Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Poveste de la metrou: „Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?”

Ce facem noi ca cetățeni cinstiți când găsim pe stradă un portofel cu o sumă de bani în el? Noi, dacă găsim un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunțăm imediat poliția. Nu mergem undeva și-i împărțim, nu mergem undeva și-i număram ca să vedem cât ne-a adus norocul, nu ne uităm să vedem dacă e pe aproape cel care l-a pierdut ca să nu ne vadă când îl luăm.

În timp ce urcam scările de la stația de metrou Unirii ca să anunț că găsisem o geantă ce părea plină cu monede, în tonomatul de pe peron, îmi derulam în minte amuzată celebra scenă din BD. Doamna de la casierie m-a îndrumat la „secția de poliție de sub scări”. Am coborât, am intrat, am salutat și am anunțat: 

- Am găsit o geantă.

- Ce facem noi când găsim pe stradă un portofel?, m-a întâmpinat zâmbind un domn „în civil” care m-a rugat să aștept.

După câteva minute au apărut și doi polițiști. Mi-au căutat privirea curioși și apoi mi-au măsurat ochiometric spiritul civic. Ne-am așezat la masă, iar polițistul a deschis geanta și a răsturnat pe masă banii: multe monede de 50 de bani, și mai multe bancnote de un leu, câteva de 5 și 10 lei și câteva hârtii ceva mai valoroase, care teoretic nu aveau ce să caute într-un tonomat, și un telefon mobil. „Avem ceva de numărat”, îmi spune polițistul zâmbind. „Cred că i-a uitat cel care alimentează și ridică banii din tonomat. Ce bine că e și un telefon mobil! O să-l găsim repede”, i-am răspuns.

Migăloasa „operațiune” de numărare a banilor s-a încheiat relativ repede și polițistul a trecut la întocmirea procesului verbal pe care trebuia să-l semnez înainte să pot pleca. Colega lui îmi adusese între timp o cafea cumpărată din banii ei. A pus-o pe masă și apoi m-a îmbrățișat. Am mai povestit încă o data cum găsisem geanta. Un domn de la supraveghere m-a rugat să îi arăt exact tonomatul în care găsisem geanta, așa că am coborât pe peron.

Lângă tonomat era nefericitul care își uitase geanta. Își amintise și se întorsese. Am grăbit pasul. Cu lacrimi în ochi, mi-a mulțumit și apoi și-a anunțat soția că cineva găsise banii. „Tocmai am vorbit cu șefu’ și mi-a zis să fac inventaru’ ca să știe câți bani să-mi oprească din salariu”, mi-a spus cu vocea tremurândă. Nu mai era nevoie. „Aveam și banii mei acolo ...”

Am revenit în „secția de poliție de sub scări” și ne-am așezat din nou la masă. Bărbatul a scos două doze de energizant din căruciorul cu care transporta marfa și mi le-a pus în față fără să zică nimic. Când l-am refuzat, mi-a oferit la schimb cola. Am lăsat-o așa. La îndemnul polițistului, a început să-și numere banii. Unul dintre domnii care s-au tot perindat prin secție în tot acest timp, curioși să vadă cine adusese geanta cu bani, mi-a cerut telefonul să-mi facă o poză „pentru arhiva personală”.

Inițial, așa mă și hotărâsem să rămână. Și să mă mulțumesc că aflasem răspunsul la întrebarea pe care o aveam de fiecare dată când, lucrând în presă, am dat astfel de știri: „Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă cu bani?” Ei bine, e extraordinar!

Mă urmăreau însă zâmbetul meu ăla tâmp din poză și ușurarea de pe chipul omului numărându-și bani, pe care cumva nu aș fi vrut să le păstrez doar pentru mine. Îmi tot spuneam însă că lauda de sine nu miroase a bine și că gestul meu va fi cu atât mai valoros, cu cât va rămâne doar al meu. Cum să scrii pe Facebook că ai găsit o geantă cu bani și ai dus-o la poliție? Nu aveam chef să explic că „norocul” meu era de fapt necazul unui om care ar fi trebuit să muncească mai bine de o lună ca să acopere paguba. Cum să vii tu cu o astfel de întâmplare când trăiești în țara în care un primar câștigă alegerile din pușcărie?

Până la urmă am postat fotografia pe Facebook și am așteptat. Iar reacțiile prietenilor mei m-au încurajat să spun povestea mai pe larg și mai multor oameni. Și nu ca pe un exemplu de faptă bună, ci ca pe unul de normalitate. Vă invit să o experimentați ori de câte ori veți avea prilejul. Sentimentul pe care îl veți trăi este neprețuit.  

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Jos pălăria! Normalitate numele tău este Ramona, astăzi...
    Mâine vom vedea.
    • Like 0
  • La „fapte normale” aș încadra gestul unui tînăr care a ridicat un pet de pe jos și l-a depozitat într-o pubelă cîțiva metri mai încolo, în fața mea, acum niște luni. Se întîmpla în Timișoara.
    Din păcate, la noi e mai „normală” faza: gospodină la 50+, mănîncă sendviș pe peron tramvai, lasă hîrtia să cadă la picioare fără vreo tresărire. Se întîmpla la București acum ceva ani. Și ne mai indignăm cînd vedem termenul „mitici”? Generalizările sînt cîh, dar un sîmbure de adevăr tot au.
    • Like 0
  • Gabi TL Gabi TL check icon
    Bine ca nu suntem inca intr-atat de obsedati de terorism incat sa fi dinamitat "fortele de ordine" salariul omului in monede si hartii de 1 leu.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Maine las si eu un portofel (mai vechi) pe banca de la TNB :) :)
    • Like 0
  • Like!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Ramona rulz!!! :)
    • Like 0
  • Ramona, lasa comentariile si like-urile la liber pe Facebook, zic. Si da enable la follow.
    ps : n-o sa-ti zic bravo pentru ce ai facut, deoarece e un gest "normal" :P . Si nici nu cred ca te-ar fi coafat banii sarmanului ala prea tare ...
    • Like 0
  • Intreaga mea consideratie. Foarte bine ca ai facut publica intamplarea, anonimi de buna calitate ar trebui sa devina modele, in asa ceva vreau sa cred.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Eu as fi dat o cafea si o inghetata :)
    • Like 0
  • Venom check icon
    Ramona, vrei să fii căpitanul nostru? Bine, că ați dat geanta, dar se putea scrie la persoana a treia-necunoscut, fără să se piardă povestea și fabula?
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult