Foto: Facebook/Smiley
Smiley este genul de artist și de om iubit atât de copii și de adolescenți, cât și de tineri, părinți și bunici. Pe Smiley îl place probabil toată lumea dintr-o familie tipic românească.
Indiferent de genul muzicii sale, imaginea lui a fost tot timpul una de băiat bun, neimplicat în scandaluri, genul de băiat care merge să le facă zilele mai frumoase copiilor internați pe secțiile de oncopediatrie din țară, fără să posteze apoi pe internet.
Și, cel mai relevant pentru cazul nostru, Smiley are atât de mulți bani încât nu ar avea nevoie să fie plătit ca să spună că are cunoscuți bolnavi de Covid-19.
După ziua în care Andreea Esca a mărturisit experiența sa ca bolnav de Covid și agresivitatea oamenilor s-a revărsat în online asupra ei, fiind acuzată fie că minte, fie că fost plătită să spună că a avut Covid-19, Smiley a simțit nevoia să ia atitudine.
Nu e nevoie să o cunoști pe Andreea Esca să îți dai seama că ceea ce a arătat a fost pură emoție și sinceritate, e nevoie doar să ai rațiune și empatie, atribute care lipsesc unor oameni.
Smiley a transmis pe pagina sa de facebook un mesaj celor peste 3 milioane de followeri, prin care a întărit ideea că Andreea Esca e sinceră și că virusul chiar există și e periculos. A făcut apel la conștiința oamenilor și i-a rugat să nu îl blameze fiindcă se exprimă.
“Vă rog să aveți grijă de voi cu responsabilitatea celor care știți că de sănătatea voastră depinde sănătatea tuturor. Aș vrea să vă mai rog să nu mă puneți la zid pentru că am exprimat o îngrijorare!”
Însă valul de oameni care militează tot mai mult pentru ideea că unii sunt plătiți să spună că au Covid 19 s-a revărsat chiar și asupra lui Smiley.
Acesta a primit mii de comentarii, printre care, spune el, am fost “înjurat, batjocorit, acuzat, luat la mișto, doar pentru că am îndemnat Oamenii să aibă grijă de ei?”
“Nu ar putea cineva să-mi ofere bani ca să scriu că am o cunoștință bolnavă de Covid. Niciodată. Nu în realitatea mea. Știu mai mulți oameni bolnavi de Covid, Oameni obișnuiti. Tineri. Nu sunt plătiți… Boala asta există și nu e doar la televizor. Dacă vreți să o căutați, o găsiți în spitale sau în aglomerații.”
Artistul spune că a fost nevoit să șteargă zeci de comentarii lipsite de orice formă de respect. Și, după această experiență, s-a resemnat. A decis să nu mai vorbească despre acest subiect, considerând că “cea mai grea boală pentru noi toți este răutatea.”
Deși comportamentul agresiv al oamenilor în online este greu de înțeles, fiindcă nu putem accepta ca răutatea să se nască de niciunde, fără ca cineva să le fi greșit cu ceva, recent, sociologul Darie Cristea ne-a dat explicații clare și logice.
În spatele comentariilor pline de agresivitate stau propriile frustrări ale oamenilor. Fie că vorbim despre lipsa de atenție, de afecțiune, de bani, oamenii găsesc în mediul virtual ocazia de a își revărsa furia acumulată de-a lungul timpului.
Oamenii care îl înjură pe Smiley nu au o problemă cu Smiley, ci cu propria lor viață. În lipsa unor lucruri creative asupra cărora să își canalizeze energia, în lipsa unor relații inter-umane sănătoase în viețile lor, oamenii ajung să disprețuiască tot ceea ce ei nu au. Aici se adaugă, prin contrast, și fericirea pe care o promovează vedetele și influencerii în online.
Acești oameni sunt greu de schimbat. Dar ce s-ar întâmpla dacă mai multe persoane publice populare precum Smiley ar lua atitudine, la fel ca el? Ce s-ar întâmpla dacă toți ar milita pentru responsabilitate în contextul pandemiei?
Poate că ar obosi și cei care postează comentarii pline de ură. Poate nu le-ar mai face față tuturor celor care scriu că virusul chiar există. Și poate ar începe să creadă și ei.
Asta dacă nu cumva, între timp, boala îi va fi atins chiar și pe cei care nu cred. Și atunci nu doar că nu le va fi dat nimeni bani să spună că sunt bolnavi, ci se vor lovi din plin de lipsa de bani din spitale sau de lipsa de bani când vor avea nevoie să se testeze la privat, fiindcă statul român e incapabil să o facă.
Articol publicat pe culturaladuba.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Simți!
-Ce? eu am simțit inju(stețe/rie).
S-a întâmplat în situații cauzate de intersectarea cu sfera simțului și spiritului civic.
-Cum te- ...?
- Predicator în deșert (în înțelesul comun, exclus Jack. the B.), vorbitor în hăul elevatorului.
Doare, se accelerează pulsul, inima ticăie în tâmplă, ai impulsul contra-ripostei.
E o durere perfidă, aparent se stinge mai repede decât durerea provocată de o corecție fizică; nu-i așa! rămâne mocnind undeva în substraturile scoarței.
Despre durerea fizică:
- Am avut ocazia să-mi pierd, în plină stradă, în plin centru al urbii, bucăți din două măsele. Îmi amintesc despre asta cele două măsele sparte, încă înfipte în gingii. Se întâmpla la începutul ultimului deceniu din secolul trecut. Acum pot face haz pe seama faptului că, fizic, am un conținut neîntreg pricinuit de pletele-mi; plete ce stricau asimetria simțului civic al celor trei flăcăiași ce m-or remodelat. Pentru posibile alte agresiuni fizice am gândit strategii pentru ne-repetare.
O altă agresiune verbală(scrisă)?
- ...
Acum, toată umanitatea-i tensionată psihic.
Un mesaj ce face apel spre civism are mari șanse să fie perceput (ne)drept agresiune! Mulți devin civiți de indignare și ripostează prim(sic!).
Mesajul devine oxigenul necesar trezirii mocnirii. Sar scântei!
Pentru păstrarea sinelui, în prezentul nostru, e nevoie de o doză mare de auto-stăpânire*(* meaning: self control pill- to the readers born in the 21-st century ).
Regretabil! este penurie de astfel de doze.
Să viețuim, întru bun-simț!
- Va fi bine!
очень хорошо! a.k.a. OH, echivalent OK (?).