Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Avem cele mai bune locuri. La drept vorbind, suntem singurii spectatori în carne și oase. Restul, online”. La concertul pandemiei

Alexandra Anușcă:  - FB

Scot tarta din cuptor. Presar zahărul pe deasupra, aproape mecanic. Miroase tare bine. O inspectez critic încă o dată și iau buchetul de floarea-soarelui… „Hai să mergem." O situație inedită.

Mergem la un minirecital. Artista, o cântăreață de operă și doi flautiști. Au absolvit conservatorul din Birmingham. Domnișoarele sunt românce, ne cunoaștem de ceva vreme. Diasporence. Tinere pe marginea unui sfârșit de educație și început de carieră. O muchie de cuțit cu atât mai ascuțită cu cât se întâmplă în era covidului și a brexitului care pândește după colț. Pentru Miriam, o alegere aproape imposibilă între a rămâne și a deveni studentă internațională, cu taxe și costuri duble. Pentru Alexandra, un program deja afectat de restricțiile pandemiei și un coș de incertitudini în ceea ce privește viitorul apropiat.

Ajungem. Recitalul e în cerc restrâns. Suntem de fapt singurii spectatori, fizic vorbind. Restul, online, pe internet, din toate colțurile lumii. Români și străini din toate colțurile lumii. Ne simțim ca într-o lojă. Avem cele mai bune locuri.

Asistăm la ultimele vocalize, potrivirea echipamentului de înregistrare. Salutăm artiștii și discutăm glumind - nu e o situație cu care ne întâlnim des… de obicei, câteva cuvinte schimbate cu artiștii după spectacol, poate în timpul unui autograf. Sau poate un cap băgat pe ușă, pentru a le ura succes în ultimele minute înainte de spectacol. Dar niciodată într-un cadru atât de relaxat, de comun, de electric, plin de emoție, de anticipație, de vulnerabilitate. Un contrast nebun. În câteva secunde sunt „pe scenă" și după o mică introducere, e ca și când zidurile camerei au dispărut. Plonjăm cu totul într-o atmosferă complet ruptă de realitatea în care ne aflăm. Adio restricții, adio brexit, adio stres... Vecinii s-au obișnuit se pare și ascultă și ei. E o emoție crudă, cu care mă îmbăt de bună voie și din care aș continua să beau cu nesaț, la infinit.

Și ce trebuie pentru a crea această atmosferă? O ușă și o inimă deschisă. Diaspora este și acest lucru. Un cămin, o familie. Un cuptor în care te călești, din care ies opere de artă sau...rebuturi. Nu prea există cale de mijloc când ești cu adevărat diasporean.

După spectacol, jucăm șah, ciocnind festiv, gustând din bufetul vegetarian, un semn de respect față de Alexandra. Miriam câștigă toate meciurile. Se face târziu, dar ne despărțim cu greu. Întâlnirile de acest fel sunt atât de rare în ultimul timp...

Ieșim împreună cu flautiștii pe care îi ducem acasă. Autobuzele nu prea mai circulă la ora asta și e mai sigur decât să ia taxiul. Admirăm împreună luna, superbă, neobișnuit de mare, aproape ca cele de acasă. Ne privim unii pe alții. Diaspora este si asta: o continuă răscruce. Alegere la fiecare pas. Emoție la stadiul pur. Dăruire completă, pentru că mâine rămâne incert și, de cele mai multe ori, mâine poate fi fără noi, cei de azi, împrăștiați în alte colțuri, luptându-ne cu un milion de variabile. Așa că azi, aici, acum, e trăit la maximum.

Și pentru asta, nu pot decât să le mulțumesc. Un privilegiu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult