Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„40 de lei pentru un fermoar?”. Răspunsul onest pe care îl dă fondatorul Tailor BoX: „Nu ne-am propus să fim cei mai ieftini”. Republica antreprenorilor

Tailor Box

Într-o lume în care hainele sunt tot mai ieftine, ți poate părea mult să plătești 10 până 30% din prețul de achiziție pentru o mică modificare sau o reparație. Și poate că este, dar explicația este cât se poate de simplă. Cei mai mulți clienți care trec pragul Tailor BoX, un concept de atelier de croitorie de retuș, și cărora li se explică ce stă în spatele prețului, înțeleg și pot alege dacă să-l plătească sau nu.

„Ca să înlocuim un fermoar, trebuie ca mai întâi să-l dăm jos și să fim foarte atenți să nu ciupim materialul, și apoi să-l recoasem. Timpul pentru desfăcut este mai mare decât pentru operațiunea propriu-zisă. La fel atunci când ai, de exemplu, o mică ruptură la subraț. O cusătură costă 20-30 de lei pentru că ai o căptușeală care trebuie desfăcută și cusută la loc. Iar asta ia timp. Ideea de bază e ca modificarea să nu fie vizibilă. Nu ne-am propus să fim cei mai ieftini, ne dorim să fim cei mai buni, iar clientul să fie mulțumit pentru prețul pe care l-a plătit. 


În plus, sunt foarte puține croitorese pe piață, iar asta înseamnă că salariile sunt foarte mari. Noi pornim de la 6.000 de lei brut. La salariu se adaugă bonuri de masă și bonusuri în funcție de performanță, atunci când se depășește ținta lunară. Iar pe lângă faptul că trebuie să știe meserie, croitorul trebuie să aibă și abilități de vânzări. O combinație pe care o găsești foarte greu. Acesta este motivul pentru care costurile sunt ridicate”, explică Victor Sima, care împreună cu soția sa Marina, a lansat Tailor BoX în 2022, un business pe care și-au propus să-l dezvolte în sistem de franciză și să ajungă la 17 unități în următorii 2 ani.

O idee ținută la sertar, scoasă în pandemie

Victor și Marina lucrează în domeniu de peste 20 de ani. La începutul anilor 2000 au intrat pe nișa hainelor custome made pentru artiști, oameni din industrii creative sau top management, un segment deloc aglomerat și cu o cerere foarte mare, la acea vreme. Criza din 2008 i-a afectat însă destul de tare și, deși au încercat să supraviețuiască și să-și păstreze angajații, din 2011 au început să axezeze pe rochii de mireasă și de seară, un segment unde încă mai era nevoie de personalizare.

Ideea unui atelier de retușuri premium a venit de la clienții pe care i-au avut în toți acești ani, care veneau și le solicitau modificări, după ce experimentaseră retușuri nereușite în alte ateliere. Timpul ei a venit abia în 2020, când pandemia i-a adus într-un nou moment dificil, pentru că nimeni nu-și mai făcea rochii de mireasă sau de seară.

„Pandemia m-a ajutat pentru că am avut timp. Opt luni am lucrat la planul de business și l-am făcut ca la carte. Și cred că asta m-a ajutat să încep colaborarea cu Kaufland, acolo unde am amplasat primul TailorBoX. La început nu ne-au băgat în seamă. Am dat multe mailuri la care nu primeam nici măcar un răspuns de tipul `nu ne interesează‘. Apoi m-am dus la sediul central, am reușit să vorbesc cu cineva și am trimis documentele. După m-au invitat la o discuție și m-am felicitat pentru planul de business”, spune Victor.

În primăvara lui 2022, a amplasat primul Tailor BoX în parcarea Kaufland din zona Sebastian, apoi un an an mai târziu, încă unul în zona Pantelimon. A treia unitate a fost deschisă de curând în zona Dristor, iar extinderea va continua în parteneriat cu Kaufland.

Extindere în sistem de franciză

Victor a țintit un loc cu un trafic cât mai mare și locuri de parcare. Clienții săi nu sunt neapărat clienți ai Kaufland, și nu puțini sunt cei dispuși să vină și din alte cartiere pentru că știu că au unde să parcheze. În jur de 70-80% din clienți vin din stradă. Acesta este și motivul pentru care Victor a decis să facă promovare țintit, numai prin intermediul Google. Fără Facebook sau alte rețele de socializare. 

În următorii 2 ani, soții Sima își propun să ajungă la un număr total de 17 unității în București, deschizând 2 unități pe trimestru. Dezvoltarea depinde și de finanțarea unui investitor privat. Dacă vor reuși să-și extindă rețeaua, Victor se gândește la un parteneriat cu site-urile de fashion prin care aceastea ar putea să-și reducă numărul de retururi, una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă în prezent. 

„Lucrăm încă la proceduri ca să putem automatiza totul în vederea francizării. Clientul nostru principal pentru franciză s-ar putea să fie chiar croitorul. Este un concept pentru oamenii care știu meserie, dar care se sperie de birocrație, de gestionarea business-ului și nu vor să-și bată capul cu promovarea. Și noi putem asigura toate acestea. Spațiul atelierului este prevăzut astfel încât să poată lucra doi croitori, iar dacă cererea este mare, se poate lucra și în două schimburi. (…)

Partea de modificări vestimentre e văzută ca Cenușărea croitoriei, când, de fapt, e foarte complexă. Pentru că omul respectiv trebuie să știe multă meserie. În general, croitorii sunt destul de nișați. Cine știe să facă o rochie, nu știe să facă un sacou sau niște pantaloni. Iar într-un atelier vin toate categoriile de obiecte vestimare. Cel care face modificările trebuie să știe cum sunt făcute hainele pentru ca retușul să nu fie observat. Nu este o meserie care se învață ușor, dar un croitor cu experiență își poate lua ucenic pentru aș crește capacitatea de lucru”, spune antreprenorul.

Încă o idee pusă la sertar. Cum arată viitorul modei

Multe dintre clientele care le-au trecut pragul de-a lungul anilor, în atelierul de haine la comandă, le spuneau că ideal ar fi să vină la ei o singură odată, pentru măsuratori, alegerea modelului și a materialului, iar apoi să le trimită obiectul vestimentar acasă. Adică să nu mai vină la probe. Victor nu a ignorat ideea și a început să facă mulaje. Mai întâi într-un mod rudimentar, cu benzi adezive, apoi cu ajutorul unui scanner 3D care desena în cele mai mici detalii corpul clientei, iar pe baza avatarului astfel obținut se realiza o replică în polistiren, pe care se putea lucra custome made.

„Am combinat ideea de scanare cu o aplicație prin care îți poți customiza produsul. Îți alegi ce tip de decolteu sau mânecă vrei, materialul, lungimea și așa mai departe. Avatarul împreună cu caracteristicile pe care le-ai stabilit pentru produs ajung în atelier, unde se frezează replica corpului și se creează obiectul vestimentar dorit. Astfel nu mai ai deloc retururi. Ideea e în stadiul de prototip pentru că tehnologia nu a ajuns încă la nivelul la care să poată scana tot corpul. Am testat-o și am pus-o în sertar până va veni vremea ei”, spune Victor.

Retururile reprezintă una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă în prezent industria modei. Pe lângă cazurile în care produsul nu se potrivește sau nu corespunde calitativ, există o practică păguboasă, și nu doar pentru retailer. Există obiceiul de a comanda online același produs pe 3 mărimi diferite și păstrată doar una. Asta înseamnă că celelalte două produse se dau retur, care de multe ori este gratuit, iar uneori costurile de reintroducere în lanțul de vânzare sunt mai mari decât valoarea produsului, și ajung deșeuri. Așadar, impactul negativ asupra mediului generat de producția de haine, care este bine-cunoscut, crește odată cu dezvoltarea magazinelor online.

Ni se poate părea mult să plătim 40 de lei pentru modificarea unor pantaloni pe care am dat 200-300 de lei sau poate chiar mai puțin, dar asta înseamnă un impact mai mic asupra mediului al fiecăruia dintre noi. O idee care ar trebui să-și facă loc în era „Fast-fashion” și care să nu fie ascunsă într-un sertar.     

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • qew check icon
    "În plus, sunt foarte puține croitorese pe piață, iar asta înseamnă că salariile sunt foarte mari. Noi pornim de la 6.000 de lei brut. "

    Adica aproximativ 3300 de lei net. De cand un salariu ce te tine in saracie si iti permite doar sa supravietuiesti este un salariu foarte mare? Fiindca da, la 3300 de lei salariu net, te zbati in saracie.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult