Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- Ești o rușine, Prepeliţă! Patru și... ține bostanul plecat!” Monstrul cu coc vs copiii României

Cancelarie

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Recreația se terminase și copiii se îmbulzeau la intrarea în școală. Când am văzut grămada care se formase, am avut o presimțire rea și m-am oprit din alergatul bezmetic din jurul castanului. Copacul crescuse falnic fix în mijlocul bitumului pe care era trasat terenul de handbal.

- Ioana, cred că ne controlează la freză!

Ioana s-a oprit și ea din alergat, și-a pipăit codițele lungi, și-a aranjat pe cap cordeluța albă care o făcea cea mai elegantă și mai frumoasă fată din clasă.

- E bine?, m-a întrebat de parcă eram o oglindă.

Era perfectă, dar nu i-am răspuns. Am reușit doar să dau din cap aprobator, căci mă gândeam cum aveam să îmi salvez eu pielea.

Mulțumită de răspunsul meu, a zâmbit cu mica ei strungăreață de sus. Și-a dus mâna la cravata de pioner, a netezit-o ușor cu degetele, și-a aranjat centura cu emblema socialistă de la fustița creponată și a verificat ciucurașii de la tresa galbenă de comandant de detașament. Țais!, ce mai... Era clar că nu va avea probleme la controlul inopinat pe care doi profesori zeloși îl executau, cam odată la două săptămâni. Plus că era fata unei profesoare foarte respectate în instituție.

În alergarea din pauză îmi pierdusem inelul de la cravata de pionier de care ne trăgeam la „prinsea". Rezolvasem temporar problema, dar făcusem un nod care nu mai voia acum să se desfacă. Trebuia să o aranjez, cumva. Cel mai grav era însă că freza mea avea chică. Uitasem să comunic acasă evaluarea profesoarei de istorie care trăsese concluzia că nu mai era nevoie să spun ceea ce învățasem. Primisem direct un patru în catalog din cauza părului prea mare. La asta se mai adăuga faptul că nu intonasem cu zel o strofă din „Trei culori” înainte de a fi ascultat, cum era obiceiul, la ora ei.

- Ești o rușine, Prepeliţă! Patru și... ține bostanul plecat!

Contactul meu vizual cu părul ondulat al tovarășului Ceaușescu, din tabloul cocoțat deasupra tablei, dispăruse. Floricica, „Monstrul cu coc”, cum o porecliseră elevii, tocmai mă informase că nu meritam să îl privesc în ochi pe Conducătorul Iubit.

Ioana a trecut de filtrul de la intrare așa că urma rândul meu. Când am apărut în raza vizuală a „Monstrului cu coc” proptit la intrarea în școală, i-am văzut ochii negri care mă măsurau din cap până în picioare.

M-a tras deoparte, apucându-mă de ciuful pe care îl întinsese până mi-au dat lacrimile și mi-a zis să aștept la colț alături de „ăia, de acolo, derbedeii naibii!”.

- Doar nu credeai că treci, măi, Pupăză!

- Prepeliţă mă cheamă..., și am primit una după cap.

- Obraznic mai ești!

M-am întors cu spatele să nu văd bucuria celor care treceau și făceau mișto de noi cei adunați într-un ciorchine, în dreapta intrării, fix sub poarta de fotbal desenată cu creta pe perete.

Am dat cu ochii de Dragoș, băiatul unui celebru fotbalist român, care jucase la Campionatul Mondial pentru România. M-am liniștit un pic. Eram în aceeași echipă cu o vedetă a școlii, căci Dragoș îl moștenea pe taică-su și dribla cu lejeritatea cu care respira, fiind adorat la campionatul dintre clase. Nu mai conta că era rivalul meu în competiția pentru inima Ioanei, conta doar că eram în acele clipe grele împreună. L-am calmat, era mai speriat decât mine. Oare ce vom păți?

***

România din zilele noastre se transformă, parcă, pe zi ce trece, în școala mea comunistă din copilărie. Fiecare dintre politicienii aflați la guvernare mă duce cu gândul la „Monstrul cu coc". Fiecare. Acești politicieni vindicativi și acri ne trag democrația de ciuf zi de zi, ceas de ceas, minut de minut. Spiritul civic al fiecăruia dintre noi, cei care vrem ca timpurile dictaturii ceauşiste să nu se mai întoarcă niciodată, e în tranșee. 

În anul Centenarului am devenit niște zombi care se hrănesc doar cu speranța într-o Românie democratică, o Românie cu spitale, cu autostrăzi, cu o justiţie independentă.

Ne gazează cu jandarmii, ne prostesc bătrânii, ne alungă tinerii care pleacă pe capete. Voi îl știți pe băiatul lui Codrea? Nu e invenție, există! Dar pe al lui Gherman? Eu îi știu pe ambii. Familii ca ale voastre. Familii cărora le pleacă copii pe dincolo pentru că..., știm motivele.

Fiecare dintre noi cunoaștem cel puțin un român care sigur nu vrea să se mai întoarcă. Pentru că i-a ajuns să mai încaseze castane...

***

Dragoș scăpase de un patru, căci îi picase prima parte din imnul lui Ciprian Porumbescu modificat de comuniști. Partea aia o știam și eu.

Continuarea însă, plus emoțiile, toate anunțau dezastrul.

- Mai departe, Prepeliţă!

- Deci..

- Niciun deci!

- Ăăă,.. Azi partidul ne unește/Și pe plaiul românesc...și pe plaiul românesc...

- Așa, haide, haide că nu te mai salvează nimeni de corigență, dacă nu zici mai departe. Să nu te tunzi știi. Îmi mâncați zilele în loc să îmi mulțumiți. Zilele!, a ridicat vocea.

- Socialismul se clădește.../El se clădește...

M-am oprit.

Era o liniște în clasă încât auzeam foșnetul frunzelor castanului din curte. Ah, ce aș da să mă ascund în spatele lui. Deja mă gândeam la ce vor spune ai mei cu privire la doi de patru, la corigența care, clar, urma să îmi facă praf vacanța.

- Prin elan muncitoresc!, s-a auzit șoapta Ioanei care s-a prefăcut că îi căzuse cordeluța pe jos, ca să fie mai aproape de urechea mea.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exista destule persoane care regreta vremurile acelea, fapt pe care nu am reusit sa-l inteleg sub nici o forma.
    Mai sunt unii tineri nascuti dupa '90 care, de asemenea, ridica osanale sistemului comunist (pe care nu l-au trait si pe care l-ar injura dupa 2 zile fara curent, apa calda si internet si "sa vii maine cu tac-tu tuns",)
    Eu am avut noroc si n-am dat de asemenea monstri in scoala, dar era un cosmar chestia cu numerele matricole cusute inclusiv pe geci. Ne dadeau cate 3-4 la inceputul anului si trebuiau cusute pe uniforma si pe haina pe care o luai peste, jacheta de primavara, palton de iarna....Daca le prindeai cu capse strambau din nas, trebuiau CUSUTE.....
    • Like 0
  • Fustitele alea erau PLISATE, iar nu CREPONATE. Putina atentie la detalii nu strica.
    • Like 0
  • Și atunci ca și acum ne-am obișnuit să ne „descurcăm”, să fentăm castanele, ori pur și simplu să ne mințim că-s mîngîieri părintești.
    • Like 0
  • În românia nu se face carte, pentru profesori important este sa fi obedient, să nu deranjezi sau să întrebi ceva.
    Ce stii nu e important, te evaluează cum esti tuns, îmbrăcat, etc.
    • Like 0
  • Sami check icon
    Păcat ca partea anti-PSD din societatea romanească nu are o Ioana care s-o ajute in lupta cu "Monstrul cu coc"...
    • Like 2
  • Sami check icon
    Păcat ca partea anti-PSD din societatea romanească nu are o Ioana care sa-o ajute in lupta cu "Monstrul cu coc"...
    • Like 0
  • Esti antitalent, Prepeliță. Stai jos, 4! Sau mai încearcă cu mingea...
    • Like 0
    • @ Horia Lupu
      Mihaela check icon
      Nu inteleg atacul! Sau e o gluma?
      • Like 1
    • @ Mihaela
      Nu e o gluma, 90% dintre romani se pricep la toate, iar domnul de mai sus a conchis ca autorul e "praf" adica nu are talent jurnalistic. Motivele, necunoscute. Probabil vreo ruda a monstrului cu coc, de unde si nostalgia catre vremurile respective.
      • Like 3
    • @ Radu Andrei Malica
      Mihaela check icon
      Mda!...Americanii/englezii au o vorba:'Those who can't, teach'. Eu as spune, referitor la domnul de mai sus:' Cei ce nu pot, critica.'
      Noi cred ca trebuie sa fim uniti, mai ales ca toti ne-am confruntat cu neregulile (diplomatic spus) sistemului educational romanesc si cu monstri cu sau fara coc, dar cu siguranta fara suflet si empatie.
      • Like 1
  • Da ,este foarte adevarat ce ati scris ,dar pentru o anumita epoca istorica de degradare a tuturor domeniilor umaniste Eu am terminat Liceul Gheorghe Lazar in 1974 si profesorul meu de latina dl Moraru avea doctorat la Berlin ,profesorul de istorie ,dl Iordanescu era doctor la Sorbona Era o pleiada de profesori care ne au format cu multa rigoare si intransigenta ,ne au convins ca daca am intrat atit de greu la asa liceu va fi si mai greu sa l absolvim Modelele erau chiar ei ,felul de a se imbraca ,de a vorbi ,de a ne chestiona ,toate nu apartineau categoric comunismului Concursul pt directori a fost o gluma proasta si ar trebui sa dea de gindit ca majoritatea “cistigatorilor” sunt profesori de ed fizica ,de tehnologie sau cultura civica
    • Like 6
    • @ Irina Preda
      Adevarat! Dar nu stim cat vor fi suferit pana in 1964. Caci toate meritele profesionale nu contau cat conta carnetelul rosu, iar contactul cu lumea occidentala era, in sine, o pata. Cat despre modele, din pacate nu toti ii priveam ca pe niste modele. Si, cel ma grav, parintii nosti, disperati dupa reusita la facultate, nu prea agreau disciplinele umaniste! Asa s-a stins pleiada celor pe care, ca si mine, ii pomeniti cu drag.
      • Like 0
  • in octombrie 2016 pentru prima data s-a organizat concurs de directori, cu test ce evalua IQ, perspicacitate, decizie. Acest concurs anula modul de functionare de 70 de ani din romania unde directorii erau numiti politic.
    Doar ca acel concurs a fost anulat in unele judete in decembrie ....la presiune politica...psd-ul are fortza.
    • Like 4
    • @ Claudia Olteanu
      directorii si inspectorii sunt inca numiti politic, cel putin in Bucuresti. Si asupra profesorilor se fac foarte mari presiuni pentru a da note mari copiilor cu pile la partid. Si daca indraznesti sa nu te supui unor astfel de cereri venite din partea directorilor, esti dat afara din invatamant (cazul meu....). Pe vremea comunistilor cred ca nu se intamplau asemenea abuzuri.....
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Daaaa! Istoria incepe cu 2016. Aia buna. Nu e asa? Tocmai ati primit raspunsuri mai sus, care depun marturie si pentru altfel de experiente, decat cea artistic redata de autorele Prepelita. Dar nu conteaza detaliile. Tusa groasa sa fie. Ca in propaganda de antzartz.
      • Like 2
    • @ Anca Paduraru
      2016 a fost o incercare de a schimba istoria directorilor numiti politic. Pt ca la sf lui decembrie 2016 acel concurs s-a anulat in judetele psd-iste si fostii directori numiti politic fix sunt tot acolo si directoarea socialista inca e in scolile romanesti.
      • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Asa. Da, Si? Despre asta este vorba in articol? Sau despre o marturie personala, a unei intalniri personale cu un dascal abuziv - chestie care nu are absolut, dar absolut nici o legatura cu ideologia.
      • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      directorul corupt si abuziv se comporta corupt si abuziv. Asa sunt mare parte din directorii din institutiile romanesti de peste 70 de ani. Nu e caz izolat, am trait-o toti, cu frustrari sau normalitate.
      • Like 2
    • @ Anca Paduraru
      Doamna, imi spuneti si mie despre ce ideologie vorbim ? Ca sa nu raman prost, naibii, eu am cautat prin toate cartile de stiinte politice si nu am gasit potrivirea psd-ului cu nicio ideologie, dar se potrivea Art 367 din CP.
      • Like 1
  • Am trecut prin tricolor si tare-as dori ca urmasii nostri sa nu mai guste amarul imprastiat de niste purtatoare de coc!!!A fost oribil, umilitor!!!
    • Like 0


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult