Viorica Dăncilă, huiduită de cetățeni la Mamaia: „Analfabeta! Analfabeta!”

Am stat o vreme nehotărât cântărind dacă acest comentariu atât de bine aliniat scopului și orientării comentatorului merită efortul unui răspuns. Și-am cedat.
Recunosc că oamenii inteligenți care urmăresc această platformă l-au tratat exact cum se cuvine Ignorându-l. Nu se cade, mi-am zis. A dat omu’ bună ziua, știți cum e, salutul e facultativ, răspunsul obligatoriu. Așa că, nene Voicu, iau eu cocoașa asta și-mi permit să-ți spun cu toată deferența numa’ două lucruri.
Unu: dacă tot era de datoria matale să ai o poziție la acest subiect atunci dă-mi voie să-ți spun că n-ai fost prea inspirat legându-te de numărul celor care contestă calitățile doamnei Băncilă.
Pardon, fir-ar să fie! Abia terminasem să-i spun nepotului meu de 8 ani gluma aia cu banca din parc care se rupe fix la mijloc când doi idioți se așază pe ea. Poate nu-l știi, poanta e că cel mai inteligent cedează.
Doi: sigur nu vrei să vorbim despre mulțimi ieșite spontan în stradă, în perfectă cunoștință de cauză versus adunări de partid pe convocator, cu participanți ușor debusolați.

Hai, dac-am cedat odată postând un răspuns la nenea Voicu îmi calc pe inimă și recidivez.
Deși, Dumnezeu să mă ierte, știu bine că-mi fac păcate.
Comentul ăsta cu analfabeții mi-a reamintit esența comunicării în mediul virtual. O nesfârșită coală albă primește gânduri și rânduri de la oricine crede că are ceva cu miez de spus. Dumneavoastră, domnule Tanase (presupun că e Tănase, de fapt), credeți-mă, sunteți departe de a emite judecăți de valoare pe tema „analfabetismului”. Pun între ghilimele pentru că analfabet este un termen care definește cu totul altceva decât ați vrut dumneavoastră să spuneți.
Dar, păstrând intenția ideii din comentariul , sfatul meu este să evitați întotdeauna să mai vorbiți de funie…