Sper ca statul român să emită cât mai curând timbre cu zâmbetul pe care Liviu Dragnea îl afișează începând de duminica trecută. Ar fi păcat să nu rămână și pentru generațiile viitoare. Ar putea chiar face parte dintr-o serie intitulată „Zâmbete pesediste”, începând cu cele de neprețuit ale lui Ion Iliescu și Adrian Năstase.
Are și de ce să zâmbească liderul PSD, alegerile acestea i-au ieșit de minune fără ca de data aceasta să mai fie nevoit să riște o condamnare. În urma lor, și-a întărit poziția în partid și în țară. Dacă inima lui poftește, după alegerile din toamnă care se arată la rândul lor foarte promițătoare, ar putea fi viitorul prim-ministru. Tot ceea ce mai trebuie să facă până atunci este să îl gâdile pe burtică pe Marele Licurici până când acestuia vor începe să-i placă pesediștii.
În cea mai mare parte, PSD a câștigat aceste alegeri încă de acum un an, odată cu pseudoreforma electorală realizată în parteneriat cu PNL. Pe 5 iunie a venit doar confirmarea: votul într-un singur tur i-a adus partidului împreună cu UNPR și ALDE peste 1700 de funcții de primar, iar votul majorității consilierilor județeni care a înlocuit votul direct al cetățenilor îi va aduce cel puțin 27 de președinții de consiliu județean dintr-un total de 41.
Cireașa de pe tort, Dragnea a reușit acolo unde iluștrii săi înaintași au eșuat, și anume să câștige Primăria Generală a Capitalei și toate primăriile de sector. O performanță atinsă nu într-un context oarecare, ci la doar 6 luni după ce oamenii cereau pe străzile Bucureștiului demisia Guvernului PSD condus de către tovarășul și prietenul Victor Ponta.
Toate acestea sună aproape ca o apologie la adresa președintelui PSD și a partidului pe care acesta îl conduce. Ca de fiecare dată însă, rezultatul se datorează în mai mare măsură cetățenilor decât politicienilor. Nu, nu este vorba doar despre votanții PSD, arătați și de data aceasta cu degetul de către o parte a societății care prezintă la rândul său deficiențe majore în a înțelege democrația. Este vorba despre lipsa generală de interes a oamenilor pentru legi de primă importanță cum este legea electorală, fapt care a permis politicienilor să opteze pentru ceea ce le-a convenit mai mult. Absenteismul la vot, pe care partidele mari mizează de fiecare dată, a făcut restul. Tot dezinteresul pentru politică și neprezentarea la urne vor aduce cel mai probabil zâmbetul sub mustața lui Dragnea și la toamnă, de data aceasta după un rând de parlamentare foarte reușite.
Așa cum PSD a fost și de această dată consecvent, și PNL și-a respectat tradiția postdecembristă: 0% preocupare pentru binele cetățeanului, incompetență și aroganță fără margini.
În timp ce PSD a marșat pe metoda de campanie Cozmâncă versiunea 4.0, marea strategie de campanie a PNL a fost jocul la fentă. De la primarii cu probleme penale vopsiți în independenți, la candidaturi „sclipicioase” gen Marian Munteanu, tot ceea ce a încercat PNL să facă a fost să-și păcălească adversarii și electoratul.
O tentativă de fentă a fost și punctul culminant al campaniei lui Cătălin Predoiu, care încurajat de propria galerie cu „Fă-l că nu știe!”, a încercat să-i ia mingea lui Nicușor Dan, doar pentru a-și băga singur, în limbaj fotbalistic, „iarba în fund”. Rezultatul: 31% la 11% pentru tocilarul nepenelist. Dacă în politică ar exista rușine, Predoiu și toți cei implicați în campania pentru Capitală ar trebui să umble în următorii 4 ani cu pungi de hârtie pe cap.
Pentru Gorghiu și Blaga, dezastrul din Capitală, faptul că PNL și PDL la un loc au obținut cu aproximativ 600 de funcții de primar mai puțin decât PSD și doar un sfert dintre președințiile de consilii județene reprezintă o victorie fără precedent. Cu perseverență, după alegerile din toamnă s-ar putea lăuda cu performanțe similare PNȚCD-ului condus de către Pavelescu.
USB este unul dintre puținele demersuri politice care a reușit să capitalizeze de pe urma dezgustului pe care o bună parte a românilor îl au față de clasa politică. Însă reprezentanții săi, cât și cei ai celorlalte câteva inițiative politice similare din țară, parafrazând un celebru citat din filmul The Dark Night, par a fi la acest moment noii politicieni pe care această țară îi merită, și nu cei de care ar avea nevoie. Nepregătiți pentru lupta politică, cu o lege electorală total împotriva lor, o parte dintre ei netalentați sau lipsiți de charismă, nu au avut nicio șansă împotriva adversarilor mult mai versați, beneficiari ai unor bugete incomparabil mai mari și sprijiniți de mașinăriile marilor partide.
Deși votul prin reprezentare proporțională este cel puțin în teorie prietenos cu formațiunile mici, partidelor de tip USB nu le va fi mai ușor nici la parlamentare. Împotriva PSD și PNL nu poți concura cu succes fără lideri puternici și charismatici și, mai ales, fără unitate. Politicienii de tip nou trebuie să găsească resursele necesare pentru a participa împreună la alegerile din toamnă. Mai mult decât atât, vor trebui să convingă un număr cât mai mare de cetățeni că odată ajunși în Parlament nu se vor îmbolnăvi de aceleași boli de care suferă restul clasei politice.
PSD și PNL sunt incapabile de a se reforma. De fapt, însăși ideea de reformă în cadrul acestor partide este o prostie, o găselniță menită a-i prosti pe proști. Reforma în cazul lor ar însemna, fără nicio exagerare, retragerea din politică a tuturor liderilor începând cu Dragnea, Blaga sau Gorghiu, până la președinții organizațiilor de tineret din țară. Și nici măcar astfel nu ar exista garanții pentru o politică mai curată. Același lucru este valabil pentru ALDE, UNPR sau PMP, întruchipări ale aceluiași rău.
În aceste condiții, sunt de înțeles speranțele pe care o parte a societății și le pune în USB și formațiunile similare nou apărute. Rămâne ca ele să confirme demonstrând toleranță zero la corupție și uși închise pentru traseiștii politici.
Cu o aroganță demnă de micii politicieni care s-au crezut mari în politica românească a ultimelor decade, președintele PNL Alina Gorghiu afirma zilele trecute că „nu se poate face politică fără partide”. Așa este. Însă nu ar fi nicio problemă pentru democrația din România dacă în viitor s-ar face politică fără dumneaei, fără Blaga, Dragnea, Ponta, Băsescu sau Udrea, fără PNL, PSD și celelalte partide plămădite din același aluat, reprezentante ale unui sistem care a ținut această țară în corupție și mizerie vreme de un sfert de secol. Ba din contră, cu excepția celor menționați și a grupărilor pe care le reprezintă, ar fi mai bine pentru toată lumea. Nu pot decât spera și eu că astfel de vremuri nu sunt foarte departe de noi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Două sunt lucrurile ce mi-au atras atenția în articol: 1) Primul - satisfacția dlui. Dragnea în urma alegerilor locale al căror rezultat, mai ales în București, l-a umplut de bucurie. Într-adevăr, cu greu reușea să-și ascundă mulțumirea: o dată pentru victoria PSD, și apoi pentru victoria personală - un fel de compensație pentru umilința unei condamnări penale nedrepte, după părerea sa.
2) Al doilea - ideea cf. căreia victoria PSD se datorează în primul rând electoratului dezinteresat și absenților de la vot. Nu cred că cei care nu au votat în București sunt dezinteresați, ignoranți sau blazați. Cred că absenții au ajuns să dorească să voteze cu PSD, dar indirect, prin neprezentare. Cred că, judecând modul grosolan în care PNL și-a bătut joc de electorat (începând cu formarea USL,continuând cu votul pentru un singur tur și terminând cu propunerile pentru primaria generală), multi dintre cei ce ,în condiții normale, ar fi votat PNL chiar au dorit să voteze PSD dar nu atât de mult încât să iasă la vot. Singurul responsabil pentru eșec este PNL în frunte cu cei care-l conduc.
Cât privește USB, a pierdut primariile dar acâștigat destule locuri în consiliul general și în cele de sectoare. Nu-și va putea impune punctul de vedere (nu are majoritate și nici nu face alianțe), dar va putea să fie corect și transparent către oameni. Poate uneori va reuși să se impună dacă va obține sprijin popular. Acest sprijin pare greu de obținut atâta vreme cât s-a născut deja un curent de opinie anti USB pentru că nu are o ideologie clară de stânga sau de dreapta. Cât de mult contează la noi această ideologie s-a văzut deja. Ar fi bine daca USB ar rămâne la ideologia transparenței către cetățeni, a prfesionalismului pus în slujba interesului public, a stopării furtului din bani publici și a rezultatelor palpabile în administrația locală. Abia apoi se vor putea transforma cu succes in USR. Daca sar etapa activității eficiente pe plan local, nu cred că vor putea convinge la nivel național.
Actiunile și masurile populiste ale primarilor PSD din urmatoarele câteva luni, lipsa totală de soluții din PNL (pentru că nu au curaj să accepte realitatea, pentru că sunt opaci la schimbările ce au loc în electorat, pentru că, de pildă, n-au vrut să-și retragă candidatul ca să-l susțină pe cel mai bine plasat, adică pe ND, pentru că, în general, se află într-un blocaj și n-au cum ieși din el), totala inactivitate a presedintelui tării, lipsa culturii colaborării (între partidele mici și mai curate) ne vor da, în toamnă, un parlament cum n-am mai avut de mult timp. Cam anacronic. Dar, așa cum stau acm lucrurile, cred că există mai multe șanse ca PSD să-și coafeze imaginea, să-și schimbe părul, decât ca PNL să se trezească din adâncul somn al Frumoasei din Pădurea Adormită.