Sari la continut

Generația B. Imaginea României care merge înainte

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și fac lucrurile să se întâmple. Trimite povestea afacerii tale și o vom publica în cadrul proiectului susținut de BRD.

Copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun

De pe la jumătatea lunii noiembrie, începem să primim telefoane la fundația pe care o conduc: „Am vrea să facem un brad la o casă de copii, ne recomanzi una?” „Trebuie să ducem cadouri la copiii de la Fundeni, cu cine să vorbesc?” „Caut o familie săracă, să duc haine și jucării pentru copii”. Răspunsul nostru, documentat, este mereu același - toate ar fi inițiative minunate, dacă nu ar face mai mult rău decât bine chiar celor pe care ar trebui să îi bucure.

Întâi de toate, „case de copii”, așa cum le știm din documentarele străine de după Revoluție, nu mai există. După Revoluție, erau peste 100.000 de copii internați în aceste centre. Astăzi, după schimbarea legislației în domeniu, mai sunt 10.000 de copii, internați în mici centre de plasament sau centre maternale. Nicăieri nu mai găsești acea sărăcie lucie pe care o vedeam în filme acum douăzeci de ani. Copiii de acolo nu mai au nevoie de obiecte de bază, cum ar fi săpun sau mere. Totuși, au nevoie de ceva – de afecțiune, de încredere, de sprijin la lecții, de ieșire în afara lumii lor închise.

În al doilea rând, copiii internați la Fundeni sau în alte spitale pentru boli grave au un regim alimentar strict. El nu include Moși Crăciuni de ciocolată, cozonac sau acadele. O prietenă, voluntar la Fundeni, îmi povestea în anii trecuți cum trebuiau să întoarcă din drum persoane binevoitoare, cu cadouri care ar fi pus în pericol sănătatea fragilă a pacienților. După ce personalul medical a reglementat cadourile care puteau intra în secții, au apărut alte feluri de excese. În prejma sărbătorilor de iarnă, lăzile de banane și portocale mucegăiesc abandonate pe holuri. Sunt prea multe și nu ar putea fi mâncate într-un interval decent de timp. Și nici nu pot fi dăruite mai departe, pentru că au fost aduse doar pentru copii. Dar și acești mici pacienți au nevoie de alte lucruri – echipamente mai bune, o vorbă caldă, șansa de a părăsi uneori spitalul pentru un loc în care să fie iarăși copii.

Pentru că atât de mulți oameni își aduc aminte de copiii săraci doar o dată pe an, se mai petrece un fenomen ciudat. Moș Crăciun vine de mai multe ori într-o săptămână, cu tot ritualul – de la împodobitul bradului la livrarea cadourilor și spusul poeziilor. Pentru că, nu-i așa, nu vrem să îi contrariem pe străinii veniți o dată pe an să ne vadă bucurându-ne de cadourile lor. Este adevărat: se întâmplă ca, în frenezia sărbătorilor, centrele de zi sau cele de plasament să organizeze mai multe evenimente, ca să răspundă cererii atâtor donatori.

Nu am scris acest articol ca să vă sfătuiesc să nu mai duceți cadouri de Crăciun copiilor săraci. De cinci ani, de când aduc împreună oameni care donează și oameni care au nevoie de donații, cred că încă nu sunt suficienți donatori și resurse, pentru câte nevoi sunt în România. Tocmai de aceea, e important să ne gândim de două ori cui și ce donăm, pentru ca gestul nostru să facă un bine și să conteze cu adevărat.

Sunt câteva întrebări la care vă invit să răspundeți, înainte de a face orice fel de donație de sărbători:

Oamenii cărora le dau ceva au nevoie de lucrul respectiv?

Am scris mai sus despre cazul extrem al ciocolatei la Fundeni. Lucrurile acestea se repetă și în alte locuri, atunci când trimitem un cadou neadaptat vârstei celui care urmează să îl primească. Imaginați-vă bucuria lui la vederea unui pachet, și apoi dezamăgirea că nu poate folosi nimic din cele primite.

Dacă eu aș primi acest cadou, aș simți bucurie sau rușine?

Organizatorii www.shoebox.ro, o mișcare voluntară de distribuire de cadouri către copii cu posibilități limitate din întreaga țară, au impus o nouă regulă. Până anul trecut, era suficient să umpli o cutie de pantofi cu orice fel de lucruri drăguțe pentru un copil, să notezi pe ea sexul și vârsta pentru care e pregătit și să îl trimiți către un centru de procesare. Pachetele ajungeau apoi, de Crăciun, la copii din întreaga țară, prin organizații și instituții locale. Din acest an, în pachetele Shoebox nu mai pot intra decât produse noi, cu etichetă, neperisabile. Organizatorii au luat această decizie pentru că, în pachetele de anii trecuți, oamenii binevoitori au trimis și jucării stricate, sau haine în mod evident uzate. E drept, unii dintre copiii la care ajung pachetele trăiesc mult sub limita sărăciei. Și totuși, să ne gândim – cum se simt ei știind că primesc cadou un obiect pe care altcineva l-ar fi aruncat? Îi bucură, sau le reamintește încă o dată de locul și valoarea lor în societate? Este acesta un cadou, sau doar nevoia noastră de a ne face curățenie printre obiectele pe care nu le mai vrem?

Pot să trimit cadourile mele în alte locuri unde este nevoie mai mare de ele?

La București, pachete de sărbători ajung la mulți dintre copiii care se află în evidența unei organizații sau instituții. În țară, și mai ales la țară, șansa unui copil de a primi un cadou de Crăciun scade dramatic odată cu veniturile părinților. Shoebox, de care am scris mai sus, trimite pachete și în țară, și sigur sunt și alte proiecte care fac acest lucru.

Pot să dau un cadou flexibil – de exemplu, bani care vor fi folosiți în mod eficient?

Dacă împărțiți efectul unui cadou de Crăciun la 365 de zile, el este insignifiant. Sigur că orice copil se bucură de un cadou. Dar atunci când ciocolata din pachet se termină, ce rămâne în urmă? Un copil bolnav rămâne internat în spital. Un copil dintr-un centru de plasament nu are pe nimeni care să îi poarte de grijă. Un copil dintr-o familie fără venituri nu va putea continua școala

Uneori, organizațiile care lucrează cu cazuri sociale știu mai precis ce nevoi au oamenii pe care îi au în grijă. Sigur, de portocale și de ghete de iarnă au nevoie toți copiii. Dar oare să fie numărul 27 sau 28? Portocalele or fi sănătoase, dacă un copil mănâncă doar o masă pe zi? Cu o donație către o organizație în care aveți încredere, și care lucrează direct cu cazurile sociale din comunitate, este mult mai probabil să alegeți un cadou care are impact.

Ce pot să fac pentru acești oameni, ca să le fac viața mai bună sau mai simplă în celelalte 364 zile din an?

Poate cea mai importantă întrebare dintre toate. Dacă împărțiți efectul unui cadou de Crăciun la 365 de zile, el este insignifiant. Sigur că orice copil se bucură de un cadou. Dar atunci când ciocolata din pachet se termină, ce rămâne în urmă? Un copil bolnav rămâne internat în spital. Un copil dintr-un centru de plasament nu are pe nimeni care să îi poarte de grijă. Un copil dintr-o familie fără venituri nu va putea continua școala. Pentru toate acestea e nevoie de oameni implicați pentru mai mult de o zi din an.

Mergeți să fiți voluntari, pentru un program ca Ajungem mari, care lucrează cu copiii din centrele de plasament și le dau încredere în ei înșiși și o șansă la educație. Sprijiniți organizarea MagiCAMP, pentru ca zeci de bolnavi de cancer să poată părăsi spitalul pentru o tabără de vară unde pot fi iarăși copii. Donați 2 euro pe lună către Asociația Ovidiu RO, pentru ca un copil să poată merge la grădiniță. Întrebați-vă prietenii și căutați în comunitatea voastră proiecte mai mari sau mai mici care au nevoie de ajutor – câteva ore libere sau o sumă mică de bani, în mod regulat.

Sau, pentru că nici un copil sărac nu mănâncă doar de Crăciun, alegeți să îi faceți o bucurie în orice altă zi din an, și nu de Crăciun. De exemplu, astăzi.

FOTOGRAFII: GULIVER GETTY IMAGES

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred că ar trebui în primul rând făcut ceva să nu mai existe atâția copii abandadonați , ceva pentru aducarea adultilor și nu numai ( la noi există un număr mare de fete tinere care fac copii) în a întelege că un copil nu înseamnă un accident de care apoi scapi. Este foarte rău pentru un copil să se simtă al nimănui.
    • Like 0
  • Multumesc pentru mentiune. Este perfect adevarat, copiii saraci nu trebuie ajutati doar de Craciun.

    Ce facem la ShoeBox este doar un mic gest de compasiune si apropiere umana, fata de copii a caror copilarie e marcata deja de diferite alte "holere", ca saracia, foamea sau altele.

    NU suntem ONG sau alta entitate juridica care sa aiba unic scop acest proiect. Suntem o mana de voluntari care ne reunim anual sa aducem bucurie de Craciun copiilor.

    Da, se poate face si mai mult, dar eu nu cred ca UN singur om sau grup poat erezolva toate problemele. Daca toti ne vom implica in astfel de actiuni poate vom reusi, in timp, sa minimalizam aceste probleme si sa dezvoltam o constiinta de "a ajuta" in toti romanii.
    • Like 0
  • Donez des aici in Suedia unde locuiesc, haine bune pentru refugiati. Insa de Craciun vin in tara la Constanta si imi doresc sa iau la masa un copil sau poate doi, sa le ofer o zi de Craciun intr-o familie calda, unde sa se simta acasa chiar si pentru o zi intreaga. Dar fiindca nu mai locuiesc in Constanta, iar familia mea de acolo nu cunoaste subiectul si nu ma pot ajuta, nu stiu unde sa apelez, unde sa gasesc acest copil, si mai ales, daca am voie sa fac asa ceva, sa iau un copil din plasament la noi acasa de Craciun. Mama mea traieste singura in Constanta, iar daca imi va reusi asta, sper sa fie un inceput pentru ea si poate in viitor va lua din cand in cand un copilas caruia sa ii tina companie. Eu vin pe 20 in tara, deci e foarte complicat sa aflu informatiile necesare. Ma poti ajuta? Loredana
    • Like 0
  • Imi amintesc de o actiune caritabilă din timpul facultătii. Niste copii cu boli grave, de la un centru social (daca imi amintesc bine), aveau sa vina sa ne colinde. In perioada aia eram gravidă, asa ca m-am hotarat sa nu merg la serbarea propriu-zisa (deoarece m-as fi emotionat prea tare), ci doar sa doneze niste haine si jucării si sa ajut la impachetat. Hainele si jucăriile pe care le-am ales eu nu erau noi, dar se aflau în stare foarte buna, ersu frumoase si fara rupturi. Am fost mai mult decat uimită la împachetat cand am vazut unele dintre lucrurile pe care le aduseseră alti colegi: păpusi semi-dezbracate, cu parul incalcit, jucării foarte uzate si asa mai departe. Copiii săraci nu sunt cosurile noastre de gunoi! Sunt de parere ca ar trebui sa le oferim lucruri pe care ne-ar plăcea să le primească si copiii nostri (actuali sau viitori). Mie mi-ar plăcea daca o matusa, spre exemplu, i-ar aduce cadou de Crăciun baietelului meu o masinuta stricata?Categoric nu. Eu de as dărui asa ceva unui copil? Dar sa nu cădem nici in cealalta extrema. Atat timp cat hainele copiilor nostri sunt in stare buna, dar le-au ramas pur si simplu mici, de ce sa nu le dăm mai departe?
    • Like 2
  • Corina check icon
    Pentru cine se intreaba ce se intampla in orfelinate in 2015 (unde e nevoie in fiecare zi de sapun, sampon si inca multe altele): http://totb.ro/in-depozitele-de-oameni-legea-se-joaca-de-a-viata-si-moartea/
    • Like 1
    • @ Corina
      Corina, mulțumesc de răspuns. Îmi deschide ochii și îmi nuanțează părerea. Dar tot cred că, așa cum spune colega mea Delia, cu o bomboană de ciocolată nu se face Moș Crăciun.
      • Like 1
  • Este prima oara cand aud(citesc) despre aceste lucruri,eu chiar ma intrebam cum mai traiesc copii din orfelinate!!Nu exista nimic scris (foto) pe nicaieri (si nu costa sa postezi, macar pe grupuri comune,despre cum traiesc acesti copii,ce nevoi au,cum pot fi infiati).Totul a ramas un mare secret asa cum se proceda in "epoca de trista amintire".Si am o intrebare legat de infierea unui copil:de ce o pereche de romani care sau stabilit in strainatate trebuie sa plateasca 5 mii de euro pt a infia un copil?Cand pot oferi acelui copil tot ce-si doreste?!
    • Like 2
  • Salut! Un proiect care vine in sprijinul persoanelor si copiilor care au nevoie de suport 365 de zile pe an este socialxchange. Va invit sa sprijiniti acest demers www.socialxchange.ro.
    • Like 1
  • Este adevărat, copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun. Putem fi atenți cu ei și în restul anului, dar nu este vina noastră că organizațiile care se ocupă de ei, fundațiile în grija cărora se află, nu comunică cu potențialii donatori.
    Donatorul nu trebuie doar descoperit, ci întreținut. Informează-mă, ține-mă la curent, spune-mi povești, înduioșează-mă, fă-mă să nu te uit, fă-mă să intru într-o relație cu tine. De cele mai multe ori, asta se traduce din partea fundațiilor în cereri, mai mult sau mai puțin inspirate, în momente mai mult sau mai puțin inspirate. Nu e vina oamenilor că multe fundații, deși fac lucruri minunate, au ajuns să fie considerate SPAM, pentru că nu știu să comunice.
    • Like 8
    • @ Emilian Nedelcu
      Adevăr grăiești! Și cred că multe organizații ar face mult mai mult pe partea asta, însă... comunicarea costa, iar aceste costuri sunt greu de acoperit. Dacă se mai găsesc donatori care sa ajute pe cazuri concrete, eu încă nu am întâlnit donatori (români, însă fără e altfel) care sa doneze sau sa ajute organizațiile sa comunice mai bine. Asta nu scuza greșelile de comunicare ale organizațiilor, vroiam doar sa aduc o nuanță în conversație.
      • Like 2
    • @ Emilian Nedelcu
      Mulțumesc pentru opinie. Știu că există această problemă printre ONG-uri. Voi scrie despre asta în săptămânile următoare.
      • Like 0
    • @ Emilian Nedelcu
      Parerea mea este ca putem noi sa facem mici grupuri si sa mergem la asociatii sa cerem informatii, daca chiar vrem sa donam. In viata reala, noi suntem responsabili să ne asiguram veniturile (mergand la munca) de ce ar fi altfel in contextul asta?
      • Like 0
  • Am scris si eu un articol in 2011 cu un titlu foarte similar cu al tau doar ca un text diferit (dar care duce la aceeasi concluzie) - http://mihaelaalexandrescu.com/2011/11/27/copii-orfani-nu-mananca-doar-de-craciun/ Si sunt foarte de acord cu donatiile controlate si recurente si exact pe nevoile copiiilor si nu o o plasa de ceva doar ca sa ne simtim noi mai bine ca am facut-o si pe asta in prag de Sarbatori.
    • Like 4
    • @ Mihaela Alexandrescu
      Mihaela, mulțumesc pentru mesaj. Mă bucur că suntem mai mulți care gândim la fel - să știi că nu știam despre textul tău înainte de a scrie!
      • Like 0
  • Am inteles ideea si sunt de acord, dar agresivitatea din articol nu-si are rostul. Pare a fi un atac catre "donatorii de sezon". De ce sa faci asta? Daca alegem sa facem o bucurie unui copil de Craciun, frumos ar fi sa ne amintim sa facem acelasi lucru in orice alta zi din an. :)
    • Like 1
    • @ Giovana Costea
      Eu m-am bucurat ca textul a fost un pic mai agresiv. Eu vad asa de multa sărăcie în jur, încât am simțit ca e bine ca s-a tras un semnal de alarma. Iar un adevărat semnal de alarma nu poate fi nici suav și nici delicat :).
      • Like 3


Îți recomandăm

startup - Getty

„Ca să fii un viitor antreprenor de succes, fii pregătit să aloci mai mult timp pentru noua afacere decât pentru fostul loc de muncă”, spune Valentin Duță, CEO Just-Ideas, companie specializată în consultanță pentru atragerea fondurilor Start-up Nation și din programe europene. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult