Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Au făcut vaccinul prea repede, băi nene...”

Vaccin Pfizer

Foto: AFP/ Profimedia

Există un tărâm magic unde se întâlnesc să-și dea mâna oameni total diferiți, de la antivacciniștii ăia ultraordodocși marca AUR, până la oameni raționali, vaccinați, care își pun de felul lor întrebări. Iar acest tărâm magic se numește „Au făcut vaccinul prea repede, băi nene”.

Replica asta mă uimește de câte ori o aud și la unii, și la ceilalți. Deci erau ăștia toți dimineața în parcare acolo la institut și beau cafeaua de la automat cu echipa de cercetători. Era decembrie, dimineața pe la vreo nouă și-un pic, un ger de crăpau pietrele, toți băteau din picioare să se mai încălzească și bâțâiau din mâna aia chircită cu țigara.

- Merge?, zic ăștia către cercetători. Cercetătorii clatină din cap, unul mai îndesat scuipă scurt, face ochii mici și, cu ei în zare, zice:

- Azi ne-apucăm, să vedem ce dreacu’ facem.

Au mai tras un fum, două și au intrat dând fumul pe nas.

- Bă, să nu vă pună dreacu' să puneți cipuri în ele că vă prindem, le-au strigat ăștia în timp ce intrau în clădire. Și nici autism! le-au mai zis, dar echipa deja intrase.

Pe la vreo unșpe, ce zic io unșpe, nu era nici unșpe, era unșpe fără vreo nouă minute, ies cercetătorii în parcare. Băteau cuba, râdeau mânzește, îi cântau ăluia îndesat: cine-i șefu' la areneu, se știe!, altul cică bă, tu știi bancu' cu molecula, cip cirip. Aștia se uitau și nu le venea să creadă. Se dau și ei aproape de cercetători:

- Alo, alo! Ce faceți, mă?

- Păi gata, zice îndesatul, am terminat.

- Ce-ați terminat?

- Cum ce, vaccinul. E gata, țac pac, foaie verde drum de fier, mi te paște un ARN mesager. (în cor) Într-o nanoparticulă de polietilen glycol, se știeee!

Și iar hăhăială. Iar cuba. Iar îndesatul acoperit de o ploaie de bancnote imaginare aruncate de ceilalți cercetători.

- Bă, ia gata cu harneala!, strigat unul de la AUR. Ați făcut un rahat! Nu e nici unșpe. Marș înapoi la clătinat eprubete. Treci, mă, de bâțâie Erlenmeyeru', n-auzi?

Cercetătorii s-au oprit brusc, s-au uitat unii la alții și s-au pus pe râs ca tembelii. 

- Dai o bere, șefu?, i-a zis unul îndesatului și s-au cărat spre cantina institutului lăsându-i pe ăia că proștii.

Ăștia au rămas cu gura căscată în urma lor și au oftat. ”Au făcut vaccinul prea repede, băi nene”, au spus în același timp câțiva și vorba asta s-a dus ca căscatul din om în om pe la toți.

Aș putea spune chiar că fix în același timp au spus-o manelista mistică de la AUR cu un medic de familie, după care s-au contopit într-un sărut ca-n filme, dar n-am fost de față, așa că nu zic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ar fi de rîs, dacă n-ar fi de plîns.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult