Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

O nouă culme a stupidității transportului „smart” din București: de ceva vreme, atunci când traficul este cel mai ucigător, echipe de controlori și jandarmi „fac razii” pe liniile lui 282 și 182

controlor RATB

(Foto: Facebook/RATB)

Pentru traficul din București nu există soluții. Resemnare, răbdare și tutun. Niciun primar nu a putut lua decizii cu adevărat importante care să schimbe ceva în felul în care se desfășoară traficul în București. Asta pentru că, probabil, efectul imediat al  unor astfel de măsuri ar însemna sinucidere electorală. Dar asta este cu totul altă discuție. 

Traficul bucureștean este un dezastru. Metroul este suprasolicitat, iar RATB-ul, cu puține excepții, este aproape ineficient. Nimic nou. Suntem cu toții obișnuiți cu dezastrul, anormalitatea devine normalitate și aproape că nu mai deranjază pe nimeni. Se întâmplă pe fundal, o trecem cu vedere, ne-am atașat întrucâtva de ea și o purtăm pe umeri ca pe o cruce personală și grea. 

Iar în culmea unui transport în comun de suprafață ineficient, subdimensionat și chinuit, din când în când se întâmplă niște lucruri scandaloase. Pe linia lui 282 și 182, pe Lacul Tei, cel puțin o dată pe săptămână îmi este dat să văd cum RATB-ul își bate joc de călători.

Înainte cu o stație de intersecția cu Barbu Văcărescu, pe la ora 9 și un pic dimineața, în inima aglomerației, pe bulevardul Lacul Tei pe care se merge bară la bară pe toată lungimea lui, controlorii RATB și jandarmeria fac razie. Trag pe dreapta autobuzul oprindu-l din treaba lui și dau năvală în interior. Nu este de-ajuns că se merge greu, nu este de-ajuns că nu te poți baza pe un orar cât de cât fix al autobuzelor, nu este de-ajuns că poți sta și un sfert de oră la un semafor. Nu. Mai trebuie și o razie care mai întârzie și ea nefericitul călător cu RATB-ul. 

De fiecare dată când văd brigada de controlori flancați de jandarmi plictisiți, mă simt jignit. Cui îi pasă că la ora 9 în autobuz sunt oameni care merg la birou sau copii care merg spre școală? Cui îi pasă că atunci unde opresc ei autobuzul oamenii ăia stau deja de minute bune bară la bară și sunt epuizați de așteptare? Nimănui. 

Ideea asta de pândă, de cerșeală violentă, de pomană funcționărească, nu duce nicăieri. Și apoi, pânda mai este și proastă. Odată nu am văzut brigada de controlori schimbând locul. Bunăoară călătorii care chiar vor să fenteze statul cu 1 leu și 30 de bani (mai sunt și din ăștia) pot coborî cu o stație înainte de razie și să se suie la stația imediat de după razie. 

În 2008 scriam RATB-ului supărat pentru o întâmplare de pe linia tramvaiului 34, într-o după-amiază rece, într-un tramvai aproape gol. În acel tramvai se urcă un echipaj de control. Exact lângă mine se aflau și doi cetățeni ușor turmentați, cu o înfățișare destul de violentă. Pe mine m-au controlat, pe ei nu. Au trecut pe lângă ei de parcă nici nu ar fi existat. Le-am cerut explicații, dar m-au ignorat. Apoi am scris RATB-ului, iar răspunsul primit, în 2008, este extrem de profund și relevant și explică întrucâtva filosofia patetică a raziilor din 2017. La întrebarea de ce controlorii evită anumite persoane, răspunsul RATB a fost: „Activitatea de control bilete se efectuează prin sondaj și poate din acest motiv se creează confuzia asupra publicului călător, că activitatea de control nu se efectuează pentru toți pasagerii. Este adevărat că există zone în care este mai dificil. Având în vedere aceste aspecte la care se adaugă și comportamentul agresiv al călătorilor din anumite zone, încercăm să organizăm controlul de bilete astfel încât să fie eficient”.

Din „astfel încât să fie eficient” nu înțeleg decât „astfel încât noi să încasăm bani din amenzi, nu să ne pierdem aiurea timpul”. Asta înțelegea RATB-ul în 2008 prin eficiența controlului. Probabil că tot asta înțeleg și astăzi, în 2017, când fac razii. În Occident, acolo unde există radare, există și indicatoare care te avertizează de existența lor. În România se fac încă razii, se stă la pândă, se face „ordine și disciplină” cu barda, se cere de pomană cu legea în brațe. Razia se întâmplă într-un cartier civilizat la o oră la care oamenii se duc la birou. Scopul raziei nu este acela de a universaliza controlul și nici de a-l face mai obiectiv. Scopul este acela de a face planul de amenzi fără prea mare bătaie de cap. Să se facă razii cu aceeași religiozitate pe liniile rău famate pentru a descoperi hoții de buzunare ori infractorii de cartier, nu pentru a prinde câțiva călători fără bilet și a-i deturna din drumul spre birou, în tihna unui cartier liniștit.

Nu avem cum să facem RATB-ul eficient câtă vreme facem razii cu jandarmii ca să dăm amenzi câtorva călători fără bilet. Dacă RATB-ul înțelege prin aceste activități eficiență, eu înțeleg umilință și prostie. Să încurci și mai mult viața călătorului RATB la ore de maximă încărcare doar pentru a face planul de amenzi denotă faptul că nimeni nu vrea un RATB mai bun.

În baza acestei înțelegeri profunde a eficienței transportului în comun de suprafață, mă aștept ca în curând în loc să vedem mai multe autobuze ori un plan inteligent de reformare a RATB-ului, să vedem un grup statuar dedicat controlorului de bilete, inaugurat cu tandrețe și fast, într-o stație ruginită de la periferie. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Au incercat experimentul cu urcatul pe usa din fata, cu validare in fata unui controlor. Un autobuz rarut si golas, 312, conditiile erau potrivite. Am urmarit reactia calatorilor din statie: jumatate nu au urcat, renuntand vizibil sa urce la vederea hingherilor. Au asteptat troleibuzul care dubleaza in totalitate traseul autobuzului. Nu vreau sa fiu avocatul diavolului, dar multi crestini percep ca pe o mare victorie neplata unor servicii. Faptul ca au fentat statul/primaria/Romania cu 2-10-50 de lei e o bucurie si o smecherie maxima.
    • Like 0
  • Cel mai simplu ar fi sa se implementeze ideile bune din alte tari. Nu urci decat pe usa din fata fata si validezi cardul la sofer. Nu ai card valabil, simplu - nu mai mergi gratis. Ecomomie de personal (controlori) si eficienta maxima la RATB. Asta e valabil la Auto si Trolee - la Tramvai mai greu de aplicat.
    • Like 2
    • @ Alexandrescu Stefan
      Asta e o idee foarte buna, dar eu cred ca la noi ar fi cam imposibil de implementat din cauza lipsei autobuzelor. La o ora de varf cand se sta ca sardinele si usile efectiv nu se inchid, nu ai cum sa urci doar printr-un loc.
      • Like 0
  • Confirm până la virgulă cele descrise în articol.Le- am trăit personal.În plus de ce s-a descris,am fost martor când la unadin razii i s-a cerut unei persoane să prezinte cardul de călătorie după ce aceasta coborâse din autobuz. La remarca mea că aşa ceva n-am trăit până acum ,fiind născut- crescut în Bucureşti mi s-a răspuns obraznic cum că nu s-ar părea. Dureros e faptul că am fost o voce singulară,ceilalţi călători acceptând pasivi abuzul flagrant.
    • Like 0
  • Era un autobuz pe langa 1 Mai, nu mai stiu exact care era, pe care il luam spre munca in fiecare zi. Inevitabil, o data la 2-3 zile se urcau controlorii. Toata lumea stia ca sunt, toti aveam bilet, era o pierdere de vreme totala. Li se mai intampla sa le dea eroare la aplicatie si sa sara ca nu ai platit biletul cand tu l-ai platit. E un balamuc total....
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult