Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Ca să fie veridic, răspândacii au dat și schema dispozitivului destinat să ne monitorizeze”. Despre antivacciniști, la plimbare, printre blocuri în pandemie

vaccinare -  (Foto: Sidney Léa Le Bour / AFP / Profimedia)

Foto: Sidney Léa Le Bour / AFP / Profimedia

Ies cu prietenul meu la „mișcare”. Ori „tropăit”, cum îi mai zic eu ca să aibă o rezonanță mai dinamică. Avem motive să perseverăm în acest demers, măcar oarece plimbări, dacă la o miuță ori un tenis cu amicii nu ne mai sunt accesibile. De altfel, azi, ca și în multe alte zile când ocolim terenurile de sport din parc, n-am scăpat ocazia să evocăm întâmplările când, pe vremea aia, am fost geniali.

Ehee, ce vremuri!

Drept să spun, ne cam repetăm. Mizăm pe faptul că ținerea de minte nu e partea celuilalt cea mai tare. Și, de-o fi să știe că i-am mai spus-o și-n alte dăți, să dea dovadă că suntem prieteni.

Multă lume-n parc zilele astea. Esagerat de multă, cum ar zice un personaj...

E de bine și nu prea.

De bine e că omu’ lasă acolo surplusul de stres. Poate unii se hrănesc cu iluzia că scapă și de câteva calorii dar, după cum ne asigură cei care știu, o plimbare în parc are efectul benefic asupra excesului de calorii cam cât o frecție cu carmol la un picior de fag. Ca să nu mai vorbesc despre foamea de după aer curat.

Nu-i de bine, pentru că e pandemie și, încet, încet, deprindem cum s-o înțelegem. Buluceala nu ajută, ba din contră. Unii vrem să știm cu adevărat, ne pasă și trăim cu ochii larg deschiși și minte întreagă, alții își trag peste sine o carapace opacă, cântăresc fapte în măsură strâmbă și împrăștie otravă în vorbe.

„Nu pricep”, zice prietenul. „Apare știre că o sărmană asistentă de la nu știu ce spital, care abia s-a vaccinat anti-Covid, s-a infectat și a murit. A doua zi iese la televizor cineva de la spitalul ăla și spune că la ei încă nu s-a vaccinat nimeni.”

„... Și nici vorbă despre vreo asistentă, vaccinată ori ba, care să fi murit de Covid la spitalul ăla”, zic.

„Nu știu”, zice amicul, „da’ mă tot întreb de ce tot varsă unii cu atâta venin! Ce câștigă? ”

Ne călcăm pe bătături pe aleile largi. Știm bine că lumea a intrat în perioada post-răsfăț al festinului de An Nou, suntem și noi acolo, îi zic, nu știu ce-a fost în capul nostru să venim în parc. „Hai printre blocuri”.

E mai liniște, ici-colo mai trece o mașină, câte-un locatar din zonă, plimbându-și cățelul. Ocolim multe mașini parcate unde-o fi, dar nu asta e grija cea mai mare - bine e să căscăm ochii unde pășim, mama natură nu-i destul de harnică să descompună căcățeii în ritmul în care se produc ăia noi, de zi cu zi.

Reluăm.

„Știi, zice, ce mă-sa urmărește ăla care minte în halul ăsta? Ce câștigă?”

Mă-ndoiesc că dialogul nostru dintre blocuri poate fi un etalon de interpretări deștepte ale pandemiei, reacției individuale, colective, pertinente ori ba, asupra fenomenului. Dar în sinea mea sunt convins că în linia discuției vor fi fiind mulți alții care ar putea suferi de bun simț.

„Te-ar surprinde să afli că există indivizi care cred că n-ar fi nici o pagubă dacă întreaga specie umană ar pieri?” zic. Întoarce capul spre mine și-mi dau seama că ar fi putut primi destul de liniștit un alt fel de replică de la mine, dar sigur nu asta.

„Da”, zic, „există”. „Indivizi care, probabil, au căzut dintr-o depresie în alta, dintr-o nefericire în alta. Îmi închipui că vor fi avut unele satisfacții episodice, poate exacerbate, iar decepțiile ulterioare au adâncit revolta lor împotriva celor care le-au produs decepțiile. Neînțeleși, neadaptați, străini de tot în lumea lor, în lume în general.”

„Păi, mor și ei”, zice. 

„În mintea lor socotesc că n-au nimic de pierdut. Doar că pentru ei, în sărăcia gândurilor bune, e o deplină satisfacție în a otrăvi lumea, așa cum e, a celorlalți”.

Întoarce iar capul, ghinionul lui. Mă pregăteam să-l avertizez, dar n-am apucat. Nu-i bai, nu trece de pingele.

„Și să-ți mai zic ceva, apropo de cârcotașii anti-vaccin. După cum știi, principalul lor argument era intervalul de timp în care a apărut. Argumentele specialiștilor, altminteri destul de tardiv expuse, au limpezit suficient de mult încât cei sceptici să priceapă și să accepte explicațiile. Probabil mare parte dintre ei. Normal că răspândacii scormonesc după alte nenorociri, probabile și posibile în argumentația lor. Ca de obiei, vor strecura un strop de adevăr într-un noian de speculații. ”

„Să fim noi sănătoși câți oameni, aparent sănătoși la cap, pun botu’ ”, zice.”

„Cei mai mulți, zic, sunt doar speriați. Dacă mă-ntrebi, speriați sunt și savanții. Ăi din domeniu, vreau să zic. Ba, dacă mă gândesc mai bine, par să aibă mai multe motive decât noi să fie speriați, măcar noi nu știm, ei știu ceva și nu pare destul.”

Întorc capul, vine o mașină din spate. Prietenul râde, eu îmi curăț ciubota într-un smoc de iarbă.

„Păi da, reiau, mizeria asta de virus pare că a atacat numai cu avangarda. Deie Domnul ca vaccinul, care-o fi el din cele câteva, să ne pună la adăpost. Altfel, trebuie să ne împăcăm cu ceea ce am fost avertizați cu multă vreme în urmă. O să ne cam rărim...”

Nu mai insist, o să se mai ia pe drum spre casă, noroc că a burnițat o vreme și-i umezeală pe trotuar.

„O să vezi, pe măsură ce aberațiile lor sunt demontate, vor ieși cu altele. Poate ai aflat cum arăta schema cipului microscopic din vaccin”. Nu știe despre ce e vorba. „Ca să fie veridic, răspândacii au dat și schema dispozitivului destinat să ne monitorizeze, zic. Era schema electronică folosită la un preamplificator de chitară bas”.

Râde. „Cum ai noroc, zice, dacă-ți cade unu’ anume, vei rezona în re minor”.

Râd și eu: „Aș fi preferat în do”.

„Păi, în mintea lor, orice zvon nașpa ar putea fi bun, zice. De exemplu, că vaccinul e de culoare roz și ar fi trebuit să fie mov!”

Nu mai râdem. Știm că pare absurd, ba nu, chiar e absurd. Dar nici unul dintre noi n-am fi surprinși să aflăm că există oameni care, puși să aleagă între ce e de bun simț și, împotriva firii, aleg strâmb.

„Poate că sunt doar tâmpiți, zice. În fond, câtă minte are idiotul care sună la pompieri să anunțe un incendiu inexistent, ori un altul care sună la salvare doar din amuzament?”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    Daca numarati pe feisbuc cati preoti au murit de la vaccin, nu stiu daca a mai ramas vreunul viu :D
    • Like 1
  • Foarte bun articol, mi-a placut. Asa e, oamenii care raspandesc tampenii pe seama vaccinului sunt dintre aia care suna just for fun la pompieri sau la salvare..... probabil ca au maximum cativa neuroni in cutia craniana, dar le lipseste total bunul simt si discernamantul, asa ca dupa ce ca mintea e scurta, tupeul e maxim. Pai altfel cum?
    • Like 2
    • @ andreea dragusin
      Din ,observatiile mele ,am ajuns la concluzia ca, ;
      --- Majoritatea celor care sunt impotriva ,vaccinarii sunt din randul ,bor fanilor !!
      ---Da da,, insusi ,inalt prea nesimtitul petrescu macedon , Nu uita ,sa-si ,verse Veninul peste Munca depusa de Medicii Profesionisti si sa ,sfideze ,(nu stiu pana cand ) ,regulile elementare ale raspandirii Virusului ,,Strigand ca ,,
      ---In biserica , nu vine virusul ??
      ---Dar intrebare de bun simt , ? Cum de s-a ,,prins virusul de pimenul lor de la Suceava ,si inca ,cativa ,dintre ei ,?
      -- Totusi cred ca ,autoritatile ,ar trebui sa intervina ,atat in Cazul ,sosoaca & teoctistul ,, spagoveanul tomisului ,! Caci altfel ,munca profesionistilor ,ar putea fi in zadar, Desigur ca sunt Oameni care mai judeca cu Cap Limpede ,dar din pacate ,sunt inca foarte multi adepti ai ,, sosoaca & spagoveanul !
      • Like 2


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult