Foto: Inquam Photos
Dacă aș fi pictor și ar trebui să surprind țara într-un tablou azi, oare ce aș pune în el și ce culori aș folosi!?
Dacă ar trebui să fac tablou de cuvinte țării azi, ce secvențe mi-ar atrage atenția!?
...
Prima secvență ar fi cu coaliția, ce scârțâie din toate încheieturile ca o căruță rablagită ce dă să se rupă. Cei uniți în ea sunt ca personajele din fabula ”Racul, broasca și o știucă”. Cred că știți cu toții despre ce este vorba în ea. Aceste trei animăluțe s-au unit să care un sac cu grâu de pe mal în apă, dar oricât se străduiau sacul rămânea nemișcat pentru că trăgea fiecare după cum îi era năravul, „broasca tot în sus sălta,/ racul înapoi se da,/ știuca foarte se izbea”. Nu m-ar durea că se căznesc în zadar, dacă sacul acela nu ar fi țara și trebuie să le amintesc celor din coaliție că atunci când s-au unit - împotriva naturii ca doctrină, dar parteneri perfecți ca fapte și năravuri - au spus că o fac pentru binele țării și pentru interesul ei, ca să trecem prin perioada aceasta grea de după pandemie și cu război la graniță.
Acum că vă pregătiți de divorț, pentru a cui interes o faceți, că războiul nu s-a terminat și bate la ușă o toamnă cu roade puține și o iarnă grea!?
Eu știu răspunsul și întrebarea mea e retorică. Sunteți cu țara în gură și cu interesul în inimă...
...
Ce altă secvență aș mai pune în tablou!?
Aud de la știri că Germania se pregătește de o iarnă grea și ia măsuri ferme de economisire a energiei și reducerea cheltuielilor inutile. Care Germanie!? Aceea ce e motorul Europei. Aceea ce a avut cancelar zeci de ani pe Angela Merkel și în toți acei ani nu s-a auzit măcar o șoaptă, că și-a angajat vreun nepot, vreo fiică sau fiu pe pile. Nimic... Nimic... Nimic... Niciun scandal despre nepotism, plagiate, fonduri furate... doar muncă în slujba țării.
România cum se pregătește de iarna ce vine!?
Ei, că n-o fi proastă să se ia după Germania.
La noi nu se mai termină nunțile pe toloacă, horele și dansul și să vezi la iarnă...
Iar mă duce gândul la o fabulă, că tot am mai pomenit de una, la „Greierele și furnica”.
...
Și încă o secvență pentru tabloul meu ca să nu iasă doar în culori întunecate...
Povestea tata când eram copil că bunicul lui din partea mamei a plecat în pușcărie bătrân. Era nins pe cap bine când a fost închis...
A fost toată viața liberal și un pic chiabur, cu moară și foșalău pe malurile Suhei și cu olecuță de pământ. I-au luat comuniștii moara și foșalăul. Se zvonea peste sat că se vor lua și pământurile la colectiv, dar au scăpat toți mălinarii de asta, că fiind zonă de munte nu s-a mai făcut colectivizare. În casa străbunului meu, moșul Toader Gherasim, au adus comuniștii un activist de partid. L-au cazat în casa fostului chiabur și moșul îl suporta că nu avea încotro.
Dar tata ne-a povestit cum s-a terminat răbdarea bunicului său...
A intrat în casă și l-a găsit pe activistul de partid cu icoana Maicii Domnului în mână. O dăduse jos de pe perete și în fața lui a aruncat-o jos.
- Ce ții asta pe perete!?
Moșul ce a tăcut atât de mult și a răbdat atâtea a ajuns la capătul răbdării. A sărit ca o fiară spre cel ce îi aruncase icoana de pe perete. L-a bătut bine și i-a spus toate înjurăturile, pe care și le-a strâns în gât de când îl ținea în casă. A scăpat cu chiu cu vai activistul din mâinile străbunicului.
Bătrânul a fost arestat. Îl aduceau pe drumul mare dinspre Suha spre centrul Măliniului, înconjurat de milițieni ca pe un bandit. Pletele albe îi fluturau în vânt. Au ajuns în centrul satului și i-a ieșit în cale bunica - fiica lui și mama tatălui meu - și a început să se roage de el:
- Cere-ți iertare, tată! Te iartă, dacă te rogi de tovarășul... Ești bătrân... Ai părul alb... Nu poți pleca la vârsta asta în pușcărie... O să îți putrezească oasele acolo...
Tatăl și-a împins fiica, ce se ruga agățându-se de el. A privit-o în ochi și i-a spus:
- Mă duc în pușcărie! Eu nu mă rog de un pui de drac!
- O să mori acolo!
- Cum mi-o fi soarta..., a șoptit bătrânul ce era dus pe drumul lui...
Cei care și-au dat partea lor de țară la vot pentru un mic și o bere nu au cum să înțeleagă în veci că au existat oameni ce s-au dus în pușcărie pentru o icoană...
Intuiesc că din material de acesta de om dispus să moară pentru o icoană este alcătuit sufletul celor ce luptă până la moarte să-și apere țara - Ucraina - și iar mă gândesc că tu - cel dispus să îți dai partea ta de țară la vot pe un mic și o bere - nu ai cum să înțelegi asta...
...
Cam asta aș pune în tabloul meu de țară azi...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Rămân valabile vorbele bunicului cu plete albe,
- să mergem la război pt puii aceștia de drac care ne conduc???
Niciodată,
Trist
Acestea fiind spuse, observ totuși că Dvs aveți o viziune cam puerilă, în alb și negru, fără nuanțe. Da, ucrainenii luptă pentru țara lor și bine fac. Jos pălăria în fața lor. Dar nu putem compara asta cu comportamentul la alegeri al românilor. Să nu comparăm mere cu pere. Au luptat cu vitejie și și-au dat viața și românii de-a lungul istoriei și nu mă îndoiesc deloc că la nevoie o vor face din nou. E o apetență urâtă a multora, nu numai a Dvs acum, de a ponegri românul, folosind orice pretexte. E adevărat, mă oripilează și pe mine comportamentul jegos al UNORA ( nu e al tuturor, evident) de a-și da votul pentru un avantaj material. Nu contează că e un avantaj mare sau infim, gestul e același și la fel de reprobabil. DAR și printre ucraineni sunt jegoși din ăștia, de exemplu vameșii care luau mită de la bărbații apți combatanți pentru a-i lăsa să plece (să fugă!) din țară, de frica războiului. Nu putem compara eroii lor cu căcăcioșii noștri. Dacă vrem să comparăm neapărat, să comparăm eroi cu eroi și căcăcioși cu căcăcioși, așa e corect. Iar în legătură cu votul dat de unii români pe niște firmituri de mită electorală, fără a minimaliza semnificația dezgustătoare, am totuși o nuanță de adăugat: s-a gândit cineva vreodată că unii POATE (zic POATE) au făcut asta fiindcă NU acordă importanță votului, îl consideră o mascaradă fără importanță, având convingerea că toți candidații sunt la fel de necinstiți și la fel de nefolositori pentru ei, oamenii simpli? Că totul e degeaba? Și atunci mai bine să se aleagă măcar cu doi mici. Oricum e dezgustător ce fac ei chiar și în acest caz. Dacă ar avea demnitate ar refuza orice mită electorală și ar simți o satisfacție mare în asta, că au refuzat pe unii care vroiau să-i mituiască și astfel să-i umilească. Dar privind obiectiv, în această situație, semnificația ar fi mai puțin urâtă, mituiții ar avea ceva circumstanțe atenuante. Iar în final, pentru a nu trage încă o dată concluzii pripite, vă aduc în discuție următoarea speță. E posibil să ne lovească în viitor regimul neomarxist / progresist și situația în care s-a găsit străbunicul Dvs s-ar putea repeta. Deci întreb și eu: dacă aceiași oameni care iau acum mită electorală ar fi la un moment dat în situația ipotetică de a-și arunca la gunoi icoana de pe perete cu prețul a 2 mici (sau oricare alt preț) credeți că ar mai face-o cumva? Întrebare retorică. Cred că toți știm răspunsul.
Concluzie: nu e așa cum sugerați, că românii nu mai au principii și nimic sfânt, ci doar că votul, politica etc NU se află printre acele lucruri sfinte, pentru care ar suferi și s-ar sacrifica.
Mustruiala asta cu ce-a facut bunicul si ce facem noi nu foloseste la nimic. Suntem fripti cu democratia, ai nostrii invatati fug de politica pentru ca miroase a puscarie. Vrei sa vin la vot? Lasa-l pe Becali, D.Diaconescu etc. sa faca politica si atunci voi crede ca este oarece democratie chiar daca nu voi vota cu d-astia. Pana atunci, nu voi uita atacul mass-mediei la adresa democratiei, spunand: ''stau acasa''. Poftim, stam acasa! Ne-am fript cu Basescu, ne-am fript si cu Iohanis. Sistemul s-a imbacsit de birocratie, bugetari, taxe, datorii si nimeni nu indrazneste sa faca curat. Iohanis? un traficant de arme. USR? niste pofticiosi de fotolii.