Foto: Inquam Photos
M-am nimerit ieri seară în Bruxelles. Sunt nedormită și cam alergată, așa că sunt cu rezervorul de optimism cam pe zero. Dar pentru că mă tot preocupă niște lucruri, le scriu chiar dacă știu că în extremismul meu de centru și cu nuanțele pe care le tot găsesc o să sfârșesc prin a fi cea pe care nu o suportă nimeni. Dar, asta e, cred că e mai ușor de dus cu vârsta. Așadar:
- Mă tot gândesc că vreau foarte tare în Schengen. Cred că merităm acolo și cred că e umilitor că nu suntem încă acolo. Călătoresc des și mi se pune pe inimă. Egoist vorbind, e ceva ce mi-ar crește calitatea vieții cu vreo niște ore din viață salvate pe an.
- Mă gândesc în același timp că e tare aiurea că intrarea în Schengen e legată de MCV. Sau poate că MCV e folosită ca scuză. Orișicum, dacă nu am mai avea MCV, am scăpa de motiv/ scuză.
- Istoric vorbind, noi am avut acea „Declarație de la Snagov” prin care partidele politice principale s-au prins că societatea vrea în Europa și au început să o ia într-acolo. Credeți că toți de-alde post-FSN și ce or mai fi fost pe acolo erau pro-europeni și pro-NATO?! Bineînțeles că nu! Dar toți au înțeles că acolo vrea societatea. Credeți că Adrian Năstase voia o DNA puternică? Nu, evident, dar a făcut PNA-ul precursor, știind că oricum într-acolo se duce societatea. Or fi vrut alde Hrebenciuc și toși ai lor să fim cu capitolele de negociere țiplă, să nu ne mai deosebească lumea de vreo democrație consolidată? Nu, evident. Dar au înțeles că e nevoie măcar de trecut niște legi, de făcut niște reforme și niște instituții, cât să dea tandea pe mandea și să se atingă rezultatul.
- Dar noi am intrat cumva „pe caiet” în UE în 2007. Nu eram gata, unele capitole de negociere nu erau închise. De fapt, pe partea care nu merge cu tandea pe mandea, pe partea de rule of law, nu prea eram acolo. Așa a apărut MCV. A fost un fel de „ok, intrați acum, dar mai aveți de rezolvat aceste 4 jaloane”. Și de atunci, sabia MCV a funcționat o vreme. Dar, ca orice mecanism care merge pe principul „să îți fie rușine” el a încetat, la un moment dat, să mai producă efecte.
- Ultimul moment în care MCV a funcționat a fost în vara lui 2012, după marțea neagră. Atunci USL (sic!) a trecut o linie roșie din care nu ne-am mai revenit. Problema cu liniile roșii trecute e că, odată întâmplată trecerea, lucrurile sunt stricate definitiv. Degeaba încerci să repari, semnalul dat e clar – suntem dispuși să trecem de acea linie, granița a fost forțată, limitele flexibilizate.
- Pe partea asta, Vestul Europei are o mare problemă de a înțelege felul în care (r)Estul se raportează la limite și linii roșii. La un alt nivel, a se vedea rezultatele suportării lui Viktor Orban. Sau cam cât de tare s-a potolit Putin după Crimea.
- Revenind la ale noastre, după 2012 cred că zona asta a devenit un no go. Cel puțin pentru mulți aflați la putere. DNA a făcut una alta, MCV-ul s-a îmbunătățit etc. Însă cu derapaje, cu foarte multe nuanțe și cu multe hei-rup-uri. Pentru că e foarte ușor să confunzi rezultatele cu procesele sustenabile. Dacă vreți, am făcut ca cei care învață doar în noaptea de dinainte de examen și au noroc să le pice subiectele bune. Atâta doar că la prima evaluare mai serioasă sau după ceva vreme...se vede castelul de nisip.
- Și castelul de nisip s-a văzut în întreaga splendoare în 2017. Când cu OUG 13, când cu modificările la legile justiției, cu SIIJ, cu tot neamul lor. Om fi ieșit noi în stradă și am oprit un dezastru, însă băieții s-au prins între timp că e mai bine să nu faci mișcări bruște. Să începi să lucri încet și temeinic la temelii. Îngroapă oamenii în tehnicalități și o să vezi cum piere brusc entuziasmul.
- Am avut noroc că avem o societate mai sănătoasă decât o credeam, mai capabilă să înțeleagă că nu e doar despre indivizi, ci despre valori. Dar nu e o idee bună să ne bazăm pe faptul că oamenii vor rezista multă vreme acolo, apărând lucruri intangibile. Nici nu e treaba lor.
- Însă post-2019, post-Dragnea și conjurația contra-reformei, clasa politică din România ar fi trebuit să înțeleagă două lecții mari: 1. Să dai de pământ cu justiția e anti-european, oricât de slabă ar fi Europa într-un moment sau altul cu a apăra a această valoare și 2. Cea mai mare parte a societății românești e europeană și vrea să rămână așa. Concluzia logică ar fi trebuit să fie cu atât mai evidentă având în vedere că personajul negativ a ajuns să și-o ia rău de tot, indiferent de cât de puternic s-a crezut la un moment dat.
- Clasa politică actuală (și din marea coaliție și din ce o mai fi rămas de prin opoziție) nu a înțeles această lecție fundamentală decât pe sărite. Adică nu s-au prins, așa cum s-a prins clasa politică din epoca pre-aderare că e în interesul tuturor să chiar facă ce e de făcut, să bifeze, să se vadă cu sacii în căruță și apoi să se certe. Adică să facă ce mai e de făcut din MCV, să scăpăm de Schengen și să se certe după pe asta.
- Legile justiției nu sunt ce trebuie. Și, scuturați bine, chiar și cei care se laudă cu ele or să vă spună că sunt „un compromis” între mai multe viziuni despre justiție sau că atât s-a putut negocia în coaliție. Ceea ce e o tâmpenie majoră. Nouă nu ne trebuia acum maximul de compromis pe care îl pot găsi partidele politice românești, ci minimul de standard european. Diferența e mare și se vede. Nu neapărat pe articole, ci pe instituții.
- Și aici intervine ciocnirea civilizațiilor. Că dacă spui „așa cum arată acum, nu legile nu garantează o justiție independență”, ți se va răspunde cu „zi-mi articolul, zi litera!!!” pe un ton cvasi-isteric. Pentru că legile și dacă ar fi corecte pe literă, lasă acum loc de abuzuri și de concentrat putere în mâinile unor care cu siguranță vor ajunge ținta predilectă a politicului.
- Divaghez. Căci ce voiam să spun e că nu avem o clasă politică mai bună sau mai proastă decât cea care a înțeles că societatea vrea în Europa și s-a apucat de bifat criterii de aderare. Avem însă o clasă politică ce preferă să se cotonogească. Și o clasă politică ce preferă să știe de pe acum că în caz de prăduială vor exista portițe de scăpare.
- Hai să fiu mai explicită. Dacă chiar ne (le?) păsa de ridicat MCV în scopuri de a scăpa de pretextul anti-Schengen, trebuia nu să avem „compromisul care s-a putut”, ci „standardul asumat”. Trebuia ca această coaliție să fi trecut prin ce o fi trecut Năstase când a înființat PNA. Doar că e mai greu, ei știu cum a ajuns copilul crescut mare (DNA) să portretizeze ironia sorții.
- Dacă chiar ne păsa de ridicat MCV, exista o discuție cu opoziția. Sau opoziția înțelegea că nu e doar despre a înscrie puncte rapide acum pe găsit (sau arătat cu degetul) vinovații, ci despre a vedea cum ieșim naibii acum din situația asta. În acest moment nu avem decât gaz turnat pe foc și o vânătoare de vrăjitoare a cărui rezultat e previzibil – să găsim un răspuns convenabil la „cine e de vină?”, nu o modalitate ca oamenii și mărfurile să fie parte din spațiul european până la capăt.
- Sincer, eu sper încă într-o minune. Fie că minunea va însemna că ne ajută contextul să scăpăm și de data asta (o fi un fel de auto-gol?), fie că cineva (gen mediatorul între stat și societate?!) va pune la aceeași masă pe toată lumea astfel încât asta cu integrarea în Schengen și ridicarea MCV să fie chiar proiect național.
- Până atunci, rămân cu o amărăciune. Am menționat unde sunt pentru că la Bruxelles se negociază dur și tare zilele astea. Pe pachetul pe energie. Pe disponibilitatea cetățenilor diverselor națiuni de a îngheța pentru valori și pentru solidaritatea în fața unui război cumplit dus de un dictator fără minți. Dar nici măcar alegerea asta, care pare atât de evidentă nu e atât de ușoară. Și, în acest context, al doilea cel mai important subiect nu e Schengen-ul, ci condiționarea banilor europeni de criteriile privind statul de drept. E vorba de cazul Poloniei și de fondurile de coeziune. Și e poate dovada cea mai clară că nu e despre faptul că unii ne urăsc sau discriminează pe noi. Ci că există și o temere reală că, odată văzuți cu sacii în căruță, unii se vor...sustrage de la a mai observa unele valori la care s-au înhămat. Faptul că Ungaria sau Polonia stau mai prost ca noi nu ne ajută să intrăm în Schengen. Ci e încă un argument pentru unii că poate ar fi cazul să nu se mai riște sau să nu piardă orice leverage.
- Între timp, eu mi-aș dori să fim onești și să urlăm la aleșii noștri. Altfel, e un pic trist să urlăm la alți aleși ai altor popoare că nu ne iubesc suficient pe noi, câtă vreme ai noștri nu ne iubesc pe noi suficient cât să lase interesele și/ sau orgoliile la o parte și să facă ce e de făcut. Pentru că nu, ai noștri nu au făcut tot ce era de făcut.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cea mai graitoare imagine este aia cand un avion inghesuit cu romani plecau la cules de sparanghel in timp ce noi eram in arest la domiciliu sa nu dam nas in nas cu covidul.
Ne vor primi in Schengen dupa razboi, adica dupa 4 ani, ceva de genul: ''hai ca ati fost baieti de comitet, in tot razboiul ati jucat cum v-am cantat''.
Un domnitor nu prea mediatizat, era vasal turcilor, le platea tribut, dar se ducea cu sabia in mana la locul de intalnire unde se numarau galbenii, ceea ce insemna: ''v-ati luat banii, acum plecati de pe pamantul meu altfel va tai''. Se numea Matei Basarab si a domnit 25 de ani avand cea mai lunga domnie in Tara Romaneasca din cate stiu eu, ceea ce inseamna ceva mai mult decat un simplu vasal. Daca acum e musai sa fii pro-occidental, atunci era musai sa fii pro-otoman.
Nu puneti ambii genuchi in pamant, traiul ''bun'' pe care n-il da vestul are un pret triplu, Romania se depopuleaza in curand vom fi invadati de asiatici flamanzi si harnici, ne vom simti straini in propria tara, tiganii mult urati de multi vor fi ca frati pentru noi vazand inevitabila invazie. Occidentul ne da fiare (autoturisme, telefoane, frigidere...) dar ne iau fratii in sclavie moderna (adica pe bani de buna voie, asa cum se maritau fetele de 16 ani cu boieri de 60 de ani, de buna voie sau mai degraba de nevoie). Si uite asa isi fac aia nevoile cu noi...
ar fi bine sa citesti cate ceva despre coada de topor. poate asa ii vei intelege pe doctoranzii nostri .