Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Când am ieșit din sală, am simțit bucuria că am făcut ceva bun pentru cineva pe care nu îl cunosc”. Oamenii „de aur” care au decis să devină donatori de sânge

Donare de sange

Fotografii de Alexandra Pandrea.

În urmă cu 13 ani, Cristi Muntean a decis să facă un gest de omenie și să doneze, pentru prima dată, sânge. Pe atunci, lucra la Vodafone, unde la intervale regulate de timp venea o caravană mobilă a Centrului de Transfuzii Sanguine București. Anii au trecut și multe lucruri s-au schimbat de atunci, iar Cristi lucrează astăzi la o altă companie. Însă ceva a rămas la fel: de două ori pe an, Cristi donează sânge în cadrul acțiunilor organizate de Fundația Vodafone România în parteneriat cu Asociația REACT. „Atât mie, cât și soției mele ne place să ne implicăm în acțiuni caritanile și amândoi donăm sânge. Nu m-am simțit niciodată rău făcând acest lucru, ba dimpotrivă. Dacă oamenii ar trece peste disconfortul inițial, așa cum o fac când merg la dentist, am avea mai mulți donatori și mai multe vieți salvate. E teribil ce se întâmplă, câtă nevoie de sânge este”, spune Cristi Muntean.

Văzându-l donând sânge, prietenul său Cicerone Herescu, manager de produs la Vodafone, a prins încredere să facă același lucru. 

L-am întâlnit săptămâna trecută, la sediul din Globalworth Tower al companiei, la cea de-a 19-a sesiune a sa de donare de sânge. „După fiecare sesiune de donare mă simt din ce în ce mai bine și sper să pot să donez cât mai mult timp de acum înainte”, explică acesta, care a convins-o și pe o colegă a sa, Andreea Gînă, să devină donator.

„La ultima sesiune de donare, chiar era o doamnă care mi-a spus: Vai, ce bine! Cât așteaptă copilașii de la mine din secție acest sânge”

Andreea are o grupă rară, iar colegii și asistentele medicale îi spun „fata cu sânge de aur”. 

„Donez de trei ani, aproape la fiecare campanie care s-a organizat în sediu am fost prezentă. A contat foarte mult că e mediul pe care îl cunosc, mi-a fost mai simplu. Știam ce grupă de sânge am, dar nu știam că este atât de valoroasă. Am fost convinsă de colegul meu Cicerone și mi-am făcut curaj, am fost împreună cu el și mi-au spus și doamnele asistente că este foarte important că am venit. La ultima sesiune de donare, chiar era o doamnă care mi-a spus: Vai, ce bine! Cât așteaptă copilașii de la mine din secție acest sânge”, povestește Andreea. 

De-a lungul timpului, Fundația Vodafone România a reușit, în cadrul campaniei „O șansă la viață” să mobilizeze 6.000 de angajați ai companiei pentru a deveni donatori recurenți de sânge. Pentru cei care suferă pe un pat de spital toți cei care donează, indiferent de grupa sanguină, sunt oameni cu sânge „de aur”.

Amalia Nistor, care a donat pentru prima dată sânge cu ani în urmă, pentru un coleg. „Am fost mai mulți angajați care am făcut acest lucru și am văzut atunci că ajutorul nostru chiar a contat. Îmi place să ajut și, din acest motiv, donez regulat acum”, povestește Amalia. 

Dacă cineva apropiat ar avea nevoie de o perfuzie cu sânge, atunci, cu siguranță, ai trece peste frică, peste emoții

„Partea de donator este doar o componentă a activității mele de voluntariat, ceea ce îmi place să cred este că fac parte din cei care te ajută să duci lupta mai departe”, explică Aurelian Hertia, voluntar Vodafone care donează sânge din 2013. 

Ce le-ar spune celor care se tem să devină donatori? „Da, e o teamă la început, pentru că ai senzația că pierzi ceva, dar senzația de după este extraordinară, atât din punct de vedere fizic cât și moral. Cred că cel mai bine ar fi ar fi să se gândească că, dacă cineva apropiat ar avea nevoie de o perfuzie cu sânge, atunci cu siguranță ar face-o și ar trece peste frică, peste emoții. În momentul în care te gândești în acest fel la un necunoscut, cu siguranță vei putea trece peste teamă”, spune Aurelian. Faptul că a reușit să facă acest lucru a ajuns să îi influențeze propria viață. „Aș putea spune că sunt mai mult implicat în comunitate, am început să ma gândesc mai întâi la ceea ce ofer și mai apoi la ceea ce primesc. Iar asta mă ajută să pun capul mai liniștit pe pernă”, crede el.

Colegul său, Liviu Răducanu, a reușit să își depășească o teamă din copilărie și a ajuns astfel să trăiască bucuria de a fi făcut un bine. 

„Am fost un copil bolnăvicios și am trecut prin destul situații în care am ajuns în spital și a trebuit să mi se ia sânge. Am avut o oarecare teamă, dar am trecut peste ea destul de ușor. Cred că pot să îi datorez asta prietenului meu Aurelian. Știam că el donează de ceva timp, eu oarecum m-am ferit de treaba asta. Cred că a fost o zi în care am spus: Vreau să încep săptămâna făcând ceva bine. Am venit, am avut emoții până am completat formularul. Când am ieșit din sală am avut o senzație pe care nu am mai simțit-o, bucuria că am făcut ceva bun pentru cineva pe care nu îl cunosc”, își amintește voluntarul Vodafone.

La rând pentru a dona în cadrul caravanei mobile se află o tânără pe nume Mihaela care împlinește 39 de ani chiar în această zi. Cadoul pentru ziua ei este darul pe care li-l face altora. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult