Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- E absolut înfiorător, e geloasă și pe râsul meu dacă e stârnit de altele!...” „- Da, sunt geloasă. Simt că o iau razna!” Fața schimonosită a iubirii

Cuplu gelozie

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute am fost surprinsă de sinceritatea cu care o femeie, tânără și foarte frumoasă, pe care abia o cunoscusem, aflându-ne într-un context de socializare, a lăsat să curgă, spontan, o mărturie ca și cum s-ar elibera de o povară grea. Am avut senzația că rostitul a fost deja un mare dar pentru ea. Și pentru mine să-mi amintesc de multe. Mi-a spus așa: „Sunt geloasă! Și nu știu ce să mai fac. Nu-mi place de mine. Simt că o iau razna!” Cuvintele au fost spuse repede, simplu, fără a fi gândite, așa că asupra mea au avut efect. Părea că și locul în care ne aflam, și oamenii cu care eram, erau potriviți ca să ne lase să aflăm asta despre ea. De fapt, de-a dreptul am îndrăgit-o pe această femeie pentru curajul și simplitatea cu care s-a arătat într-una dintre cele mai întunecate părți ale ei. Pentru că gelozia asta ne arată una dintre cele mai hidoase priveliști a ceea ce putem fi atunci când ne cotropește. Așa că, dacă se poate, vrei să lași o dată pentru totdeauna povara asta jos. Pe bune că vrei! Oricând și oriunde ai fi, doar să scapi de așa „blestem”. Mi-am amintit de nenumărații clienți pe care i-am întâlnit în cabinet, aduși de acest balaur, cum mai numesc eu gelozia. Și am revăzut și nenumărate cupluri schilodite de gelozie. 

Pentru cei care nu ați trecut prin tenebrele ei, respirați a pace și mulțumiți că ați scăpat. Dar dacă ați fost partenerii unui gelos sau geloase vreți să știți cum e din interior toată experiența asta? Corpul tremură, e încordat sau vlăguit, bătăile inimii sunt în alertă, mintea o ia razna și parcă tot universul se dărâmă. În interior totul e negru și greu și nu se întrezărește nicio undă de lumină...

Gândurile se încolăcesc neliniștite și se revarsă ca într-un tsunami prin toți porii. Se transformă într-o frică nebună. Vitalitatea, încrederea, luciditatea, puterea, liniștea și echilibrul sunt spulberate. Suspiciunea e parte organică din corp, omniprezentă. Mai mult, trebuie să te lupți cu ea, iar și iar, ca într-un film care se dă în reluare necontenit. Pare că nu ai șanse de supraviețuire. Și atunci, dai drumul, ca unui robinet, la țipete, reproșuri, tăceri și resentimente peste spațiul de cuplu care e invadat de toate astea. Devine intoxicat. În scurt timp, durerea, neînțelegerea, frustrarea și neputința sunt resimțite de ambii parteneri. Unul presupune, e suspicios și acuză cu furie, cu durere și cu neputință, celălalt rămâne mut și perplex, ori poate se justifică în mod oricum inutil, așa că, vinovat fără vină, el/ea e condamnat să ia parte la un „dezmăț emoțional” al celuilalt. Iar partenerul unei persoane geloase trăiește toată experiența asta ca pe ceva teribil, ca pe un „viol” cum mi-a spus odată cineva, resimțit până în străfundurile sale, mai ales când nu a făcut nimic! Cum îmi spunea odată un client despre partenera sa: „E absolut înfiorător, e geloasă și pe râsul meu dacă e stârnit de altele!”

Tu, cel bolnav de gelozie, vrei să scapi, îți simți gelozia ca un organ al corpului amputat, invizibil, cu care mergi prin viață și în relații. În orice relații! Pentru că, indiferent de cine este partenerul/partenera ta actual(ă) ai vrea să pui stăpânire pe el/ea și pe gândurile sale. Nu vrei nimic mai mult decât control. Total, dacă se poate... În lipsa puterii și încrederii interioare te manifești într-un mod toxic: presupui, urli, taci, suspini, învinovățești, ceri explicații și aștepți asigurări... în zadar! Pentru că orice asigurare pe care o primești are o viață scurtă, durează până la trezirea altor capete ale balaurului cu care te-ai pricopsit. Nu poți să crezi, deși undeva în adâncuri după asta tânjești. Și atunci, în cel mai bun caz, poți să-ți crezi partenerul/ partenera pe moment. Tu știi că e o minciună și că lupta nu s-a terminat, dar vrei să te amăgești că, acum, e gata! S-a terminat cu gelozia.

Organul tău amputat e propria ta stimă de sine. Și ea te poartă prin toate potecile infernului. E la pământ și pare că n-a mai rămas nimic din ea. În fundal, se derulează toate scenariile geloziei pe care le cunoști deja atât de bine: că ești mințit, că ești trădat, că ești părăsit, că altcineva e mai bun decât tine, că nu mai corespunzi și nu mai ești suficient, că oricum și orice ai face tot te va lovi fatalitatea și vei afla acest „adevăr”, care dacă încă nu s-a întâmplat, tot va avea loc cândva, așa că într-o zi vei afla că ești... înșelat. Gelos, gelos, gelos... rulează ca o melodie uitată, în reluare, în adâncurile tale. Și totul pare fără oprire...

Cu toate acestea, ai șanse să ieși din acest iureș! Nu zice nimeni că va fi ușor să te lupți și să răpui un asemenea balaur, cum este gelozia. Există însă posibilități de a-l domoli, de a-l face mai slab în fața ta sau, poate, chiar de a-l învinge. Depinde de la caz la caz...

Dacă ești una din victimele geloziei, te rog, nu îl trage în povestea ta și pe partenerul tău/partenera ta. El/ea nu are nici o vină. E cazul ca tu să dai o privire lungă, sinceră și insistentă în trecutul tău. Iar pentru asta ai nevoie de un specialist care să te însoțească în acest proces, în această „bătălie cu balaurul tău”. Nu îi cere omului de lângă tine să te înțeleagă, să devină „terapeutul” tău sau să-și schimbe preferințele, întâlnirile, ieșirile. Și știi de ce? Pentru că „balaurul” tău nu va renunța să te chinuie. Orice minut de întârziere al lui/ei, orice plecare de lângă tine, orice privire insistentă sau amabilă spre un alt chip decât al tău te va teroriza cu gânduri barbare. Deci, nu, nu te vei liniști! Ba, în plus, vei „câștiga” o stimă de sine mai joasă decât nivelul mării în timpul refluxului. Și iar vei fi nemulțumit(ă), chinuit(ă), furios/furioasă pe neputința ta de a-ți controla gândurile și stările. Pentru că gelozia vine din neîncredere, din nesiguranță interioară și frica de a fi singur, din spaima că nu faci față greutăților vieții, vine din răni necicatrizate și care cer să fie închise. Vine din programe de loialitate și lucruri învățate sau preluate din familie. Ea vine de departe... chiar dacă asta e trist.

Ajuns în acest stadiu, organul tău amputat îți cere tratament special. Nu-l lăsa să lupte singur, așa că cercetează și găsește-ți terapeutul potrivit care să te ajute să te reclădești cu toate organele sănătoase. În demnitate, cu o stimă de sine echilibrată și suficient de puternică cât să reziste oricărui balaur care ar vrea să-ți amputeze corpul, sufletul, inteligența, spiritul... Pentru că gelozia e fața schimonosită a iubirii, iar iubirea merită să fie trăită liberă, in flux,cu încredere și sănătate.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu am avut niciodata treaba cu gelozia.

    Mie gelozia mi se pare si lipsa de obiective.
    N-ai ce face, te tot concentrezi pe gesturile, actiunile celuilalt. Dar iti vezi de viata ta, nu pierzi la infinit timp disecand marunt toate actiunile celuilalt. Cand mai ai timp sa traiesti, sa-ti implinesti asipiratiile?
    • Like 0
  • Florin check icon
    As avea o intrebare. Faptul ca "ea e geloasa pe rasul lui daca e starnit de altele" vine in contextul in care rasul lui nu mai e starnit de ea si el nu mai este intim cu ea sau nu mai are timp de petrecut cu ea pt ca este foarte ocupat la lucru cu colegele care "ii starnesc rasul". Cred ca in spatele geloziei se afla o vina comuna. Dar aveti dreptate gelozia nu face bine nici persoanei geloase si nici relatiei. Dar cred ca gelozia poate fi intemeiata. Cand un partener se indeparteaza petrecand mai tot timpul cu alte persoane de sex opus nu se poate mira ca atunci cand ajunge noaptea acasa de la intalniri de afaceri partenerul care il asteapta probabil de cateva ore ca sa petreaca o seara romantica pe luna impreuna este gelos. Sa fim seriosi.
    • Like 0
  • Pe tot cuprinsul articolului se induce ideea ca gelozia nu poate fi niciodata intemeiata, e doar vina celui care o simte. Sau poate pentru un psiholog e mai important ca oamenii sa creada ca e ceva in neregula cu ei pentru a accesa serviciile cabinetelor de psihologie?
    • Like 1
    • @ Sorin Gherghel
      Nonverba check icon
      Ati avut rabdare sa cititi tot articolul? ca nu prea depaseste nivelul de compunere de cls.a 4-a. Totusi nu inteleg ce vreti sa spuneti cu gelozia intemeiata. Ca e sau nu intemeiata, sentimentul e acelasi iar "temeiul" nu-ti da vreo aura speciala sau drepturi suplimentare. In fond sentimentele negative trebuie tinute sub control, si gelozia nu e nici pozitiva, nici constructiva si nici dovada de iubire, asa cum vor gelosii sa credem.
      • Like 2
    • @ Nonverba
      Ce spuneti dumneavoastra o fi adevarat dar nu are legatura cu comentariul meu care, fiind peste nivelul clasei a 4-a, e evident ca v-a pus in dificultate. "aura speciala", "drepturi suplimentare" presupun ca voiati sa le adresati altcuiva dar nu ati mai avut ocazia.
      • Like 1


Îți recomandăm

Denis Grigorescu

„Aş fi înţeles gestul dacă pe parcursul mandatelor doamnelor Dăncilă şi Carmen Dan România ar fi atras investiţii străine de zeci de miliarde de euro, salariul minim net ar fi fost de 1.000 de euro şi România n-ar mai fi avut nicio locuinţă cu toaletă în fundul curţii. Dar aşa, gestul mi s-a părut unul nepotrivit, şi asta ca să folosesc un eufemism”, spune Denis Grigorescu. (Foto: Captură ecran Recorder.ro)

Citește mai mult

Carmen Dan Centenar

Ca și cum urgia nu ar fi fost totală, o fetiță de trei ani (trei ani!!!) a fost pusă să stea în cap pe caldarâm dinaintea unei purtătoare de telefon mobil. De ce nici un profesor, educator sau învățător n-a crâcnit în fața acestui abuz demn de Coreea de Nord? Cum a putut înghiți inspectoratul școlar așa ceva? V-a plăcut, tovarăși, recunoașteți că v-a plăcut! (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Citește mai mult

Medici chirurgi

„Trebuie să schimbi toată infrastructura, numai cu salariul nu merge. Mie mi-e frică de această acțiune de a crește salariul, toate părțile celelalte, infrastructura și alte calități de care avem nevoie în sistemul de stat vor suferi și vor fi salarii mai mari, mentalitate neschimbată a medicilor, ciubucurile vor rămâne în continuare”, crede Wargha Enayati, cardiologul care a fondat rețeaua Regina Maria. (Foto: Guliver Getty Images)

Citește mai mult