Foto: Inquam Photos/ Cornel Putan Alin
Septembrie-decembrie 2013 – aproximativ 30.000 de oameni protestează, în București, împotriva exploatărilor cu cianuri de la Roșia Montană – încă vreo 10.000 de români protestează în marile orașe ale țării
Noiembrie 2014 – aproximativ 30.000 de oameni protestează împotriva cozilor umilitoare de la secțiile de votare din diaspora – încă vreo 10.000, în stradă, în alte orașe din țară, plus câteva sute, mii, în diaspora
Noiembrie 2015 - aproximativ 30.000 de oameni protestează împotriva corupției din administrație, după incendiul din Colectiv - încă vreo 10.000, în stradă, în alte orașe din țară, plus câteva sute, mii, în diaspora
Ianuarie 2017 - aproximativ 30.000 de oameni protestează împotriva celor două ordonanțe de urgență care vizează introducerea grațierii și alte modificări controversate la Codul Penal – alte câteva mii, în alte orașe
„Am 18 ani și, în sfârșit, am dreptul să votez. Am votat, dar simt că nu contez”, îmi spune simplu un tânăr ieșit în stradă duminică seara.
La început, a fost doar o masă amorfă. Proteste spontante, răbufniri născute pe Facebook. Dar, între timp, s-a creat o masă omogenă, structurată, de oameni care împart aceleași valori, aceleași principii și care se întâlnesc pe aceeași stradă. Cea a libertății de exprimare, dincolo de vot. La intersecția dintre „m-am săturat de corupție și de minciuni” cu „am și eu un cuvânt de spus”. Intersecția „vreau și eu să contez”. Oameni care nu se simt reprezentați de restul milioanelor de votanți adepți fideli ai acelorași partide. Avem, de câțiva ani, aproximativ 50.000 de oameni revoltați, frustrați, sătui, față-n față cu restul de circa 7 milioane de votanți PSD, PNL, ALDE etc. Matematic vorbind, cifrele spun totul. Democratic vorbind însă?
De ce nu ar conta și celelalte zeci de mii de români care ies în stradă mai des decât ies la vot? Pe ei cine îi ascultă, cine îi reprezintă? Și, în spatele lor, sunt mult mai mulți de 50.000. Sunt milioane care au intrat în resemnare, care și-au pierdut speranța, dar care plătesc, în continuare, aceleași taxe și duc aceeași viață în România.
Potestul de duminică a fost și pentru dumneavoastră, cei resemnați. Iar cei puțini, cei 50.000 de români, au reușit de fiecare dată când au strigat. Proiectul Roșia Montană a fost oprit, Victor Ponta a plătit pentru cozile umilinței, o administrație coruptă a plecat după tragedia din Colectiv. Resemnarea nu este soluția. Buturuga mică a clătinat deja carul mare.
P.S. Nu este vorba despre partide. Ci despre politica oamenilor și cum pot ei schimba România. Despre valori și principii pentru care oamenii pot și știu lupta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din pacate, o minoritate, oricat de zgomotoasa si oricat de motivata de ceea ce considera ea ca ar fi incorect in societate, nu poate finaliza si obtine satisfactie decat in doua moduri: fie prin intermediul unui partid care sa-i poarte revendicarile in Parlament, fie prin miscari de strada care insa prezinta riscul de a degenera in violenta.
Partidele parlamentare nu sunt altceva decat o reprezentare oficiala si democratica a vointei si aspiratiilor unor grupuri de cetateni care s-au folosit de exercitarea dreptului la vot pentru a-si impune vointa politica.
Faptul ca alte milioane de cetateni nu au votat si ca atare nu se simt in acest moment reprezentati de nicio formatiune politica din Parlament a depins pe de-o parte de refuzul lor de a se prezenta la vot, dar si de trista realitate ca niciun partid parlamentar nu a reusit pana acum sa ofere alegatorilor un ideal si o viziune politica si economica menita se coalizeze societatea in ansamblul ei.
Romania, cu exceptia perioadei interbelice, nu a cunoscut niciodata democratia, astfel ca este perfect explicabil de ce romanii in ansamblu, ca popor, inca nu si-au consolidat reperele democratice fundamentale.
Ne trebuie inca mult timp, dar avem nevoie si de elite adevarate in toate domeniile, pentru a ne construi un stat cu adevarat democratic, in care sa vietuim relaxati si optimisti.
Din pacate, timpul nu are rabdare si astfel ca milioane de concetateni de-ai nostri nu vor apuca sa traiasca intr-o Romanie democratica, in care Statul sa fie servitorul onest si eficient al cetateanului; deocamdata Statul ramane inca stapanul cetatenilor, asa cum a fost dintotdeauna.
Naivii care cred ca democratia si prosperitatea se construiesc cu catusele DNA-ului, nu fac decat sa re-legitimeze de buna-voie un Stat abuziv si complet nepasator fatza de doleantele si aspiratiile oamenilor.
"Proiectul Roșia Montană a fost oprit, Victor Ponta a plătit pentru cozile umilinței, o administrație coruptă a plecat după tragedia din Colectiv."
Proiectul Roşia Montană a fost oprit, dar Gold Corporation are încă terenurile de-acolo, precum monstrul din filme care aşteaptă să revină la viaţă. Victor Ponta a plătit pentru cozile umilinţei, dar Meleşcanu este ministru de externe... again din nou. Tocmai am protestat pentru a-i împiedica pe cei din administraţia coruptă de la Colectiv ca să dea ordonanţă de urgenţă pentru hoţi. Deci... unde suntem?! Ceva nu merge! Şoriciul lor este prea gros.
Sorina dragă, conștiința socială se construiește greu și se pierde ușor. Lumea nu este numai ce crezi tu că e bine. Te-ai plimbat prin țară? Am senzația că relativ puțin și, dacă ai făcut-o, ai văzut România de pe geamul autoturismului. Greșesc? Eu am bătut-o cu pasul, cu rucsacul în spate, eram tinerel și vremuri grele... peseul este frumos, dar – înainte să-l scrii – du-te și vezi România REALĂ. Este foarte, foarte diferită de imaginația ta. S-ar putea să scrii poeme frumoase, proză frumoasă, dar la secția reportaj, hm... Cred că e timpul să alegi ceea ce vei face în viață.