Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„- Educați-vă plodul și nu-i mai dați mașina pe mână!” Cum se poate transforma „o defecțiune auto” într-o problemă etnică

Vopsea albastră

Foto: Guliver Getty Images

Într-o noapte, am furat, ca de obicei, mașina mamei lui Benkὂ, și ne-am dus să dăm o tură prin oraș. Eu dețineam permisul de conducere iar Benkὂ sustrăgea cheile. Pe la 2 noaptea, împingeam ușurel mașina afară din parcare, fără să pornim motorul, pentru a nu trezi atenția vecinilor insomniaci. În seara respectivă, am mers în Herăstrău, prin zona Ambasadei Chinei, acolo unde pe atunci era doar un maidan neîngrijit. Am făcut bineînțeles câteva drift-uri, am forțat break-ul bleumarin peste limite, până ne-a murit electromotorul. N-am mai reușit să pornim mașina.

Benkὂ a făcut autostopul și a reușit să oprească un băiat, cu un Oltcit, care s-a oferit să ne ajute. S-a negociat o sumă mică de bani pentru tractare, iar binevoitorul a scos șufa din portbagaj și ne-a dus până acasă. Acolo, Benkὂ a plecat, cică, să aducă banii și dus a fost. Mi-a făcut și mie semn să mă ușchesc, însă eu nu aveam nici un motiv. Binevoitorul șofer de Oltcit a așteptat câteva minute, apoi m-a întrebat dacă băiatul ăla mai vine? Eu i-am explicat că Benkὂ nu va mai veni și i-am sugerat că ar trebui să-și asume țeapa și să plece acasă.

Însă el nu a fost de acord. A scos bineînțeles cheia și a inscripționat pe ușa mașinii mamei lui Benkὂ, următorul mesaj: Educați-vă plodul și nu-i mai dați mașina pe mână. Un binevoitor. Eu urmăream indiferent, gândindu-mă că nu e mașina mea, iar o dovadă de eroism fizic nu e necesară. Însă în boscheți l-am observat pe Benkὂ care asista la fel de impasibil la distrugerea mașinii mamei sale. Binevoitorul și-a contemplat inscripția de pe portieră, apoi a conchis că nu a fost suficient de concludent, a scos briceagul și a tăiat toate roțile. Mulțumit de treaba făcută, m-a salutat din cap apoi s-a urcat în mașină și a dat să plece.

La ieșirea din parcare, în fața lui a apărut Benkὂ. Se opintea să care un pietroi cât toate zilele pe care l-a ridicat cu două mâini și l-a trântit pe capota Oltcitului. Capota a luat imediat forma literei V. Binevoitorul s-a panicat, a călcat accelerația și a încercat să fugă. Din nefericire pentru el, a apucat-o pe aleea care înconjura blocul, astfel încât, peste un minut a trecut din nou prin fața noastră, prilej pentru Benkὂ să-i arunce și o cărămidă în lunetă. Cu capota distrusă și cu luneta spartă, Oltcitul a părăsit în zig-zag cartierul Pajura și, personal, nu cred că s-a mai întors vreodată. Iar binevoitorul, se poate să fi renunțat pe veci la fapte bune.

După câteva minute, ne uitam ca doi tâmpiți la break-ul albastru, care se relaxase pe jante, în mijlocul parcării. Ce era de făcut? Problema noastră cea mare era ștergerea urmelor noastre, așadar trebuia să încropim o poveste cât-de-cât credibilă. Până una-alta, Benkὂ a ras complet vopseaua de pe portiera inscripționată de binevoitor. Nu a fost chip să mai împingem mașina la loc în parcarea de unde o sustrăsesem, așadar ne-am imaginat tot felul de scenarii care implicau o încercare de furt, urmată de vandalizare, eventual cauzată de furia hoților de a nu putea porni mașina. Am investigat multe alte scenarii, foarte puțin plauzibile, până când ideea creativă a răsărit miraculos: Am scris pe praful parbrizului, cu majuscule:

- MOARTE UNGURILOR!

Tatăl lui Benkὂ este ungur și cred că era singurul ungur din bloc atunci. În capul nostru, povestea avea sens, disimulasem atenția și urma să scăpăm basma-curată. Ne-am dus acasă și ne-am culcat.

M-a trezit maică-mea agitată că venise poliția să mă caute. În timp ce mă dezmeticeam, am aflat noutățile dimineții, respectiv faptul că procuratura a deschis un dosar de vandalism pe motive etnice iar familia Benkὂ decisese să se mute din bloc și din cartier de teama amenințărilor. Au vrut să-mi ia amprentele, cică să le excludă în cercetări, însă eu atunci le-am zis STOP! Și am mărturisit pe larg, totul. Au fost bineînțeles multe consecințe neplăcute, însă niciuna dramatică, adulții și-au asumat imaturitatea noastră, iar lucrurile au reintrat ușor în normal. Mama lui Benkὂ m-a numit atunci malefic și încă nu am reușit să depășesc sentimentul de rușine la adresa ei, pentru situația în care am pus-o atunci.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Fiecare părinte își are copiii pe care și-i merită!
    • Like 0
  • Dan Doi check icon
    si morala povestii? ca daca nu avem ce face, oameni de rand sau politicieni reaprindem flacara urii romano-maghiare..? In primul rand cred ca ar fi decent ca voi, romanii din sudul tarii sa ne intrebati pe noi romanii din Transilvania cum e cu traiul si convietuirea alaturi de maghiari. Nu uitati ca aceasta convietuire se defasoara de secole incoace si astfel, ceva exeprienta a fost acumulata. Tensiuni exista, dupa cum intre vecini apar tensiuni dar nu as spune ca asta e caracteristic in relatia celor doua etnii. De cate ori cineva vrea sa faca valuri apare cate o poveste cu discriminare etnica si indignare patriotica. Eu cred ca nu avem nevoie de asta iar pt mine patriotismul ar fi in a invata cum trebuie sa ne purtam ca sa convietuim mai bine, nu rezumandu-ne la a nu ne calca pe coada, dar , la urma urmei, facand ceva impreuna. Daca acesta era si mesajul articolului, da, sunt de acord.
    • Like 2
    • @ Dan Doi
      Sunt din sudul ţării şi vreau să-ţi spun că niciunul dintre oamenii obişnuiţi (sănătoşi la cap) n-are nimic cu ungurii. Şi, pun pariu, reciporca este valabilă. Toată zâzania o provoacă politicul: şi al nostru, şi al vecinilor.
      • Like 6
    • @ Dragoş Anghelache
      Problema este că la noi ”oamenii obișnuiți” sunt mult prea puțini! Eu cred că foarte mulți români sunt convinși că străinii sunt de vină pentru tot ceea ce ni se întâmplă nouă rău, în special evreii și, în ultimul rând, americanii. În privința românilor de etnie maghiară, la fel de mulți, dacă nu chiar mai mulți, sunt antimaghiari convinși dar n-o arată, majoritatea din lașitate și ipocrizie. Nicio grijă - și reciproca este valabilă. În plus, există și o frustrare mocnită a românilor get-beget față de etnicii unguri din România care este provocată (culmea - fără ca ei să-și dea seama!) de faptul că UDMR este singura formațiune, paradoxal - nepolitică din punct de vedere juridic, din România, care știe cu se mănâncă politica. Luați orice politician român de etnie maghiară și comparați-l cu 90% dintre politicienii români get-beget: el este, din punct de vedere cultural, cu 10 clase peste toți cei 90% de politicieni ”românași”, mulți dintre aceștia din urmă proști bâtă, dar care știu să facă un singur lucru bine - să fure din banul public! Și, nu în ultimul rând, comparați Bucureștiul cu Budapesta și, în general, România cu Ungaria - o ”sursă” de nepotolită frustrare și neputincioasă invidie (deh, capra vecinului), dar, în același timp - de o tragi-comică fudulie (”capra moare de râie, dar...”, ”prostul până nu-i fudul...”) caracteristice nației noastre!
      • Like 1
  • Corina check icon
    Pe mine, una, mă sperie nesimțirea unor copii. Și astea se întâmplau cu mulți ani în urmă. Acuma e mai simplu: moarte pentru un cuvânt.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult