Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Vocea de la radio

De fiecare An Nou, postul de radio „Europa Liberă” transmitea un mesaj al Regelui Mihai. Odată cu mefiența noastră mereu înnoită că România avusese cândva un rege, venea și stupoarea la ascultarea mesajului cu pricina.

Textul pe care o voce oarecum îndepărtată și slabă îl citea în fața microfonului nu semăna cu nimic din ce știam că intră în categoria mesajelor de felicitare și a discursurilor publice. Eram obișnuiți, o țară întreagă, cu urarea ineptă a secretarului general al partidului, lătrată cu câteva minute înainte de miezul nopții la televiziunea publică, o însăilătură de nimic, de la formula de adresare până la sfârșit, rostită în cea mai autentică limbă de lemn. Nu asculta, de fapt, nimeni, dar de auzit inflexiunile acelei voci le auzeam, inevitabil, cu toții, ca pe un fel de avertisment sarcastic că și anul viitor îl vom petrece în aceeași atmosferă de închisoare.

Află și

„Majestate, nu pleca!”

Regele Mihai se retrage din viaţa publică, fiind grav bolnav

Cele mai recente fotografii cu Regele Mihai și Regina Ana, publicate de Casa Regală

Discursul Regelui, suplu și esențial, intra de aceea în casele noastre ca o ciudățenie din altă lume. Limba română în care ni se adresa suveranul exilat avea o autenticitate, o plinătate și o precizie cum nu auzisem niciodată în viața publică. Era o limbă care se preta la concizie, fără sacrificarea celor mai profunde nuanțe, o limbă a verbului decis, dar și a epitetului livresc, a tonurilor grave, dar și a unei vagi și acomodante dispoziții melancolice. Echilibrat, calm, accesibil oricui, discursul de Anul Nou al Regelui încuraja ferm, fără să intre în registrul polemic cunoscut și necesar al celorlalte emisiuni de la „Europa Liberă”. Era în mesajele acelea scurte duhul unei înțelegeri cuprinzătoare, cu atât mai empatic cu cât era mai reținut. Scrise de mâna suveranului însuși, urările se bucurau de expresia onestă și înaltă a adevărului: simțeai că în spatele acelor cuvinte nu se ascund intenții manipulatorii, pledoarii pro domo SUA, fast gongoric sau exerciții de retorică (o serie de mesaje radiofonice ale Regelui și o analiză contextuală excelentă a acestora se gasesc în lucrarea doamnei Doina Uricariu, Scara leilor, Polirom, Iași, 2011, în capitolul „Ca de la om la om”, p. 319-338). Dimpotrivă, fiecare cuvânt era ales și măsurat cu o știință adâncă, rod al unei singure posibile experiențe în viața de aici: experiența libertății.

Spre deosebire el, un rege exilat și sărac, atotputernicii zilei din Republica Socialistă, deși nu își refuzau niciun privilegiu și puteau dispune în orice fel de poporul pe care îl călăreau, erau ei înșiși simple rotițe într-un sistem concentraționar ermetic. Libertatea nu le vizita somnul decât în chip coșmaresc. Și, vreme de patruzeci și cinci de ani, au încercat să ne inducă și nouă ideea că libertatea e ceva de spaimă. 

Echilibrat, calm, accesibil oricui, discursul de Anul Nou al Regelui încuraja ferm, fără să intre în registrul polemic cunoscut și necesar al celorlalte emisiuni de la „Europa Liberă”. Era în mesajele acelea scurte duhul unei înțelegeri cuprinzătoare, cu atât mai empatic cu cât era mai reținut.

Probabil că tocmai de aceea percepeam acest glas din depărtări ca straniu: lipsiți în mod sistematic de libertate și hărțuiți zilnic de lătrătura de stat și de guvern, eram reticenți la discursul plenar al libertății, la prețul ei exorbitant pentru orice individ și, mai ales, la firescul ei. Pentru nivelul de umanitate la care ajunseserăm nimic nu putea fi mai ciudat decât firescul. După mai bine de un sfert de veac de la prăbușirea comunismului în Europa de Est, firescul este încă un deziderat al acestor locuri.

Or, Regele nu a părăsit niciodată sfera morală a firii în sensul ei cel mai înalt. La fel ca sutele de mii de români încarcerați și mutilați de regimul comunist, el nu a încetat să aleagă cu adevărat libertatea. Deposedat de tron și de bunurile personale, a ales varianta unui exil plin de umilințe și de trădări, în locul unei coabitări confortabile, dar moralmente dezastruoase cu regimul sovietizant. Lăudat de puterile occidentale pentru scurtarea duratei celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru ca apoi să fie abandonat ca simplu pilot de încercare, Regele a rămas la convingerile sale atlantiste. Dovada că aceste alegeri nu au fost circumstanțiale, ci s-au datorat unei situări morale firești este că, odată cu căderea comunismului, Regele a trebuit să treacă prin aceleași ispite, cu aceleași efecte, însă după o viață întreagă de privațiuni amare, și a făcut aceleași alegeri. A ales, pentru sine și pentru poporul său, libertatea, în loc să ajungă, așa cum spus-o din drojdia sufletului său un fost președinte, „slugă la ruși”. Iar aparatcicii, continuatori ai orânduirii socialiste, nu au pregetat să îi arate prețul libertății: alungat cu automatele de pe teritoriul României zise libere, ținut la scara avionului pe aeroportul Otopeni și întors cu aeronava în aceeași zi, defăimat în fel și chip, ca un tâlhar prins la drumul mare, cu numele huiduit în piețe publice de o populație fără amintiri și fără viitor, ironizat și refuzat cu mustăciri de unii intelectuali publici, Regele a rămas nu numai egal cu sine, imobil într-o consecvență vecină cu naivitatea, asa cum au spus unii, ci a făcut loc în sufletul său unei înțelegeri cu atât mai cuprinzătoare, unei compasiuni pe atât de înaltă pe cât de adâncă și de autentică era smerenia sa. 

Regele nostru, de care nici acum, așa cum nici atunci nu am vrut să ne despărțim, nu este, în pragul eternității, un rege tragic, ci un suveran fericit. Un model pentru cei ce cred că răbdarea ne va câștiga sufletele.

Deși greu de înțeles chiar și pentru urmașii săi, paradoxul îmbrățișării firescului iradiant prin asumarea conștientă a unei vieți pline de umilințe, dar libere a avut o manifestare totală și de neuitat la sosirea în țară de Paști, în 1992. Atunci, un milion de români au invadat străzile Bucureștiului ca să își salute suveranul, adică să se întâlnească cu sine în expresia cea mai concentrată, mai coerentă și mai pură a firescului. A fost doar o fereastră în timp, care s-a închis repede. Suficientă totuși ca să le dea participanților la acea zi unică din existența lor sentimentul că se întâlniseră cu un rege taumaturg, care îi purificase, „numai cu frica lui Dumnezeu”, cum scria într-un mesaj de Anul Nou, de toate scăderile și noroiul anilor de despărțire.

Regele nostru, de care nici acum, așa cum nici atunci nu am vrut să ne despărțim, nu este, în pragul eternității, un rege tragic, ci un suveran fericit. Un model pentru cei ce cred că răbdarea ne va câștiga sufletele.                           

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Neagu Djuvara: „Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…“

    Regele mi-a tăiat cuvântul: „Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie“.

    Fostele familii domnitoare din Italia şi Grecia n-au primit nimic din proprietăţile regale confiscate după război. Când eşti decorat de Stalin, pentru că l-ai asasinat pe Antonescu şi le-ai dat ruşilor ţara pe mână, se schimbă situaţia; comuniştii nu-i uită pe cei care i-au ajutat să junga la putere...
    • Like 1
  • Daca doriti sa vedeti primul interview cu regele Mihai difuzat la TVR in primavara anului 1990:

    https://www.youtube.com/watch?v=-Aww8T3Go5Y

    • Like 0
  • check icon
    Draga Stefan ( si ceilalti);
    Nu stiu cate discursuri de-ale "mariei sale" ex-regele ai ascultat tu la Europa Libera ( mi-e teama ca niciunul- sau - poate- din arhiva- vreunul) - insa eu am trait anii aia ai comunismului si nu-mi aduc aminte de discursul sau; Imi aduc aminte de Neculai Constantin Munteanu, de Noel Bernard, Monica Lovinescu, ba chiar si de Radu Campeanu; nu mai zic de preferatul meu de atunci- Andrei Voiculescu ( care prezenta un top muzical care ne mai "lega" cat de cat de vremile occidentale);
    Cu tristete trebuie sa te anunt ca, pentru mine ( si nu sunt singur), Regele Mihai a murit de mult- odata cu prima strangere de mana si asezare la masa cu ion Iliescu ( de asta ai auzit? Ca pari cam "nou" in scena?!) Si cu obtinerea (mai mult sau mai putin la limita legii) fostelor sale domenii; Sa negociezi ca ultimul samsar, domeniile pe care le considerai ale tale- si sa lasi orice urma de "regalitate" in detrimentul unor bunuri pe care, asa cum afirmai- nu le-ai avut ca le-ai meritat- ci ca ti le-a lasat altul mai meritoriu- mi se pare deja dovada ca regala casa (in frunte cu Mihai) nu are alte interese in Romania decat cele funciare; Si- pentru a ne uita la "influenta: casei regale in Romania- da-mi te rog 10 exemple ( in afara de baluri si participari la serate mondene) in care Regele Mihai a fost implicat....Eu nu am gasit...
    Cat despre "importanta" lui in Romania- scrie-mi te rog cu subiect si predicat ( foloseste bulett-uri- sa fie mai susccint)- care este ea: Eu o vad doar c aun subiect de presa, la care deja prea multi incearca sa linga niste laude, doar-doar isi mai vad numele pe o pagina;
    Vad ca in ultimile zile tot felul de scribi s-au trezit a aduce pios omagiu, aleasa pretuire, nemarginita recunostinta ( etc- cred ca intelegi cuvintele de lemn mai bine ca mine :-) ) pentru tot felul de manifestari, de suflet, de simtire, de ...( bla, bla) pe care le-ar fi manifestat Mihai toata viata lui;
    Cred ca- daca i-ar citi cineva tot ce se scrie acum despre el- ar ramane inmarmurit- minunandu-se la cat de bun a fost el ....si n-a stiut;
    Tie ce ti-a picat la elogierea asta?
    • Like 2
  • Desi sunt un republican convins, am avut mereu un mare respect fata de Carol I si Ferdinand I si chiar o oarecare simpatie fata de Mihai I, dar mi se pare ca aceasta tendinta de a exagera influenta regelui Mihai nu duce nicaieri. Asa cum inainte de decembrie 1989 nu aveam in Romania nici un monarhist, in 22 decembrie 1989 am descoperit ca jumatate din romani erau monarhisti din nastere, restul fusesera cu totii dizidenti. Mi se pare ca din pacate, regele a ales in ultima perioada sa-i gireze prin prezenta lui pe oameni gen Ion Iliescu, lucru care dupa parerea mea, nu-i face cinste.
    • Like 1
  • In 1992 , de Paste , am iesit , impreuna cu toata familia mea , la sosea , sa-l intampinam pe Majestatea Sa , la trecerea pe sub Arcul de Triumf (nu se putea altfel..!). Am ajuns acolo exact cand masina regala traversa , incet , in urale si aplauze, Arcul de Triumf. Ca un copil care nu si-a vazut parintele mult timp , m-am repezit , uitand ca sunt adult , direct pe masina regala , facand semene de salut si .de bucurie.. Dupa care , am fugit spre Piata Universitatii. Sarbatoarea pascala este , pentru mine un maximum de inaltare spirituala , dar ca aceasta din 1992 , n-a mai fost nici una .... Sper ca Majestatea Sa sa plece in lunga sa calatorie cu imaginea acelei sarbatori .
    • Like 2
    • @ Visoiu Manuela
      Așa este! Și pentru mine ziua aceea de Paște este de neuitat. Emoția pe care am trait-o atunci este vie și astăzi! Câtă bucurie și câtă disperare în glasul mulțimii care striga "Maiestate nu pleca, asta este țara ta!" Pentru că acolo, în stradă, erau cei care înțeleseseră sau știau că Regele ar fi fost chezășia unei despărțiri definitive de trecutul communist.
      Îi mulțumesc autorului pentru textul acesta care îmi exprimă atât de bine gândurile și sentimentele față de Regele Mihai al României , astăzi atât de suferind.
      Cu atât mai mult mă miră și mă mâhnesc multe din comentariile la acest articol, lipsite de compasiune și de respect față de un OM care suferă.
      • Like 0
  • daca ramanea doar vocea de la radio sau daca ramanea REGELE la care visam era altceva dar cand am vazut ca sta la masa cu Iliescu, a dat mana cu el dupa cele intamplate cand a fost gonit de militienii lui Iliescu............ nu mai este acelasi lucru dar in schimb regele a primit palate si paduri si alte alea dar a pierdut mult din increderea in el... parerea mea si o spun nu cu bucurie............
    • Like 2
    • @ Helmuth Diesing
      Pai , tocmai de aceea si este Rege....!! Ca sa se comporte ca un Rege , nu ca Ion Iliescu....! In ceea ce priveste retrocedarile , ar trebui sa stiti ca si el a avut aici bunuri , mostenite de la familie sau cumparate de el insusi , caci de plecat a plecat cu cateva haine de schimb!
      • Like 1
    • @ Visoiu Manuela
      ukku check icon
      aduse in cele 3 valize de strabunicul sau alias Karl Hettingen, „călătorind la Odessa pentru afaceri”
      • Like 0
  • M-ai pierdut la "un rege exilat și sărac".
    • Like 5


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult