În ce măsură realizăm că aceasta este situația în afara cercului nostru strâmt, dar plin de cluburi opționale, after school, pretenții și meniuri variate?

Mai departe, tot mai obosiți, tot pe fugă, în alt sat în care n-a ajuns încă civilizația ci doar “ambasadorii ei”: impozitele, televiziunea și telefoanele mobile.

Finlanda a pus în aplicare acest sistem de subvenționare în varianta de experiment. (Foto: Guliver Getty Images)

Din ce putem citi zilnic, mulți oameni par infinit mai preocupați de ce se predă într-o universitate americană sau de un articol publicat într-un ziar oarecare decât de actualitatea arzătoare a societății noastre și a meseriei acestor oameni. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

O elevă din comuna Șuletea, județul Vaslui, i-a trimis primarului localității o scrisoare în care îl roagă să îi dea un smartphone vechi, pentru a putea să ia parte la lecțiile online, sau să îi cumpere un telefon nou pe care fetița promite să îl plătească lunar, din alocație.

Cum arată însă calculele bugetului unei familii similare de la țară: doi părinți care nu au lucrat niciodată cu contract și care acum, din cauza restricțiilor, nu mai au nicio activitate. Munceau cu ziua și nimeni nu îi mai caută azi. Nu au nici ajutor social, ci doar alocațiile a doi copii, deci un venit de 300 de lei pe lună.( Foto World Vision Romania)

Pentru cei mai vulnerabili dintre copii, aceste schimbări înseamnă riscuri și mai mari de îmbolnăvire, sărăcie și excluziune socială. În special, pandemia crește probabilitatea separării de familie, a lipsei accesului la servicii medicale, a violenței, abuzului și neglijenței. (Foto: UNICEF/ Anamaria Dinulescu)

Cele mai multe drame ale copiilor din țara noastră pornesc din sărăcie, iar acest lucru e cu atât mai evident acum, în mijlocul crizei prin care trecem. Mii de familii sunt pe cale să se destrame, iar viețile copiilor înseamnă lipsuri, boli și nesiguranță. Odată cu această pandemie, avem cu atât mai mulți copii și părinți care trăiesc în condiții cumplite. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Mă gândesc la acei copii săraci care, venind la şcoală primeau un corn şi un pic de lapte. Da, acel corn pe care alţii îl aruncau sau îl dădeau la porci. Dar care pentru ei reprezenta o mană cerească. Mă gândesc la acei copii cu dinţi cariaţi care plângeau şi înainte de durere, dar care acum vor

O poveste despre fragilitate. Foto: Guliver/Getty Images