Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- Și? Ți-a plăcut acolo?...”Am fost în Copenhaga, orașul în care plouă „cu fericire”, să o caut pe Mica Sirenă

Mica Sirenă

Foto: Guliver Getty Images

Sunt în Copenhaga și plec s-o caut pe Mica Sirenă. Îmi place orașul. Parcă mă aflu în piesa aia cu baker man. Era o trupă daneză prin anii ‘80-‚90, se numea Laid Back, și a avut o piesă cool, despre un brutar care făcea pâine. Și putea să facă pâine zile-n șir, te ținea-ntr-o înaltă stare de spirit, în care nu conta de câte ori răsare soarele. Mai ales că videoclipul era filmat în aer – cei doi danezi se aruncaseră din avion și pluteau în voie, așteptând coacerea pâinii.

În timp ce coc o pâine, Copenhaga îmi transmite semnale pozitive. Sunt de părere că îți va plăcea întotdeauna un loc care-ți transmite vibe-ul acela subliminal, imposibil să nu-l știi!, „sunt un oraș mișto, o să-ți placă de mine!”. Acesta e punctul de plecare al amintirilor de după. Acesta e răspunsul la întrebarea prietenilor – „Și? Ți-a plăcut acolo?”. În acel moment îți vei aminti ce ți-a transmis orașul, locul, pădurea, marea, plaja, muntele, castelul, totul! Dacă orașul a tăcut, răspunsul tău va fi, invariabil, „Mh...”. 

Acum, Copenhaga-mi vorbește. Mă îndeamnă să ies din camera de hotel și să-i caut Sirena. În 2013, Raportul Mondial al Fericirii îl desemna drept cel mai fericit oraș al lumii. Îți vine să râzi când auzi asta: undeva, cândva, ai auzit că scandinavii se sinucid pe capete, din pricina depresiei la care-și aduce aportul lipsa de soare. Doar că danezii sunt altfel și se pare că știu să-și coloreze orașul și să-l păstreze în permanență viu. Am vorbit de culori?

Mă plimb pe Stroget, cel mai lung bulevard pietonal din Europa (1,1 km), trec de magazinul Lego (la fel de scump și la mama lui acasă), trec de o trupă stradală care cântă bestial, trec de un muzeu în fața căruia stă un lungan cu picioare pân’ la cerul gri, trec de un restaurant chinezesc în fața căruia un român cântă Fărâmiță Lambru la acordeon, trec de un magazin în care văd atâtea obiecte minunate de design, încât l-aș împacheta și l-aș lua acasă cu totul și ajung în Nihavn. Nihavn – dacă n-ai fost, l-ai văzut sigur în poze – e cartierul acela colorat din Copenhaga. Colorate sunt, de fapt, clădirile. Una albastră, cealaltă galbenă, cea de lângă ea – portocalie. Pe fundalul cerului de Bacoviansen, început de noiembrie, cartierul ăsta e ca o cutie cu bomboane Skittles într-o supă-cremă de ceapă. Aici, cea mai veche clădire – cea de la numărul 9 – datează de la 1681. În fapt, Nihavn e un vechi port în care, la numărul 20, a trăit Hans Christian Andersen, povestitorul acela deprimat și piroman, nemilos cu fetițele, spre al cărui personaj de inspirație acvatică mă îndrept și eu acum! Privesc harta – Sirena pare departe. Mi s-a făcut foame, intru în Cap Horn, unul dintre restaurantele colorate, și comand, ce altceva?, hering.

Nu poți trece prin Copenhaga fără să mănânci hering. O bucată de smørrebrød cu hering și ceapă și gata, te-ai teleportat în peisajul cu pereți vechi, podele de lemn, șemineu, scaune și farfurii bizare pe care ți-l oferă acest Cap Horn al marinarilor de altădată. Devorez animalul marin, alături de, probabil cea mai bună bere din lume (vizitează-i fabrica, dacă ajungi în Copenhaga – e o bucățică de istorie și adăpostește și cea mai mare colecție de sticle de bere nedesfăcute din lume – peste 20.000!) și plec mai departe, pe chei, în căutarea statuii lui Edvard Eriksen.

Și merg, și merg, și am senzația că Sirenuța asta e o Fata Morgana a danezilor, mă întreb dacă a existat vreodată cu adevărat, deși îmi amintesc instant că suporterii dinamoviști au busculat-o cândva, la un meci al Naționalei cu Danemarca. Există, prin urmare, dar harta mea e ușor confuză și din cerul plumburiu începe să picure. Probabil așa picură cu fericire în Danemarca. 

Privesc la apa limpede (se spune că apa din portul de lângă Nihavn e atât de curată, încât, dacă nu-ți crapă inima de frig, poți înota în ea fără probleme) și mă gândesc că orașul acesta a trăit vremuri crunte – a îndurat atacurile piraților slavi, ale navelor britanice, ale tancurilor naziste, ale suedezilor mercenari… În 1711, ciuma bubonică a răvășit Copenhaga și a trimis peste 60.000 de cetățeni într-o lume mai bună. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, 17 ani mai târziu un incendiu a distrus jumătate dintre clădirile medievale ale urbei, inclusiv Biblioteca Universității, care conținea peste 35.000 de volume și manuscrise. Iar un altul, produs în 1728 (v-am spus că danezii au un fond de piromani), a mai ras câteva clădiri importante, partea bună fiind că incendiul acela a deschis capitolul renașterii arhitectonice a Copenhagăi.

Când mă așteptam mai puțin, dau nas în piatră cu Mica Sirenă, asaltată pe țărmul abrupt de vreo 20 de suporteri verzi, care-mi amintesc deîndată că nemții de la Hannover 96 au meci în Europa League cu FC Copenhaga. Statuia, care pe 23 august 2013 a împlinit 100 de ani, e atât de mică, încât fularul alb-verde aplicat de un german lățos, hiper-expansiv, care-i acoperă întrucâtva din nuditatea de bronz, o face să pară un biet copil abandonat de societate și salvat de extratereștri. Aștept răbdător să le treacă nemților bucuriile fetișiste și o privesc în ochi pe Mica Sirenă, cerându-mi tacit scuze pentru ce i-au făcut dinamoviștii mei acum niște ani. Lățosul trece pe lângă mine, mă bate pe umăr cu o carabă de brutar iar eu scot pe loc din cuptor pâinea coaptă într-o zi mohorâtă în care Copenhaga mi-a transmis un pic, măcar un pic, din fericirea unui oraș mișto.

Mai multe articole despre călătorii, pe site-ul autorului, tuktuk.ro. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, superb oras, Copenhaga, l-am vizitat de cateva ori, mereu descoperi surprize placute. Din pacate tot mai des apar aspectele neplacute, care polueaza aceasta candva fericita capitala europeana. Nu stiu cat ati mers pe jos in zona pietonala, dar mie la fiecare noua plimbare imi sareau in ochi dragii nostri compatrioti cu alba-neagra, organizati in grupe de supraveghere si grupe de asalt. Am vazut tinere plangand ca li se furase lantisorul de la gat, am vazut doamne, serioase in aparenta, care cadeau amuzate in pacat si puneau banul la bataie, plecand apoi mirate ca-l pierdusera; i-am auzit pe ai nostri prin magazine mai mici cum se informau intre ei, daca exista sau nu camera de supraveghere - majoritatea nu aveau, ca nu avusesera nevoie pana atunci... "Little Mermaid" ramane mereu impasibila, la toate ironiile sortii. Dar noi? Saraca Europa dezarmata! Ne mai mira ca nu suntem primiti in Schengen?
    • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult