Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Au făcut vaccinul prea repede, băi nene...”

Vaccin Pfizer

Foto: AFP/ Profimedia

Există un tărâm magic unde se întâlnesc să-și dea mâna oameni total diferiți, de la antivacciniștii ăia ultraordodocși marca AUR, până la oameni raționali, vaccinați, care își pun de felul lor întrebări. Iar acest tărâm magic se numește „Au făcut vaccinul prea repede, băi nene”.

Replica asta mă uimește de câte ori o aud și la unii, și la ceilalți. Deci erau ăștia toți dimineața în parcare acolo la institut și beau cafeaua de la automat cu echipa de cercetători. Era decembrie, dimineața pe la vreo nouă și-un pic, un ger de crăpau pietrele, toți băteau din picioare să se mai încălzească și bâțâiau din mâna aia chircită cu țigara.

- Merge?, zic ăștia către cercetători. Cercetătorii clatină din cap, unul mai îndesat scuipă scurt, face ochii mici și, cu ei în zare, zice:

- Azi ne-apucăm, să vedem ce dreacu’ facem.

Au mai tras un fum, două și au intrat dând fumul pe nas.

- Bă, să nu vă pună dreacu' să puneți cipuri în ele că vă prindem, le-au strigat ăștia în timp ce intrau în clădire. Și nici autism! le-au mai zis, dar echipa deja intrase.

Pe la vreo unșpe, ce zic io unșpe, nu era nici unșpe, era unșpe fără vreo nouă minute, ies cercetătorii în parcare. Băteau cuba, râdeau mânzește, îi cântau ăluia îndesat: cine-i șefu' la areneu, se știe!, altul cică bă, tu știi bancu' cu molecula, cip cirip. Aștia se uitau și nu le venea să creadă. Se dau și ei aproape de cercetători:

- Alo, alo! Ce faceți, mă?

- Păi gata, zice îndesatul, am terminat.

- Ce-ați terminat?

- Cum ce, vaccinul. E gata, țac pac, foaie verde drum de fier, mi te paște un ARN mesager. (în cor) Într-o nanoparticulă de polietilen glycol, se știeee!

Și iar hăhăială. Iar cuba. Iar îndesatul acoperit de o ploaie de bancnote imaginare aruncate de ceilalți cercetători.

- Bă, ia gata cu harneala!, strigat unul de la AUR. Ați făcut un rahat! Nu e nici unșpe. Marș înapoi la clătinat eprubete. Treci, mă, de bâțâie Erlenmeyeru', n-auzi?

Cercetătorii s-au oprit brusc, s-au uitat unii la alții și s-au pus pe râs ca tembelii. 

- Dai o bere, șefu?, i-a zis unul îndesatului și s-au cărat spre cantina institutului lăsându-i pe ăia că proștii.

Ăștia au rămas cu gura căscată în urma lor și au oftat. ”Au făcut vaccinul prea repede, băi nene”, au spus în același timp câțiva și vorba asta s-a dus ca căscatul din om în om pe la toți.

Aș putea spune chiar că fix în același timp au spus-o manelista mistică de la AUR cu un medic de familie, după care s-au contopit într-un sărut ca-n filme, dar n-am fost de față, așa că nu zic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ar fi de rîs, dacă n-ar fi de plîns.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult