Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Când am ieșit din sală, am simțit bucuria că am făcut ceva bun pentru cineva pe care nu îl cunosc”. Oamenii „de aur” care au decis să devină donatori de sânge

Donare de sange

Fotografii de Alexandra Pandrea.

În urmă cu 13 ani, Cristi Muntean a decis să facă un gest de omenie și să doneze, pentru prima dată, sânge. Pe atunci, lucra la Vodafone, unde la intervale regulate de timp venea o caravană mobilă a Centrului de Transfuzii Sanguine București. Anii au trecut și multe lucruri s-au schimbat de atunci, iar Cristi lucrează astăzi la o altă companie. Însă ceva a rămas la fel: de două ori pe an, Cristi donează sânge în cadrul acțiunilor organizate de Fundația Vodafone România în parteneriat cu Asociația REACT. „Atât mie, cât și soției mele ne place să ne implicăm în acțiuni caritanile și amândoi donăm sânge. Nu m-am simțit niciodată rău făcând acest lucru, ba dimpotrivă. Dacă oamenii ar trece peste disconfortul inițial, așa cum o fac când merg la dentist, am avea mai mulți donatori și mai multe vieți salvate. E teribil ce se întâmplă, câtă nevoie de sânge este”, spune Cristi Muntean.

Văzându-l donând sânge, prietenul său Cicerone Herescu, manager de produs la Vodafone, a prins încredere să facă același lucru. 

L-am întâlnit săptămâna trecută, la sediul din Globalworth Tower al companiei, la cea de-a 19-a sesiune a sa de donare de sânge. „După fiecare sesiune de donare mă simt din ce în ce mai bine și sper să pot să donez cât mai mult timp de acum înainte”, explică acesta, care a convins-o și pe o colegă a sa, Andreea Gînă, să devină donator.

„La ultima sesiune de donare, chiar era o doamnă care mi-a spus: Vai, ce bine! Cât așteaptă copilașii de la mine din secție acest sânge”

Andreea are o grupă rară, iar colegii și asistentele medicale îi spun „fata cu sânge de aur”. 

„Donez de trei ani, aproape la fiecare campanie care s-a organizat în sediu am fost prezentă. A contat foarte mult că e mediul pe care îl cunosc, mi-a fost mai simplu. Știam ce grupă de sânge am, dar nu știam că este atât de valoroasă. Am fost convinsă de colegul meu Cicerone și mi-am făcut curaj, am fost împreună cu el și mi-au spus și doamnele asistente că este foarte important că am venit. La ultima sesiune de donare, chiar era o doamnă care mi-a spus: Vai, ce bine! Cât așteaptă copilașii de la mine din secție acest sânge”, povestește Andreea. 

De-a lungul timpului, Fundația Vodafone România a reușit, în cadrul campaniei „O șansă la viață” să mobilizeze 6.000 de angajați ai companiei pentru a deveni donatori recurenți de sânge. Pentru cei care suferă pe un pat de spital toți cei care donează, indiferent de grupa sanguină, sunt oameni cu sânge „de aur”.

Amalia Nistor, care a donat pentru prima dată sânge cu ani în urmă, pentru un coleg. „Am fost mai mulți angajați care am făcut acest lucru și am văzut atunci că ajutorul nostru chiar a contat. Îmi place să ajut și, din acest motiv, donez regulat acum”, povestește Amalia. 

Dacă cineva apropiat ar avea nevoie de o perfuzie cu sânge, atunci, cu siguranță, ai trece peste frică, peste emoții

„Partea de donator este doar o componentă a activității mele de voluntariat, ceea ce îmi place să cred este că fac parte din cei care te ajută să duci lupta mai departe”, explică Aurelian Hertia, voluntar Vodafone care donează sânge din 2013. 

Ce le-ar spune celor care se tem să devină donatori? „Da, e o teamă la început, pentru că ai senzația că pierzi ceva, dar senzația de după este extraordinară, atât din punct de vedere fizic cât și moral. Cred că cel mai bine ar fi ar fi să se gândească că, dacă cineva apropiat ar avea nevoie de o perfuzie cu sânge, atunci cu siguranță ar face-o și ar trece peste frică, peste emoții. În momentul în care te gândești în acest fel la un necunoscut, cu siguranță vei putea trece peste teamă”, spune Aurelian. Faptul că a reușit să facă acest lucru a ajuns să îi influențeze propria viață. „Aș putea spune că sunt mai mult implicat în comunitate, am început să ma gândesc mai întâi la ceea ce ofer și mai apoi la ceea ce primesc. Iar asta mă ajută să pun capul mai liniștit pe pernă”, crede el.

Colegul său, Liviu Răducanu, a reușit să își depășească o teamă din copilărie și a ajuns astfel să trăiască bucuria de a fi făcut un bine. 

„Am fost un copil bolnăvicios și am trecut prin destul situații în care am ajuns în spital și a trebuit să mi se ia sânge. Am avut o oarecare teamă, dar am trecut peste ea destul de ușor. Cred că pot să îi datorez asta prietenului meu Aurelian. Știam că el donează de ceva timp, eu oarecum m-am ferit de treaba asta. Cred că a fost o zi în care am spus: Vreau să încep săptămâna făcând ceva bine. Am venit, am avut emoții până am completat formularul. Când am ieșit din sală am avut o senzație pe care nu am mai simțit-o, bucuria că am făcut ceva bun pentru cineva pe care nu îl cunosc”, își amintește voluntarul Vodafone.

La rând pentru a dona în cadrul caravanei mobile se află o tânără pe nume Mihaela care împlinește 39 de ani chiar în această zi. Cadoul pentru ziua ei este darul pe care li-l face altora. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult

Referendum Italia justitie / sursa foto: Profimedia

Reforma italiană a magistraturii a eșuat. Guvernul Meloni intenționa modificarea Constituției, pentru a separa cariera procurorilor de cea a judecătorilor, a reorganiza CSM în două consilii judiciare pentru cele două ramuri ale magistraturii și a redefini mecanismul disciplinar vizând magistrații. Dar cetățenii italieni au spus NU: 54% voturi împotrivă, la o participare de aproape 59%. Acest referendum ar trebui să dea de gândit și autorităților de la București.

Citește mai mult