Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Dacă scopul tău principal sunt banii, atunci trebuie să îți schimbi obiectul de activitate și să te numești bancă”. Filosofia de business a omului care a readus la viață băcănia de odinioară. GENERAȚIA B

Băcănia veche

„Un business e mai mult decât ce pui într-un tabel Excel, decât ce numeri prin bancă. Dacă îți faci treaba bine, banii vin singuri. Nu banii trebuie să fie scopul tău. Dacă cumva scopul tău principal sunt banii, atunci trebuie să îți schimbi obiectul de activitate și să te numești bancă, IFN, ce vrei tu. Scopul tău trebuie să fie să faci cât mai bine ceea ce știi și ceea ce îți place”, spune Marius Tudosiei, fondatorul „Băcăniei Vechi”, unde a început în urmă cu șapte ani să vândă mâncare curată făcută după rețete tradiționale, dar și legume cultivate ca pe vremea bunicii. Sau ca acasă, la Dersca, în județul Botoșani, unde familia sa gătea cu pasiune. 

„Mi-am dat seama că marele meu talent este să descopăr talentele altora”

„Aveam o mamă tartor în bucătărie. După care în liceu m-am mutat cu sora mea într-un apartament și a trebuit să învăț să gătesc pentru că ea avea de învățat. După care m-am mutat în București singur și a trebuit să gătesc pentru că la vremea aia aveam salariul echivalent a 60 de dolari. Veneau pachetele de la Dersca, cu ingrediente de acasă, pentru că erau mulți oameni din Dersca la București și, cum apărea unul, apăreau și cartofii, și murăturile, și zacuștile, și țuicile. Pachetele de acasă reprezintă legătura aia care se face între generații, este ceva palpabil, desfaci un pachet și simți că cineva te iubește fără să fie lângă tine”, spune antreprenorul.

După ce a devenit tată, a început să caute intens surse de hrană sănătoasă, iar în weekend-uri făcea adevărate excursii cu familia în căutare de legume cu gust, lapte proaspăt, pui crescuți în curte și brânzeturi. Își amintește de un weekend în care s-a dus la Galați să mănânce obleți și a ajuns la Vălenii de Munte de unde a luat niște brânză.

„Mi-am dat seama că marele meu talent este să descopăr talentele altora. Și că dacă tot străbat acești kilometri în căutare de mâncare, aș putea să îi străbat pentru mai multă lume”, spune antreprenorul. Astfel a apărut Băcănia Veche, un proiect care s-a dovedit popular încă de la început. 

Când descoperi mâncare bună în lumea asta hăituită de mâncare proastă, trebuie să împarți informația

„M-am atins de termenul ăsta de băcănie care nu era deloc iubit la acea vreme, era vechi, era prăfuit. Toată lumea voia modern: minimarket, supermarket, un fel de market. Am povestit corect ce se întâmplă aici, am avut pachet grafic din prima secundă. După ce am deschis, proiectul a fost popular din prima și toată lumea a vrut apoi să se numească băcănie. Operațional, noi am fost pe profit din prima lună de la deschidere”, spune antreprenorul, care adaugă că investiția în Băcănie a ajuns la circa 25.000 de euro.

Foto: Facebook Băcănia Veche

Primele produse vândute în băcănie au fost de la oamenii pe care Tudosiei îi descoperise în drumurile sale prin țară. În timp, însă, clienții l-au pus în fața unor noi și noi descoperiri. „S-a creat o comunitate. Clienții veneau și îmi spuneau: Am fost în weekend în cutare loc și uite ce am găsit. Ți-am cumpărat și ție, ia gustă. Când descoperi mâncare bună în lumea asta hăituită de mâncare proastă, trebuie să împarți informația cu cineva”, explică antreprenorul. 

Brânzeturilor, cărnurilor și produselor făcute în casă li s-au adăugat prăjiturile și plăcintele sărate. „Plăcintele sărate le făceam la început eu, iar în materie de prăjituri am descoperit un talent, pe Nina. Nici măcar nu am vrut să o angajez, pentru că mi se părea tristă, dar soția mea, Ioana, mi-a spus: Te înșeli, nu e tristă, era stresată  din cauza interviului, pentru că e al doilea ei job și primul interviu la care a mers vreodată. Nina făcea prăjituri acasă, dar lucrase într-o fabrică de mobilă unde făcea intarsii de lemn. Să vedeți cum lucrează prăjiturile, are tone de răbdare”, povestește antreprenorul. 

Foto: Facebook Băcănia Veche

„Mi s-au tăiat picioarele, pentru că mi-am dat seama că altcineva încerca să preia denumirea Băcănia Veche”

Stocurile din magazin le aparțin producătorilor, iar Marius Tudosiei se ocupă de promovarea și de vânzarea lor. „Treaba mea principală este să le prezint atât de bine marfa încât mulți clienți să vină către marfa lor. Dacă eu sunt concentrat pe cum să scap de un stoc pe care îl am pe cap o să îmi pierd focusul. E ca și cum ți-ai lua un pumn în timpan, 15 minute nu mai auzi bine. Și extrem de mulți au înțeles asta”, explică el.

Faptul că business-ul său a avut notorietate de la bun început și că s-a scris despre el în ziare și pe Facebook l-a ajutat nu numai din punct de vedere al vânzărilor, ci și într-o situație neașteptată. „Am primit un mesaj de la o doamnă care ne urmărea pe Facebook în care îmi spunea: Felicitări, am văzut că ați depus cerere să vă înregistrați denumirea la OSIM. În momentul ăla, mi s-au tăiat picioarele, pentru că mi-am dat seama că altcineva încerca să preia denumirea Băcănia Veche. Însă pentru că aveam notorietate, că existau articole scrise despre noi am putut evita acest lucru”, spune Tudosiei. 

În timp afacerea a crescut, iar Băcănia Veche are acum 26 de angajați, face mâncare pentru 500 de copii din mai multe grădinițe private, dar se ocupă și de catering pentru diferite evenimente. „La un moment dat s-au întâmplat două lucruri. Am discutat cu un prieten despre o companie de catering care urma să schimbe piața de catering, ceea ce într-un final s-a întâmplat. Și în aceeași zi spre prânz am primit un telefon de la Hospice casa Speranței. Și mi-au spus că le-a fost donat un spațiu să facă un proiect care să genereze constant bani pentru Fundație. Și m-a întrebat dacă nu vrem să facem ceva. 9% din veniturile din Băcănia veche de acolo se duc așadar la Hospice Casa Speranței. Am ținut să fie un procent din venit, nu din profit, pentru că așa este corect. dacă eu mă răstorn într-o zi cu mașina și trebuie să iau altă mașină, profitul devine dintr-o dată mai mic. Nu vreau să depindă banii pe care ei îi primesc de cât de bun sau prost manager sunt eu”, spune Marius Tudosiei.

Se simte responsabil pentru clienții și angajații săi. „Dincolo de orice, noi avem responsabilitatea unui număr mare de clienți, al unui număr mare de angajați, 25-26. Sunt 25 de familii care nu ar muri fără noi, dar chiar trebuie să ai grijă de oamenii tăi. Asta înseamnă un business”, crede el.

Articolul face parte din seria Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult