știm noi cum facem”, a spus Victor Rebengiuc în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24.
Programul de guvernare, un fel de Caritas
Tocmai acest lucru este de neacceptat pentru societate, crede actorul. „Nu poți să te bazezi doar pe o asigurarea dată de cineva care e în fruntea țării: Domn’e, eu știu cum fac, am un caiet special pe care îl știu din scoarță în scoarță, știu ce fac. Dar ce faci cu viața mea, cariera mea, progresul țării? Cine îmi garantează că lucrurile vor merge spre bine?”, se întreabă actorul.
Este nemulțumit de foarte multă vreme de felul în care este condusă țara. Problemele de viață, de libertate, de aspirație pe care le are în România nu au cum să îi creeze stări de mulțumire. Când se va petrece oare o schimbare? „Nepoții nepotului meu vor apuca poate o schimbare care să mă facă și pe mine să mă bucur din ceruri”, spune Victor Rebengiuc.
Acesta se teme de direcția în care merge acum România. „Mergem spre un lucru care o să ne coste scump, am impresia că se fac niște excese. Nu sunt specialist în economie, în finanțe, dar am văzut Caritasul care promitea contra un leu, opt lei înapoi. Nu pot să cred o asemenea chestie. Și acum văd că se dau bani. Mai dă, mai crește... Mi se pare că se exagerează și că a dispărut pudența. Orice om trebuie să aibă o doză de prudență, ca să fie sigur că nu rămâne în fundul gol”, a afirmat actorul. Întrebat de moderatori dacă programul de guvernare e un fel de Caritas, Victor Rebengiuc a replicat: „Eu așa cred”.
Emisiunea „În fața ta”, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită duminică, la postul Digi24, începând cu ora 13:05.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt foarte curioasă să aflu ce credeţi că ar fi putut oare să spere orice român după mascarada din 1989 pusă în scenă de politcienii comunişti şi serviciile lor secrete? Maestrul Rebenciuc nu numai că a sesizat de la început dar a avut curaj să ne spună public tuturor celor care voiau sa audă, punându-ne în faţă pe masă un sul de hârtie igienică. "Revoluţia" a fost un mare fâs regizat de acelaşi om care a condus şi prima comisie parlamentară pentru " investigarea revoluţiei".
Este mult mai interesant de aflat cum au fost convinse serviciile secrete şi politicienii comunişti din 1989 să-l sacrifice pe cel care le-a acceptat o serie de facilitaţi sociale şi financiare, aveau magazine speciale cu preturi speciale. Cei care au urmat foştilor conducători ai ţării s-au dovedit azi a fi o gaşcă neocomunistă mult mai crudă şi dispretuitoare faţă de populaţia în viaţă şi faţă de generaţiile următoare.
Indiferent de culoarea lor politică, politicienii de azi care acced la putere au ca unic scop îmbogăţirea lor şi a clanului lor. Şi ţinându-se de mâini unii cu alţii schimbă legile ţării cu altele care să-i favorizeze şi să-i apere de răspundere, pun în posturi cheie persoane care să le cânte în strună cu scopul bine determinat de a putea păstra puterea.
Naivul nu este maestrul Rebenciuc ci naivi au fost civilii şi soldaţii trimişi la moarte în 1989 de către o gaşcă de asasini. Nu am fost PCR-istă şi nu simpatizez cu vreun partid azi. Dar am atâta inteligenţă să compar umila vilă din Primăverii unde trăiau Ceauşeştii cu palatele somptuoase pe care şi le-au agonisit mai toţi politicenii şi guvernanţii din banii publici. Conturile lui Ceauşescu nu erau ale lui personal, aşa cum ne-au spălat creierul. El nu avea nevoie să mânuiască bani căci Gospodăria de Partid îi oferea cele necesare vieţii lui private. În schimb azi splendoarea politicii româneşti au palate, afaceri şi conturi în bănci străine în timp ce peste 50% români trăiesc în sărăcie şi peste 44% sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, din datele INS.
Cred că Maestrul Rebenciuc cam asta a vrut să spună în mai puţine cuvinte şi doar pentru cine vrea să le audă.
Eu m-am referit aici la politic, politicieni şi guvernanţi, în general; dar există printre aceştia şi oameni politici de caracter, buni patrioţi care nu pot ţine piept valului antinaţional al politicienilor şi guvernanţilor care deţin puterea. Numărul celor patroţi nu a ajuns încă la o valoare critică necesară şi suficientă din care să se ridice un lider naţional. Până atunci Caritas-ul va continua. Abia atunci se va putea schimba soarta românilor şi se va împlini ceea ce spunea maestrul Rebenciuc:
„Nepoții nepotului meu vor apuca poate o schimbare care să mă facă și pe mine să mă bucur din ceruri”.
Până atunci eu cred că Dictatorul a fost mai patriot decât oricare politician de după 1989, mai ales dacă ne amintim curajul lui în faţa plutonului de execuţie şi ultimile lui cuvinte rostite:
"...Ceausescu s-a uitat drept in ochii mei si a strigat <Traiasca Republica Socialista Romania! Istoria ma va razbuna>si a inceput sa cante fragmente din Internationala. L-am impuscat in timp ce canta"...
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5976555-video-ultimele-cuvinte-ale-lui-ceausescu-fata-plutonului-executie-nu-puteti-omori-niste-caini.htm
S-a dovedit că a fost un naiv credul în cârca căruia s-au pus toate relele din ţară fie că erau sau nu iniţiate de el. Nu cred că nivelul lui intelectual îi permitea să găsească soluţii la problemele ţării, aşa cum şi azi un preşedinte, un premier au o suită de consilieri care îl învaţă ce să facă, ce să spună.
Exact aşa şi acum: s-au mărit salarii (efortul bugetar este mult mai mare pentru că veniturile rezultate prin aplicarea diferitelor procente şi idemnizaţii conduc la sume imense) şi pensii fără să existe surse de finanţare decât prostimea care să susţină consumul cât mai ridicat. cetăţenii vor fi şi mai săraci iar cei de la putere vor fi mult mai bogaţi. Preţurile şi tarifele în piaţă sunt azi mai mari decât pe timpul TVA-lui de 24%. Noi toţi plătim aceste datorii a căror bani intră în buzunarul catorva însemnaţi. Credeţi că numai medicii şi profesorii vor să trăiască bine? Toţi cetăţenii vor un trai decent ca în Germania. Plus că cei care au făcut studii superioare gratuite pe banii contribabililor români ne-au lasat cu ochii-n soare fără asistenţă medicală şi fără edcucaţie şi pregătiţi pe banii noştri susţin economiile şi locurile de muncă din ţările unde au fugit ca nişte hoţi. Spunea un academician că au dreptul la liberă circulatie. E adevărat dar să înveţe pe banii lor nu pe ai cetăţenilor care sunt pe loc 2 în topul celor mai sarace ţăril.
Am spus aici în mai multe cuvinte ca o traducere a ceea ce a spus Maestrul Rebebciuc în mai puţine.
Am fost un simpatizant liberal, azi sunt nimic... şi câţi sunt ca mine!
Deci bombardamentele din aprilie 1944 (București) au fost „groaznice” ? Cele de la Dresda cum au fost ? Coventry ? De Hiroshima și Nagasaki nu putem spune nimic, au fost „neconvenționale”. Și multe altele, prin Vietnam, Laos, Cambodgia, despre care nouă ni s-a spus mai puțin ...
Precum un pește care nu vede apa, Rebengiuc nu vede Democrația - din cauza „copacilor”. Iar noi să îl credem competent, dar mai ales ONEST!
Doamnă Ion, Rebengiuc înțelege engleză, nu ? Nu va putea spune că n-a știut ce-i prin lume, nu ? Înțelege pasajul de mai jos ?
„Working journalists routinely claim that they bracket out their personal political beliefs as best they can in order to report as accurately and fairly as possible, and experience and research suggest they usually do a good job in that limited endeavor. Journalists also say they resist, to the best of their ability, any direct attempts by managers and owners to impose specific political constraints on their reporting, which they also usually succeed at.
What working journalists typically fail to see is that they rarely challenge the dominant culture’s ideological assumptions—that capitalism is a fair and just system, U.S. domination of the world promotes peace and freedom, and U.S. society moves steadily toward greater fairness on race and gender.
A more radical journalism that eschewed liberal pieties would help a society transcend its mythologies and confront reality. As we face not only the inhuman consequences of unjust social/economic/political systems but also multiple, cascading ecological crises, radical journalism is more necessary than ever.
Pieties, whether from the smug reactionary right or the self-satisfied liberal side of the dominant culture, won’t save us.”
Înțelege Rebengiuc ?
„It is very hard to make one understand something, particularly so when his/her salary depends on his/her not understanding it!”
Înțelege Rebengiuc ?
Apropo, corect ar fi fost să indici sursa citatului: Robert Jensen – “Beyond Liberal Pieties: the Radical Challenge for Journalism” (nu de alta, dar te poate crede lumea mai deştept decât eşti în realitate…)