Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Dogtorul” care ajută persoanele cu dizabilități să-și redescopere pofta de viață

Dogtor

Foto: Guliver/ Getty Images

Filmele în care apar animale au de obicei un succes răsunător. „Hachiko: A Dog’s Story” este pentru mine unul dintre cele mai emoționante filme cu câini. Bazată pe o poveste reală din Japonia anilor ’20, pelicula vorbește despre un câine - Hachiko, care îl însoțea la gară pe stăpânul său când acesta pleca la serviciu. Apoi, stăpânul a murit subit, dar câinele său timp de nouă ani, în fiecare zi la ora cinci seara, venea la gară să-l întâmpine, așteptând până la ultimul tren. Este un exemplu de devotament și un preambul la ce vreau să vă povestesc în continuare despre cum ar putea un câine special dresat să schimbe viața multora dintre semenii noștri aflați în nevoie, dacă statul ar pune în practică ce scrie în lege. 

Când te naști cu o boală neurologică sau cu o dizabilitate de orice fel, în general, doar familia îți este alături. Când un adult rămâne în scaun cu rotile în urma unui accident rutier, întreaga viață i se schimbă, iar cei mai mulți până să își regăsească dorința de a trăi intră într-o stare profundă de depresie. Și nu doar ei sunt afectați de traumă. Familiile lor trebuie să renunțe la multe pentru a le acorda atenția și îngrijirea de care au nevoie, uneori chiar și la locul de muncă. Un asistent medical costă, iar suportul material oferit de stat celor aflați în astfel de situații nu acoperă nici pe departe aceste costuri. Nu mai vorbim de toată birocrația prin care trebuie să treacă pentru a ajunge la acest ajutor.

O viață plină pentru persoanele cu dizabilități și familiile lor este normalitatea pe care o uităm. Este important să ne dăm seama că este de datoria statului să ofere cadrul legislativ necesar. În acest moment familia cu cel puțin o persoană cu dizabilități este abandonată, plimbată printre doctori și spitale, marginalizată de societate.

Și dacă statul face prea puțin pentru acești oameni, slavă Domnului că există oameni cu suflet care vor să vină în ajutor, îmbunătățind viața lor. Astfel de oameni am întâlnit la MagiDream unde Izabela Udroiu și Cătalin Cornea au creat un program îndrăzneț care introduce un instrument inovator de terapie și educație pentru cei cu nevoi speciale, câinele asistent – dogtor. Este un câine dresat special pentru a ajuta o persoană cu dizabilități: să-l însoțească pe stradă, să îi deschidă ușa, dulapul sau sertarul cu medicamente, să îi aducă diverse obiecte, să îl ajute să se îmbrace și cel mai important să-i țină companie. Un dogtor ar putea fi singurul prieten de joacă al unui copil cu nevoi speciale, așa cum este cazul celor diagnosticați cu autism sau alte probleme comportamentale.

Asistența vie este reglementată în România de Legea nr 448/2006, însă dreptul la asistență vie nu este accesibil celor peste 900.000 de persoane înregistrate oficial ca beneficiari. În România există peste treizeci de mii de nevăzători și doar 10 câini dresați special să îi asiste. Un astfel de câine ajunge să coste și 10 mii de euro, cost care în alte țări europene este suportat de stat. Țara noastră nu are niciun program prin care să pregătească astfel de animale inteligente. O școală națională de dresaj este soluția. Acest proiect ar putea rezolva parțial o altă problemă, cea a câinilor abandonați în adăposturi.

Încă un exemplu în care ONG-uri sau persoane private își asumă munca unui stat slab și nepăsător!

Aceeași asociație vrea să construiască primul centru din România de furnizare a resurselor multidisciplinare necesare pentru a sprijini persoanele cu dizabilități și alte nevoi speciale prin asistență socială vie. O soluție poate fi și un parteneriat public privat cu primul proiect care propune aceasta abordare integrată: trup, minte, suflet. Acest parteneriat ar duce spre deschiderea unor apeluri de fonduri europene și spre alte surse de finanțare. Apoi, Dogtors poate fi multiplicat la nivel național.

În plus, la nivelul politicii publice trebuie să fi găsite soluții prin care statul să poată oferi familiilor o abordare integrată care să combine atât servicii medicale, psihologice, pedagogice și de asistență. Republica Moldova are un astfel de sistem și funcționează. O primă condiție este ca toți specialiștii să stea la aceeași masă, în aceeași cameră cu familia, pentru a afla concret care sunt nevoile lor și să-i sprijine. O politică publică care să urmeze modele din afară și să creeze cadrul legislativ adecvat va duce România pe harta statelor care arată că le pasă cu adevărat de viața acestor oameni. Hachiko nu ar fi singur și ar schimba vieți.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Probabil că nu are nimeni nevoie să fie convins de efectele pozitive pe termen lung ale interacțiunii om-animal și cred că avem aproape zilnic articole despre încă o ispravă minunată a unui patruped. Suntem cu toții impregnați de mitul că animalele au fost create și se nasc pentru a veni în sprijinul oamenilor, că aceasta este „menirea lor” (cel puțin a acelora pe care nu le mâncăm). Sunt însă lucruri despre care se vorbește mai puțin spre deloc, cum ar fi drepturile si calitatea de viață a animalelor folosite de om pentru diferite „funcții” - că este vorba de pază sau de terapie sau asistență, paradoxal, foarte puțină lume se întreabă cum trăiesc, de fapt acești câini, care este calitatea lor de viață? Sunt ei „în priză” 24/24 și 7 zile din 7? Au ei posibilitatea de a avea momente în care să fie, pur și simplu, câini? Mi se pare curios că niciun promotor de astfel de proiecte cu vocație umanitară și terapeutică nu aduce în discuție practicile pe care le are, politica pe care o aplică în ceea ce privește bunăstarea animalelor, preocuparea pentru ca acestea să nu fie supuse la stress și burnout. Nu știu dacă din articol lipsește o referire la aceste aspecte pentru că Dogtors nu a pomenit subiectul (mă îndoiesc că nu au o politică în domeniu) sau pentru că ziarista nu a considerat necesar. Cert este că văd proiecte aproape faraonice, sume și costuri aruncate fără vreo fundamentare, plus informații care nu sunt tocmai precise, pentru că nu sunt multe țări care să acopere integral costurile unui câine destinat să ajute în viața de zi cu zi o persoană nevăzătoare, Un simplu exemplu, în Belgia, potrivit Belgian Assistance Dog Federation, educarea unui labrador pentru un nevăzător costă aproximativ 29 500 euro, dintre care statul rambursează 4 500, restul trebuie acoperit din donații/fundraising de către asociațiile care compun federația. În plus, ar fi interesant de văzut metodele de educație, în secolul XXI nu e tocmai acceptabil ca acești câini să fie dresați cu metode coercitive, cum se practica în mileniul trecut și nici nu se prea mai vorbește de dresaj. La aceasta se adaugă întrebarea, spinoasă, ce se întâmplă dacă un câine nu mai corespunde „misiunii” de câine de asistență? I se caută o familie potrivită sau este eutanasiat? Este misiunea de câine de asistență un contract pe viață sau câinele este, la un moment dat „scos la pensie” și lăsat să aibă o viață frumoasă de câine pentru bunele sale servicii? Cum vedeți sunt multe întrebări, nu simple, la care ar trebui găsit un răspuns. Câinii ne iubesc necondiționat, oare putem să îi iubim la fel în schimb?
    • Like 0


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult
sound-bars icon