Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Poveste de la metrou: „Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?”

Ce facem noi ca cetățeni cinstiți când găsim pe stradă un portofel cu o sumă de bani în el? Noi, dacă găsim un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunțăm imediat poliția. Nu mergem undeva și-i împărțim, nu mergem undeva și-i număram ca să vedem cât ne-a adus norocul, nu ne uităm să vedem dacă e pe aproape cel care l-a pierdut ca să nu ne vadă când îl luăm.

În timp ce urcam scările de la stația de metrou Unirii ca să anunț că găsisem o geantă ce părea plină cu monede, în tonomatul de pe peron, îmi derulam în minte amuzată celebra scenă din BD. Doamna de la casierie m-a îndrumat la „secția de poliție de sub scări”. Am coborât, am intrat, am salutat și am anunțat: 

- Am găsit o geantă.

- Ce facem noi când găsim pe stradă un portofel?, m-a întâmpinat zâmbind un domn „în civil” care m-a rugat să aștept.

După câteva minute au apărut și doi polițiști. Mi-au căutat privirea curioși și apoi mi-au măsurat ochiometric spiritul civic. Ne-am așezat la masă, iar polițistul a deschis geanta și a răsturnat pe masă banii: multe monede de 50 de bani, și mai multe bancnote de un leu, câteva de 5 și 10 lei și câteva hârtii ceva mai valoroase, care teoretic nu aveau ce să caute într-un tonomat, și un telefon mobil. „Avem ceva de numărat”, îmi spune polițistul zâmbind. „Cred că i-a uitat cel care alimentează și ridică banii din tonomat. Ce bine că e și un telefon mobil! O să-l găsim repede”, i-am răspuns.

Migăloasa „operațiune” de numărare a banilor s-a încheiat relativ repede și polițistul a trecut la întocmirea procesului verbal pe care trebuia să-l semnez înainte să pot pleca. Colega lui îmi adusese între timp o cafea cumpărată din banii ei. A pus-o pe masă și apoi m-a îmbrățișat. Am mai povestit încă o data cum găsisem geanta. Un domn de la supraveghere m-a rugat să îi arăt exact tonomatul în care găsisem geanta, așa că am coborât pe peron.

Lângă tonomat era nefericitul care își uitase geanta. Își amintise și se întorsese. Am grăbit pasul. Cu lacrimi în ochi, mi-a mulțumit și apoi și-a anunțat soția că cineva găsise banii. „Tocmai am vorbit cu șefu’ și mi-a zis să fac inventaru’ ca să știe câți bani să-mi oprească din salariu”, mi-a spus cu vocea tremurândă. Nu mai era nevoie. „Aveam și banii mei acolo ...”

Am revenit în „secția de poliție de sub scări” și ne-am așezat din nou la masă. Bărbatul a scos două doze de energizant din căruciorul cu care transporta marfa și mi le-a pus în față fără să zică nimic. Când l-am refuzat, mi-a oferit la schimb cola. Am lăsat-o așa. La îndemnul polițistului, a început să-și numere banii. Unul dintre domnii care s-au tot perindat prin secție în tot acest timp, curioși să vadă cine adusese geanta cu bani, mi-a cerut telefonul să-mi facă o poză „pentru arhiva personală”.

Inițial, așa mă și hotărâsem să rămână. Și să mă mulțumesc că aflasem răspunsul la întrebarea pe care o aveam de fiecare dată când, lucrând în presă, am dat astfel de știri: „Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă cu bani?” Ei bine, e extraordinar!

Mă urmăreau însă zâmbetul meu ăla tâmp din poză și ușurarea de pe chipul omului numărându-și bani, pe care cumva nu aș fi vrut să le păstrez doar pentru mine. Îmi tot spuneam însă că lauda de sine nu miroase a bine și că gestul meu va fi cu atât mai valoros, cu cât va rămâne doar al meu. Cum să scrii pe Facebook că ai găsit o geantă cu bani și ai dus-o la poliție? Nu aveam chef să explic că „norocul” meu era de fapt necazul unui om care ar fi trebuit să muncească mai bine de o lună ca să acopere paguba. Cum să vii tu cu o astfel de întâmplare când trăiești în țara în care un primar câștigă alegerile din pușcărie?

Până la urmă am postat fotografia pe Facebook și am așteptat. Iar reacțiile prietenilor mei m-au încurajat să spun povestea mai pe larg și mai multor oameni. Și nu ca pe un exemplu de faptă bună, ci ca pe unul de normalitate. Vă invit să o experimentați ori de câte ori veți avea prilejul. Sentimentul pe care îl veți trăi este neprețuit.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Jos pălăria! Normalitate numele tău este Ramona, astăzi...
    Mâine vom vedea.
    • Like 0
  • La „fapte normale” aș încadra gestul unui tînăr care a ridicat un pet de pe jos și l-a depozitat într-o pubelă cîțiva metri mai încolo, în fața mea, acum niște luni. Se întîmpla în Timișoara.
    Din păcate, la noi e mai „normală” faza: gospodină la 50+, mănîncă sendviș pe peron tramvai, lasă hîrtia să cadă la picioare fără vreo tresărire. Se întîmpla la București acum ceva ani. Și ne mai indignăm cînd vedem termenul „mitici”? Generalizările sînt cîh, dar un sîmbure de adevăr tot au.
    • Like 0
  • Gabi TL Gabi TL check icon
    Bine ca nu suntem inca intr-atat de obsedati de terorism incat sa fi dinamitat "fortele de ordine" salariul omului in monede si hartii de 1 leu.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Maine las si eu un portofel (mai vechi) pe banca de la TNB :) :)
    • Like 0
  • Like!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Ramona rulz!!! :)
    • Like 0
  • Ramona, lasa comentariile si like-urile la liber pe Facebook, zic. Si da enable la follow.
    ps : n-o sa-ti zic bravo pentru ce ai facut, deoarece e un gest "normal" :P . Si nici nu cred ca te-ar fi coafat banii sarmanului ala prea tare ...
    • Like 0
  • Intreaga mea consideratie. Foarte bine ca ai facut publica intamplarea, anonimi de buna calitate ar trebui sa devina modele, in asa ceva vreau sa cred.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Eu as fi dat o cafea si o inghetata :)
    • Like 0
  • Venom check icon
    Ramona, vrei să fii căpitanul nostru? Bine, că ați dat geanta, dar se putea scrie la persoana a treia-necunoscut, fără să se piardă povestea și fabula?
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult