„Avem elevi, frați, care sunt nevoiți să se aștepte unul pe altul să scrie pentru că au un singur creion. Despre ce tablete sau școală online vorbim!?”

Foto: Getty Images

„Mami, n-am mâncat sandvișul, nu mi-a plăcut, mâine să-mi dai altceva la pachet!”, „Tati, în dimineața asta e prea frig, lasă-mă cu mașina în fața școlii”, „Îmi place mult opționalul de robotică, astăzi am construit un robot din piese lego care primește comenzi din calculator”, „Să nu uit chitara, ne-a spus profesorul că vom învăța o piesă rock”...

Câți dintre noi nu ne regăsim în aceste situații? Câți dintre noi nu încercăm, neobosiți, să aducem zi de zi în viața copilului tot confortul pentru a învăța, toate perspectivele pentru a se dezvolta? Adăugăm în programul celor mici ore peste ore de modelare, cluburi de IT, de pian, de balet, de programare creativă, de ... educație antreprenorială!! Noi nu am avut această șansă, de ce să nu le-o oferim lor, nu-i așa? Așa e! Suntem norocoși că trăim în acest „glob de sticlă”, este bine aici, deținem și un oarecare control, ne agităm, dar măcar o facem pentru ai noștri. 

„Maria e o fetiță tare bună, care vrea să învețe, dar când nu am putut veni la școală fizic, nu a avut cine să o ajute acasă. Părinții muncesc în străinătate, iar bunica nu știe să scrie și să citească..”, „Avem elevi, frați, care sunt nevoiți să se aștepte unul pe altul să scrie pentru că au un singur creion. Despre ce tablete sau școală online vorbim!?”, „Vin copii care-mi spun dimineața că îi doare burta și îi întreb - De ce, nu ați mâncat? - Ba da, doamna învățătoare, am mâncat ciorbă! - Eu, varză călită! – La 7 dimineața! Și sunt mulți care nu au ce să mănânce la micul dejun. Vă dați seama?!..” Ne dăm seama? În ce măsură realizăm că aceasta este situația în afara cercului nostru strâmt, dar plin de cluburi opționale, after-school, pretenții și meniuri variate?

Această realitate există nu mai departe chiar de 50 de km de Capitală. Am întâlnit-o însă în mai multe județe din partea de sud-est a țării, unde am ajuns, în vară, cu un proiect prin care am reușit să aducem în bănci aproape 800 de elevi din clasele primare, din zone vulnerabile, pentru a-i învăța să scrie și să citească și să recupereze astfel pierderile școlare suferite din cauza pandemiei. 

Inițiativa s-a numit ”Deschidem școala”, a fost dezvoltată de Asociația Plan B și compania declarată mai mulți ani la rând drept ”cea mai sustenabilă” din România și a urmărit, pe lângă orele de predare și dotarea școlilor cu echipamente tehnice performante, și consilierea psihologică a copiilor. 

Ne putem imagina cu ușurință lipsurile materiale de care suferă, dar ajutorul de care au nevoie, din păcate, depășește această linie. Mulți copii de la sate au întârziere în dezvoltare, nu pot parcurge materia școlară decât în ritm propriu, susținuți de un profesor. Două luni de cursuri suplimentare, în care au exersat ortografia, pronunția corectă, lucrul pe text, au contat și au însemnat un progres pentru fiecare elev în parte, reducerea absenteismului, rezultate mai bune la evaluările ulterioare, după cum ne-au semnalat și directorii școlilor cuprinse în proiect: „La începutul anului școlar 2021-2022, elevii participanți în cadrul programului „Deschidem școala” au demonstrat în evaluările inițiale că au recuperat lacunele la învățătură, făcând față mai ușor noilor obiective ale claselor a II-a și a III-a” - Prof. Steluța Susanu, Director Școala Gimnazială Liești, Galați.

Odată cu suspendarea cursurilor cu prezență fizică în ultimii doi ani au crescut și problemele emoționale ale copiilor. 

Analiza consilierilor școlari în unitățile de învățământ din comunitățile rurale cuprinse în proiect relevă că 60% dintre copii au stima de sine scăzută, 30% dintre elevi prezintă dificultăți de înțelegere a instrucțiunilor, 10% manifestă comportamente specifice dificultăților de atenție și hiperchinezie. Explicațiile unor astfel de comportamente constau inclusiv în faptul că acești copii provin din familii cu situații sociale de risc. Școala ar fi putut fi pentru ei exact sprijinul de care aveau nevoie pentru a evolua sau a avea o șansă în viață, dar varianta învățământului online nu a reușit decât să-i îndepărteze de orice speranță.

Mulți dintre noi am ales să ne implicăm. Lăudabil poate, dar insuficient. Proiectul nostru atinge și mișcă punctual mici comunități sau cazuri specifice. De ajutor este, însă, nevoie permanent, la nivel sistemic. Absența unor politici publice coerente, articulate și cu viziune nu poate fi suplinită de inițiative binevoitoare episodice. Totuși, în cele 10 săptămâni în care am fost în mijlocul beneficiarilor acțiunii noastre, am simțit că micro-universul celor vulnerabili poate fi influențat dacă ne pasă și abandonăm pasivitatea.

Comunitățile în care am ajuns cu proiectul „Deschidem școala” nu au fost doar receptive, ci au devenit proactive, chiar de la bun început. Fiecare s-a mobilizat, de la învățătoarele care și-au modificat concediile, la șoferii de autobuze școlare care au continuat să lucreze pentru a aduce copiii din satele ”împrăștiate” în jurul unităților de învățământ. 

Consilierea la clasă s-a prelungit, în unele cazuri, cu terapie psihologică individuală, cum a fost situația unui băiețel din județul Tulcea căruia îi murise mama.

Cu toții sunt conștienți de pierderile suferite de copii și de urmările pe care le au acestea, iar dacă primesc chiar și cel mai mic ajutor, încearcă să-l valorifice la maximum. Nu au niciun motiv să nu o facă, iar noi, „locuitorii” celeilalte realități, nicio scuză să nu îi sprijinim.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp