„De ce Rusia trebuie umilită în Ucraina”. Editorial nemilos al profesorului Sergey Radchenko despre „mărețul” imperiu al lui Putin

Foto: Maksim Konstantinov/SOPA Images / Shutterstock Editorial / Profimedia

Rusia se confruntă cu perspectiva reală a înfrângerii, pe măsură ce războiul lui Putin împotriva Ucrainei se prelungește, scrie istoricul Sergey Radchenko în The Spectator. Radchenko (originar din Rusia), care este profesor la Kissinger Center, School of Advanced International Studies, Johns Hopkins University din Washington D.C., spune că posibilitatea escaladării conflictului nu trebuie ignorată total. Chiar dacă Putin nu a reușit să-și atingă obiectivele inițiale, acum pare să nu atingă scopul său secundar, mult mai modest - capturarea Donbasului. Faptul că războiul s-a prelungit reprezintă în sine o înfrângere pentru ruși, adaugă Radcenko, care vorbește de importanța umilirii Rusiei în Ucraina. 

„Umilirea Rusiei în Ucraina are beneficii nespuse, nu în ultimul rând pentru Rusia însăși. Ani de zile s-a spus că Rusia trebuie să fie tratată cu mănuși pentru că, dacă nu, se va supăra că și-a pierdut statutul de mare putere. Prăbușirea sovietică, ni s-a spus, a fost o catastrofă teribilă, din care rușii suferinzi și amărâți nu și-au revenit niciodată. Deci trebuie respectați. Ei trebuie să stea înalți și mândri. Doamne ferește dacă sunt umiliți, pentru că cine știe ce vor face”, notează autorul.

„Am asistat direct la prăbușirea sovietică”, continuă Radchenko, care spune că asta a fost „o experiență traumatizantă”. 

„A existat sărăcie și mizerie și haos și o reacție de extremă dreapta. Naționaliștii turbați s-au adunat sub stindardul lor revanșist. Și apoi Rusia a invadat Cecenia, într-o încercare brutală de a-și recupera mândria pătată. (...) În 1991, mulți ruși aveau sentimentul că URSS nu a fost atât de mult învinsă, ci mai degrabă s-a prăbușit sub propria greutate. Prea mulți au refuzat să accepte că prăbușirea sovietică a fost rezultatul anilor de proastă administrare economică și de orgoliu imperial – așa că au căutat în schimb trădători. Mihail Gorbaciov, în special, a fost remarcat pentru naivitatea sa, dacă nu pentru răutate. În jocul de schimbare a vinii din anii 1990, cuiva a trebuit să i se atribuie responsabilitatea pentru necazurile Rusiei: trădătorul Gorbaciov, bețivul Elțîn, oligarhii lacomi și, desigur, consilierii occidentali vicleni care au vrut mereu moartea Rusiei”, notează profesorul Sergey Radchenko. 

Din haosul și slăbiciunea anilor 1990 a apărut Vladimir Putin, care a promis că va oferi ordine și putere, iar în numele acestui deziderat, rușii au tolerat abuzul de putere al lui Putin, corupția, încălcarea drepturilor omului, erodarea instituțiilor democratice, continuă sursa citată. 

„Acum, Ucraina a făcut o gaură mare în narațiunea «măreției» Rusiei. Rusia este săracă, coruptă și autoritară, iar acum știm și că este slabă. «Măreția» Rusiei s-a prăbușit într-o vrie de crime și violuri provocate de ocupanții brutali din Ucraina. Mânjit de sângele nevinovaților și bătut în luptă dreaptă, bătăușul a fost redus la simpla dimensiune.

Rusia are nevoie de o umilire adecvată. Are nevoie de o recunoaștere umilă a statutului său diminuat, de o acceptare a vinovăției și de un efort lent și minuțios de reconstruire a încrederii celor cărora le-a greșit. Rusia nu a învățat această lecție în anii 1990. Trebuie să o învețe acum.

Adevărata măreție nu constă în paradele militare hidoase și nici în promisiunile de a dezlănțui un Armaghedon nuclear. Adevărata măreție constă în acceptarea trecutului și în dorința de a repara. Constă în angajamentul de a construi un viitor mai bun, într-o țară care ar putea deveni cunoscută pentru școlile și spitalele sale, mai degrabă decât pentru tancurile și rachetele sale.

Adevărata sursă a umilinței Rusiei a fost întotdeauna Rusia însăși: conducătorii ei aroganți și autocrați și populația șovină care îi venerează ca sclavii. Înfrângerea Rusiei în acest război criminal nedrept împotriva Ucrainei poate ajuta la schimbarea narațiunii interne din Rusia către acceptarea țării pentru ceea ce este cu adevărat, mai degrabă decât ceea ce s-a prefăcut în zadar că este. Abia atunci Rusia poate, în sfârșit, să fie în pace cu ea însăși și cu vecinii săi”, încheie Sergey Radchenko.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp