Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„De ce nu mai este ca la început?!” Problema pe care mi-o semnalează cel mai des cuplurile „de cursă lungă”

Cuplu în pat

foto: Profimedia

Una dintre cele mai frecvente îngrijorări pe care le aud în cabinet este aceasta:

„De ce nu mai e ca la început?” Întrebarea apare aproape întotdeauna în jurul sexualității.

În cultura noastră, intimitatea sexuală este adesea confundată cu frecvența. Cu numărul. Cu cât de des. Dar, în realitate, ceea ce se schimbă cel mai mult în relațiile de lungă durată nu este neapărat sexualitatea, ci energia pe care o avem pentru ea și, mai ales, contextul emoțional în care apare.

Când scade frecvența, dar nu dispare intimitatea

Este firesc ca, odată cu trecerea timpului, frecvența contactelor sexuale să se modifice. Relațiile de lungă durată presupun multe alte roluri: muncă, copii, administrarea vieții de zi cu zi. De multe ori, romantismul și erotismul ajung pe ultimul loc pe lista de priorități – nu pentru că nu mai există dorință, ci pentru că nu mai există spațiu.

Asta nu este, în sine, un semnal de alarmă. Devine problematic doar atunci când lipsa sexualității este trăită ca frustrantă, dureroasă sau alienantă pentru unul sau ambii parteneri.

Intimitatea sexuală nu înseamnă doar actul în sine. Înseamnă capacitatea de a fi împreună, conectați, prezenți, fără presiunea performanței. Iar într-o relație sănătoasă, paradoxal, această intimitate poate deveni mai profundă în timp.

Sexualitatea începe în creier, nu în corp

Deși ne place să credem că sexualitatea este în primul rând biologică, realitatea clinică arată altceva: sexualitatea este, în mare parte, emoțională. După ce excludem cauzele medicale, cele mai multe dificultăți sexuale apar din deconectare emoțională, resentimente, conflicte nerezolvate sau lipsa siguranței în relație.

Pe termen scurt, un cuplu poate avea o viață sexuală activă chiar și în mijlocul conflictelor. Pe termen lung însă, lipsa apropierii emoționale se va reflecta aproape inevitabil și în viața erotică.

Mitul că pasiunea „moare” inevitabil

Unul dintre cele mai nocive mituri culturale este ideea că pasiunea trebuie să dispară odată cu stabilitatea sau cu rolul de părinte. Mai ales femeile ajung să trăiască o ruptură dureroasă între identitatea de mamă și cea de ființă erotică.

Adevărul este că pasiunea nu dispare, ci are nevoie să fie îngrijită. Sexualitatea, la fel ca relația, nu funcționează pe pilot automat. Are nevoie de intenție, de gesturi mici, de atenție, de dorința de a-l alege pe celălalt din nou și din nou.

Atașamentul: solul în care crește (sau se stinge) dorința

Felul în care iubim și ne apropiem sexual este profund influențat de stilul nostru de atașament.

Într-un atașament securizant, sexualitatea poate fi jucăușă, flexibilă, negociată. Partenerii pot vorbi despre ce își doresc, ce li se pare dificil, ce s-a schimbat. Nu există presiunea perfecțiunii.

În atașamentul anxios, sexul devine adesea o formă de reasigurare: „suntem bine?”, „încă sunt important pentru tine?”. Dorința nu este atât erotică, cât calmantă.

În atașamentul evitant, sexualitatea poate fi singura formă de apropiere tolerabilă. Pentru mulți bărbați, în special, sexul devine „limbajul principal” al conectării, nu pentru că ar evita relația, ci pentru că nu au fost învățați să se conecteze emoțional în alte moduri.

Când unul cere apropiere emoțională, iar celălalt răspunde doar cu apropiere fizică, apare ruptura.

Sexul nu repară singur rănile emoționale

Unul dintre cele mai frecvente paradoxuri pe care le văd în cuplurile care au trecut prin trădări este creșterea temporară a vieții sexuale. Nu pentru că rana s-a vindecat, ci pentru că durerea este prea mare pentru a fi privită direct.

Sexul poate calma temporar, dar nu vindecă rănile de atașament. Fără siguranță emoțională, fără reparare, fără înțelegerea impactului produs, intimitatea profundă rămâne imposibilă – chiar dacă există activitate sexuală.

Reconstrucția începe cu onestitate și pași mici

Primul pas nu este „să ne dorim mai mult sex”, ci să putem spune sincer: „nu ne mai este bine”. Apoi să existe dorința – chiar și teoretică – de a ne regăsi.

Reconectarea nu începe în dormitor. Începe în gesturi mici: câteva minute fără ecrane, o întrebare reală despre ziua celuilalt, un mesaj de gândire, un salut cu prezență. Ritualuri simple, repetate, care spun zilnic: „suntem o echipă”.

Dorința autentică apare atunci când relația devine din nou un spațiu sigur.

Ce nu ne spun filmele și pornografia

Filmele și pornografia ne prezintă o sexualitate permanent spontană, ușoară, fără efort. Realitatea relațiilor de lungă durată este diferită: dorința este adesea reactivă, nu spontană. Apare ca răspuns la conectare, nu din nimic.

Când ne măsurăm viața intimă după aceste standarde false, ajungem să credem că „e ceva în neregulă cu noi”. Nu este. Este doar uman.

Mesajul esențial

Sexualitatea sănătoasă nu începe în pat. Începe în viața emoțională a cuplului.

Dacă avem grijă de conexiune, de siguranță, de vulnerabilitate, sexualitatea devine o continuare firească a relației — nu o obligație, nu o dovadă, nu o performanță.

Iar acolo unde există curajul de a vorbi despre ce doare, ce s-a pierdut și ce ne dorim să reconstruim, intimitatea nu dispare. Se transformă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult