Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„- Educați-vă plodul și nu-i mai dați mașina pe mână!” Cum se poate transforma „o defecțiune auto” într-o problemă etnică

Vopsea albastră

Foto: Guliver Getty Images

Într-o noapte, am furat, ca de obicei, mașina mamei lui Benkὂ, și ne-am dus să dăm o tură prin oraș. Eu dețineam permisul de conducere iar Benkὂ sustrăgea cheile. Pe la 2 noaptea, împingeam ușurel mașina afară din parcare, fără să pornim motorul, pentru a nu trezi atenția vecinilor insomniaci. În seara respectivă, am mers în Herăstrău, prin zona Ambasadei Chinei, acolo unde pe atunci era doar un maidan neîngrijit. Am făcut bineînțeles câteva drift-uri, am forțat break-ul bleumarin peste limite, până ne-a murit electromotorul. N-am mai reușit să pornim mașina.

Benkὂ a făcut autostopul și a reușit să oprească un băiat, cu un Oltcit, care s-a oferit să ne ajute. S-a negociat o sumă mică de bani pentru tractare, iar binevoitorul a scos șufa din portbagaj și ne-a dus până acasă. Acolo, Benkὂ a plecat, cică, să aducă banii și dus a fost. Mi-a făcut și mie semn să mă ușchesc, însă eu nu aveam nici un motiv. Binevoitorul șofer de Oltcit a așteptat câteva minute, apoi m-a întrebat dacă băiatul ăla mai vine? Eu i-am explicat că Benkὂ nu va mai veni și i-am sugerat că ar trebui să-și asume țeapa și să plece acasă.

Însă el nu a fost de acord. A scos bineînțeles cheia și a inscripționat pe ușa mașinii mamei lui Benkὂ, următorul mesaj: Educați-vă plodul și nu-i mai dați mașina pe mână. Un binevoitor. Eu urmăream indiferent, gândindu-mă că nu e mașina mea, iar o dovadă de eroism fizic nu e necesară. Însă în boscheți l-am observat pe Benkὂ care asista la fel de impasibil la distrugerea mașinii mamei sale. Binevoitorul și-a contemplat inscripția de pe portieră, apoi a conchis că nu a fost suficient de concludent, a scos briceagul și a tăiat toate roțile. Mulțumit de treaba făcută, m-a salutat din cap apoi s-a urcat în mașină și a dat să plece.

La ieșirea din parcare, în fața lui a apărut Benkὂ. Se opintea să care un pietroi cât toate zilele pe care l-a ridicat cu două mâini și l-a trântit pe capota Oltcitului. Capota a luat imediat forma literei V. Binevoitorul s-a panicat, a călcat accelerația și a încercat să fugă. Din nefericire pentru el, a apucat-o pe aleea care înconjura blocul, astfel încât, peste un minut a trecut din nou prin fața noastră, prilej pentru Benkὂ să-i arunce și o cărămidă în lunetă. Cu capota distrusă și cu luneta spartă, Oltcitul a părăsit în zig-zag cartierul Pajura și, personal, nu cred că s-a mai întors vreodată. Iar binevoitorul, se poate să fi renunțat pe veci la fapte bune.

După câteva minute, ne uitam ca doi tâmpiți la break-ul albastru, care se relaxase pe jante, în mijlocul parcării. Ce era de făcut? Problema noastră cea mare era ștergerea urmelor noastre, așadar trebuia să încropim o poveste cât-de-cât credibilă. Până una-alta, Benkὂ a ras complet vopseaua de pe portiera inscripționată de binevoitor. Nu a fost chip să mai împingem mașina la loc în parcarea de unde o sustrăsesem, așadar ne-am imaginat tot felul de scenarii care implicau o încercare de furt, urmată de vandalizare, eventual cauzată de furia hoților de a nu putea porni mașina. Am investigat multe alte scenarii, foarte puțin plauzibile, până când ideea creativă a răsărit miraculos: Am scris pe praful parbrizului, cu majuscule:

- MOARTE UNGURILOR!

Tatăl lui Benkὂ este ungur și cred că era singurul ungur din bloc atunci. În capul nostru, povestea avea sens, disimulasem atenția și urma să scăpăm basma-curată. Ne-am dus acasă și ne-am culcat.

M-a trezit maică-mea agitată că venise poliția să mă caute. În timp ce mă dezmeticeam, am aflat noutățile dimineții, respectiv faptul că procuratura a deschis un dosar de vandalism pe motive etnice iar familia Benkὂ decisese să se mute din bloc și din cartier de teama amenințărilor. Au vrut să-mi ia amprentele, cică să le excludă în cercetări, însă eu atunci le-am zis STOP! Și am mărturisit pe larg, totul. Au fost bineînțeles multe consecințe neplăcute, însă niciuna dramatică, adulții și-au asumat imaturitatea noastră, iar lucrurile au reintrat ușor în normal. Mama lui Benkὂ m-a numit atunci malefic și încă nu am reușit să depășesc sentimentul de rușine la adresa ei, pentru situația în care am pus-o atunci.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Fiecare părinte își are copiii pe care și-i merită!
    • Like 0
  • Dan Doi check icon
    si morala povestii? ca daca nu avem ce face, oameni de rand sau politicieni reaprindem flacara urii romano-maghiare..? In primul rand cred ca ar fi decent ca voi, romanii din sudul tarii sa ne intrebati pe noi romanii din Transilvania cum e cu traiul si convietuirea alaturi de maghiari. Nu uitati ca aceasta convietuire se defasoara de secole incoace si astfel, ceva exeprienta a fost acumulata. Tensiuni exista, dupa cum intre vecini apar tensiuni dar nu as spune ca asta e caracteristic in relatia celor doua etnii. De cate ori cineva vrea sa faca valuri apare cate o poveste cu discriminare etnica si indignare patriotica. Eu cred ca nu avem nevoie de asta iar pt mine patriotismul ar fi in a invata cum trebuie sa ne purtam ca sa convietuim mai bine, nu rezumandu-ne la a nu ne calca pe coada, dar , la urma urmei, facand ceva impreuna. Daca acesta era si mesajul articolului, da, sunt de acord.
    • Like 2
    • @ Dan Doi
      Sunt din sudul ţării şi vreau să-ţi spun că niciunul dintre oamenii obişnuiţi (sănătoşi la cap) n-are nimic cu ungurii. Şi, pun pariu, reciporca este valabilă. Toată zâzania o provoacă politicul: şi al nostru, şi al vecinilor.
      • Like 6
    • @ Dragoş Anghelache
      Problema este că la noi ”oamenii obișnuiți” sunt mult prea puțini! Eu cred că foarte mulți români sunt convinși că străinii sunt de vină pentru tot ceea ce ni se întâmplă nouă rău, în special evreii și, în ultimul rând, americanii. În privința românilor de etnie maghiară, la fel de mulți, dacă nu chiar mai mulți, sunt antimaghiari convinși dar n-o arată, majoritatea din lașitate și ipocrizie. Nicio grijă - și reciproca este valabilă. În plus, există și o frustrare mocnită a românilor get-beget față de etnicii unguri din România care este provocată (culmea - fără ca ei să-și dea seama!) de faptul că UDMR este singura formațiune, paradoxal - nepolitică din punct de vedere juridic, din România, care știe cu se mănâncă politica. Luați orice politician român de etnie maghiară și comparați-l cu 90% dintre politicienii români get-beget: el este, din punct de vedere cultural, cu 10 clase peste toți cei 90% de politicieni ”românași”, mulți dintre aceștia din urmă proști bâtă, dar care știu să facă un singur lucru bine - să fure din banul public! Și, nu în ultimul rând, comparați Bucureștiul cu Budapesta și, în general, România cu Ungaria - o ”sursă” de nepotolită frustrare și neputincioasă invidie (deh, capra vecinului), dar, în același timp - de o tragi-comică fudulie (”capra moare de râie, dar...”, ”prostul până nu-i fudul...”) caracteristice nației noastre!
      • Like 1
  • Corina check icon
    Pe mine, una, mă sperie nesimțirea unor copii. Și astea se întâmplau cu mulți ani în urmă. Acuma e mai simplu: moarte pentru un cuvânt.
    • Like 0


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Festivalul Untold anunță a 12-a ediție Blood Network. Donează sânge, salvează o viață și îi vezi gratuit pe Sting, Chainsmokers și James Hype

Organizatorii festivalului Untold One, care se va desfășura în perioada 6-9 august 2026 la Cluj Napoca, anunță startul celei de-a 12-a ediții a Blood Network. Dacă donezi sânge la caravana mobilă care va fi prezentă în 10 orașe, vei primi un bilet gratuit pentru prima zi a festivalului.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult