Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Dacă nu-ți convine ce vezi, schimbă canalul!” Dar dacă nu-ți convine ce țară vezi, ce trebuie să schimbi?

TV

Nu trebuie să posezi perspicacitatea analitică a lui Jean Baudrillard sau instrumentele unei critici ascuţite a culturii de masă ca Giovanni Sartori ori Herbert Marcuse pentru a conştientiza că, în ultimii ani, un public din ce în ce mai confuz şi neinstruit, aflat la cheremul unei societăţi de consum vorace, devine, „graţie” unui marketing agresiv, judicios exploatat de universul publicitar, victima tot mai inertă a produselor ce încarnează pseudocalitatea şi subcultura.

Într-o atare situaţie, deja banală, când omul e dăltuit printr-un proces de conformism de amploare extraordinară şi, spre a-l cita pe Gramsci, „standardizarea modului de a gândi...atinge dimensiuni naţionale, chiar continentale”, mcdonaldizarea culturală a societăţii româneşti se supune, fără prea multe proteste, curentului general de uniformizare, ajungând din ce în ce mai mult sclava promotorilor şi adoratorilor unor creaţii ce acţionează cu succes asupra resorturilor intime ale unui aparat mental rudimentar, fără mari valenţe estetice.

De altfel, propagarea cu înverşunare, prin intermediul media, a religiei ce întrupează acest tip de „artă” a şi contribuit, în literatură, la crearea unui catehism (referinţe din belşug la sex, vulgaritate de dragul vulgarităţii, filosofăreală poptamaşistă) pe care mulţi din cei ce vor „să dea lovitura” l-au adoptat fără ezitare.

De pildă, seria romanelor „Amanţii” (momentan, această serie include romanele „Zilele amanţilor” (2014), „Nopţile amanţilor” (2015) şi „Amanţii 3.0” (2016), toate apărute la editura Herg Benet) de Corina Ozon – una din autoarele de seamă ale acestei literaturi de budoar – e concludentă în acest sens, însă, mai departe, voi prefera să insist nu asupra operei, ci asupra impactului pe care aceste cărţi – şi altele, deopotrivă – îl au şi vor avea asupra societăţii noastre.

Înainte de asta, vreau să precizez că nimeni nu contestă cunoştinţele şi eforturile investite pentru ca un produs, orice produs, să aibă succes. Nu e deloc uşor să vinzi ceva nou ieşit pe piaţă. De aceea, e şi inutil a arăta că, între a aprecia calităţile de expert în marketing ale cuiva şi a consemna prestaţia de Guţă în domeniul în care persoana îşi exercită abilităţile menţionate, nu e musai o contradicţie. Greşeala, dacă apare, denotă exclusiv ignoranţa publicului care face confuzie între cele două, suprapunându-le.

Ca să fiu mai explicit, voi lua un exemplu din zona corporaţiilor.

Unii oameni sunt de de acord că băuturile tip cola sunt dăunătoare organismului. La fel putem vorbi de producătorii de țigări sau de giganții industriei fast-food.

Persoanele care asigură managementul companiilor care scot pe piață aceste produse sunt oameni bine pregătiţi, cu studii la universităţi celebre. Nimeni nu se îndoieşte de profesionalismul lor. Dar produsul finit pe care îl scot pe piaţă companiile respective e fatal sănătăţii populaţiei, de acord?

De ce, mă întreb, situaţia ar fi diferită când vine vorba despre produse similare din literatură, din muzică sau emisiuni TV? De ce oamenii sunt încredinţaţi că îşi primejduiesc sănătatea fizică dacă beau cola, fumează kent şi se îndoapă cu hamburgeri, dar nu se întâmplă la fel, cu cea mentală, dacă se îndoapă cu Salam sau Poptamaş și respiră Ozon?

Să fie inofensivi numai pentru că nu atacă ficatul şi nu facem cancer?

Okey, n-am inventat noi roata la căruţă. Nici în alte părţi situaţia nu e mai roz. Şi acolo – Statele Unite ocupă un loc fruntaş la acest capitol – tendinţa de nivelare intelectuală a consumatorului, prin injectarea unui entertainment facil şi trivial, e în mare vogă. Dar – s-o spunem şi p-asta – şi acolo, oameni de toate felurile iau atitudine şi atrag atenţia asupra influenţei nefaste pe care o au asupra societăţii reprezentantele Oprah Winfrey, Justin Bieber, Kim Kardashian şi E.L. James (autoarea romanului „Fifty Shades of Grey”) în ţările respective.

Bineînţeles, cele mai multe astfel de atenţionări sunt inutile, fiindcă n-au cum să trezească din marasmul cotidian indivizii aglutinaţi în malaxorul consumului de masă. Ei sunt o cauză pierdută. Însă, pentru cei cărora li se întunecă traiectele neuronale în contact cu emisiunile, cărţile şi personalităţile de tipul ăsta, aceste articole sunt binevenite, fiindcă le arată că nu sunt pe cât de izolaţi ar crede.

Şi pentru ei sunt scrise, nu pentru fanii cu colţi de argint cărora li se inflamează amigdala când întâlnesc pseudointelectuali indignaţi, chipurile, că românul consumă cărţi, muzică şi emisiuni proaste, în loc să petreacă quality time cu Pleşu & Miles Davis & Arte TV .

Apropo, nu se indignează nimeni. Pe pseudointelectual – mă rezum la mine – nu îl deranjează preferinţele de orice fel ale românului şi îi e totuna cum acesta alege să îşi petreacă timpul liber.

Cred însă că majoritatea celor ce găsesc plăcere în lectura unor asemenea cărţi sau în urmărirea unor emisiuni de scandal, rareori citesc şi urmăresc, în decursul vieţii lor, şi altceva. Asta va atrage după sine, pe termen lung, o recrudescenţă pe piaţa de consum a acelor matriţe culturale menite să toarne spiritele în tipare similare.

Dar, întocmai cum cei care beau zilnic cola nu realizează cât de afectat le e organismul până nu e prea târziu, tot aşa, cei ce consumă preponderent asemenea produse de masificare a gândirii individuale nu vor conştientiza cât de bolnav e organismul social în care s-au născut şi trăiesc până în clipa în care unii ca ei vor ajunge în Parlament, ministere, spitale şi învăţământ.

Acum, că asemenea cărţi şi emisiuni TV umplu timpul liber al gospodinelor, al oamenilor muncii şi al magnaţilor din Silicon Valley, îmi este indiferent. Să prizeze toată ţara şi tot universul, de dimineaţă până seara, scrierile doamnei Ozon şi să nu se dezlipească din faţa emisiunilor cu Măruţă o secundă, dacă ăsta e hobby-ul lor!

Pe de altă parte, independent de gusturile fiecăruia, „amanţii” acestor produse culturale sunt un fel de hârtie de turnesol ce reflectă gradul de pauperizare intelectuală a naţiei. Cu cât ele vor câştiga mai mult teren, cu atât poporul român va deveni, să ne oprim la un eufemism, mai superficial. E un fapt simplu, pe care mulţi nu-l pricep tocmai pentru că au fost deja asimilaţi acestui proces ireversibil.

Dar, întocmai cum cei care beau zilnic cola nu realizează cât de afectat le e organismul până nu e prea târziu, tot aşa, cei ce consumă preponderent asemenea produse de masificare a gândirii individuale nu vor conştientiza cât de bolnav e organismul social în care s-au născut şi trăiesc până în clipa în care unii ca ei vor ajunge în Parlament, ministere, spitale şi învăţământ.

Fenomenul a luat deja amploare, dar viitorul la care fac referire e unul în care în cele din urmă consumatori vor începe să simtă un disconfort:

- Ne-am săturat ca nonvalorile şi incompetenţii să hotărască soarta noastră! Vrem o ţară cu oameni educaţi şi binecrescuţi, frumoşi, nu vulgari, oameni care să facă treabă, nu să îşi bată joc de noi!

În acel moment, unul din aceşti lideri, absolvent Magna Cum Laude al Capatos University, crescut de mic cu ilustrul filozof Poptamaş şi educat în spiritul capodoperelor doamnei Ozon, va veni în faţa voastră şi, exact cum spun unii acum – „E simplu, există telecomanda, dacă nu-ţi convine un canal, mută pe altul!” –, vă va face cu ochiul:

- Hei, români, dacă nu vă convine ţara, duceţi-vă în alta, unde e cum doriţi. Simplu! Nimeni nu vă forţează să staţi aici!

Dar nu veţi mai avea unde merge, căci peste tot va fi la fel. Şi, neavând unde pleca, veţi rămâne în acelaşi loc, iar zilele vi le veţi petrece sorbindu-i din priviri pe urmaşii „amanților” subculturii de azi.

Deşi nu veţi fi înţeles nimic. Şi, în fapt, doar Ozon, Salam şi Măruţă se vor fi delectat. Pe seama voastră.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • schomba tara, ca populatia e mai greu sa o schimbi
    • Like 0
  • Cumplite adevăruri...
    • Like 0
  • Pe tine însuți. Doar atunci vei avea soluții. Pentru asta uneori trebuie să pleci din țară, să te recalifici profesional sau să te întorci în țară. Treabă grea.
    Prea mulți români inventariază probleme și prea puțini se preocupă de găsirea de soluții. Soluții ușoare și rapide nu există - asta e "gândire fast-food". Problemele în România, ca și în Occident, provin din largul răspândit analfabetism funcțional. Soluția constă în informatizarea metodelor de educație. Marcuse ziceți? Părerea mea e că Marcuse nu ajută cu mai nimic în România. De așa ceva e nevoie "pe pâine": http://www.amazon.co.uk/Engineering-Mathematics-K-Stroud/dp/1137031204/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1456985506&sr=8-1&keywords=stroud+engineering+mathematics
    • Like 0
  • Scopul scolii ar trebui sa fie transferul cunoasterii catre elevi si trezirea inteligentei acestora.
    In realitate nimic nu e mai departe de adevar. Scopul este alinierea tuturor elevilor la un "nivel comun de siguranta", cresterea si "educarea" unor cetateni standardizati, eliminarea originalitatii si suprimarea oricaror incercari de punere sub semnul intrebarii a validitatii sistemului. Acesta e tinta oricarui sistem de invatamant.
    Scoala impune, prin mecanismele ei, un ritual de reactie la autoritate. Ea descurajeaza gandirea critica, distruge ideea ca se pot intampla lucruri interesante la ore si incearca sa determine rolul social al fiecarui elev. Elevii sunt clasificati pe varste, tinuti in banci, testati si umiliti. Cei nepotriviti sunt "marcati" ca atare prin acordarea de calificative si note proaste. "Sistemul" are nevoie si de elitele ce-i vor conduce pe ceilalti asa ca un numar mic de elevi vor fi invatati cum sa-L duca mai departe neschimbat, cum sa controleze o populatie prostita deliberat. La umbra acestui mecanism se imbogatesc corporatiile si-si construiesc politicile nedemocratice guvernantii.
    Copiii sunt "invatati" sa nu mai gandeasca pentru ei, sa devina niste jalnici consumatori intr-o lume devorata de marketing si superficialitate. Pasul urmator? Copiii devin adulti, adultii cumpara televizoare si cumpara ce vad la televizor. Isi umplu existenta de obiecte inutile, dar cand politicienii comit abuzuri ei dau din umeri.
    Scoala creste SERVITORI.
    Primul angajator in Romania este sistemul de invatamant. Profesorii sunt unelte, constiente sau nu, ale sistemului. Toti trebuie sa punem ceva pe masa, nu? Daca sistemul plateste zeci de mii de posturi, de ce sa nu ne facem dascali? E indeobste cunoscut ca grosul celor din invatamant nu au reusit in alta parte.
    Cand a fost inlocuit vechiul ideal al "vietii independente si pline de semnificatii" cu mai noul "gaseste-ti un job bun"?
    • Like 0
  • Florin A check icon
    Trist de adevarat articolul. Problema este insa, solutia de a schimba lucrurile. Tarile civilizate au facut asta in timp, in ani si ani de societate care a reusit sa adune valori si principii. Cum sa ne cladim si noi societatea asta? Fiecare sa puna putin cate putin ar fi o solutie... ma refer la cei care inteleg...Si nu in ultimul rand, aici ar fi rolul mass-mediei de stat. (Si ajungem la politica...)
    • Like 1
  • De ce esti rau? Stilul "Ozon" sau, altele, "iesite pe piata" sub obladuirea respectivei edituri, au crescut si s-au format sub umbra lui Sandra Brown si Danielle Steel. ;) E bine ca exista posibilitatea alegerii, unii sunt absorbiți de-a dreptul, alții...mai puțin.
    • Like 1
  • Ca ziaristul e prost sau cel care il asculta prostia e prost? exista studii de rating ale televiziunilor. In functie de astea o televiziune isi semneaza contracte de sponsorizare, isi fac contractele cu retelele de cablu etc. Daca un canal e prea prost, avem posibilitatea sa il stergem din agenda de programe si gata - in final ii va scadea nr de 'auditori' pana la faliment.
    • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      check icon
      @Claudia Olteanu, n-ați sezizat problema, ideea de canal prost este una pt. un om limitat cultural și alta pt. un om cu o brumă de cultură măcar.Ca atare canalul prost cultural va supraviețui cu succes căci la noi în țară incultura,ignoranța, a ajuns o virtute(vezi protv,antenele,etc) iar cele educative sunt tot mai puțin căutate de „public„(vezi tvr2,discovery,etc). Deci ce ștergem din agenda de programe stimată doamnă în final, căci cele culturale sau de știință, sunt în pragul falimentului non-stop iar cele tip tabloid sunt în topuri?
      • Like 0
  • Prin comentariul meu nu vreau sa anulez valoarea articolului tau. Vorbesti despre influenta nefasta pe care o au in USA anumite persoane publice. Justin Bieber si si E. L. James consider ca se afla in "zona gri" (a influentei nefaste), dar nu cred ca le poti compara pe Winfrey cu Kardashian. Sunt foarte sigura ca de la Oprah ai ce invata, pe cand de la Kardashian nu. Si te asigur ca nu fac parte din grupul celor care, daca, citez "... găsesc plăcere în lectura unor asemenea cărţi sau în urmărirea unor emisiuni de scandal, rareori citesc şi urmăresc, în decursul vieţii lor, şi altceva." Din principiu nu urmaresc emisiuni de scandal. Imi place sa citesc din orice gen, daca e o lectura de calitate, sau sa privesc la emisiuni din care pot sa invat cum sa devin o persoana mai buna. (De ex mi-a placut emisiunea lui Oprah in care, avand un invitat de seama, concluzia in urma discutiilor a fost ca noi insine suntem singurii raspunzatori/creatori ai destinelor noastre si nimeni altcineva.)
    • Like 3
  • Dacă vrei să te adresezi unui grup eteroclit, nu-i da exemplu pe cei 3-4 iluștri domni, de care este firesc să știe doar cei mai studioși dintre cei cu studii social-politice. Adică trebuie să ajungi ușor și la ceilalți. E sâmbătă, citesc un articol pe un site, nu mă pune să gugălesc nu unul, ci patru domni! Am văzut cine sunt și că doar unul mai trăiește, dar o să le uit numele imediat. Poate am să-l rețin pe Grimsci. Prefer să caut pe Google de obicei pe autorul unui articol care mi-a plăcut, dar să fac 4 căutări doar pentru a trece peste introducere - asta este mult prea mult! Apelul acesta la autoritate nu-și are rostul din două motive: 1.) Nu ești Dan Puric și 2.) Oamenii sunt de acord cu tine, în mare proporție: și ăia mai culți în cap dar și ăia mai inculți. Cei care nu sunt de acord cu tine, o fac mai degrabă din cauza stilului tău mult prea pompos din primul paragraf. Pe de altă parte, nu a venit nimeni, niciodată la mine, să-mi dea un citat din Toni Poptamaș. Probabil singura persoană care a citit vreo carte scrisă de Baudrillard, Sartori ori Marcuse, mi-i aruncă în ograda cultural-artistică și de divertisment. Andre Rieu face mari concerte cu „bucăți” muzicale clasice. Umple săli și stadioane cu oameni care se umezesc pe muzică bună, fără ca ei să fi mers vreodată la operă. Și-s convins că pe-acolo sunt și fani de-ai Amanților, și de-ai lui Guță, și cititori de-ai lui Pleșu. Vrei să spui că această subcultură va virusa și mainstreamul? Așa este, dar aceasta nu înseamnă neapărat ceva rău. Jazz-ul a contaminat muzica clasică și nu s-a supărat nimeni. Creația și inovația mai apar și când vine câte unul mai prost, mai needucat, poate într-o ureche, unul care nu știe „cum se face”, o face de capul lui și iese foarte bine. Pe de altă parte, intensitatea social media va „arde” mult mai repede curente subculturale și vedete, deși îi va răspândi mult mai repede. Cred că ar trebui să nu ne speriem prea tare. Televiziunea (așa cum o știm) moare acum, spectacolul pe care-l difuzează este doar strigătul disperat al muribunzilor.
    • Like 4
  • Fericirea proprie nu e o optiune, e o obligatie morala fata de noi si cei din jur, schimbarea in bine a societatii vine de la schimbarea mea. Eu am renuntat la tv. Si apoi renuntat la locuit in romania.
    Consider ca cine e nemultumit de viata si locul lui are dreptul sa schimbe si sa se schimbe; are obligatia morala de a schimba si asta in numele libertatii.
    • Like 3
    • @ Claudia Olteanu
      Ai considerat ca nu poti face schimbarea aceasta in Romania?
      • Like 2
    • @ Liliana Negrea
      am avut o oferta de job ce daca as fi refuzat-o, as fi regretat toata viata. Schimbarea in mine era de ani de zile.
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Schimbarea a inceput prin stilcirea limbii romane. Nici o paguba!
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Am prostul obicei sa pun "blow" in fata cuvantului "job" cand il vad inconjurat de o fraza in limba romana sau alta limba. Nu stiu ce inseamna, dar suna mai bine.
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult