Viață de câine în România. Despre câinii care salvează vieți: câinii de terapie, un „concept” aproape nou pe piața de la noi

(Foto: Facebook/Clubul Câinilor Utilitari)

Am auzit pentru prima oară de acest concept, al Terapiei Asistate de Animale în urmă cu zece ani. Am nimerit, cumva, într-un loc cu astfel de oameni. M-am lovit întâmplător de o nișă. Nu-mi aduc aminte de ce nu am dat foarte multă atenție subiectului la momentul respectiv, poate din cauza stereotipurilor, poate dintr-o lipsă de vizibilitate și viziune. Am revenit asupra lui în urmă cu ceva vreme, într-o încercare disperată de a căuta ceva bun în jur, în România tuturor relelor care ne înconjoară.

În București nu există doar câini comunitari. În București nu există doar câini cu stăpân, proprietari de pet sau câini salvatori, adevărați angajați în instituțiile publice ale statului. În România există și câinii utilitari, câinii de terapie, așa numiții câini-psiholog care funcționează exact ca un psiholog și de multe ori, chiar mai mult decât atât. Sunt câinii care sunt pregătiți pentru depistarea precoce a cancerului, câini care identifică automat persoanele depresive, mai ales pe cele recurente. Asociația Clubul Câinilor Utilitari este una dintre puținele asociații din țară cu un astfel de obiect de activitate.

Asociația a luat ființă în urmă cu 7 ani (decembrie 2010), un început timid, multă vreme neștiind nimeni de existența ei. Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a forma echipe utilitare, echipe din oameni și din câini. Activitatea asociației presupune 100% muncă de voluntariat, iar în cadrul ei există doar voluntari, care desfășoară această activitate în timpul lor liber. 

Cum a apărut această idee?

„Terapia Asistată de Animale există la noi în țară de 10 ani. Cei de la fundația Vier Pfoten au fost primii care au introdus la noi în țară acest gen de activitate și intervenții. Am început prin a colabora cu această fundație și, după ce ne-am înființat și noi ca asociație și după ce ne-am specializat, am început să facem terapie la un centru de copii cu dizabilități. Am lucrat acolo câteva luni de zile cu rezultate foarte bune. Apoi, ni s-au tot alăturat oameni, având aceleași lucruri în comun: suntem mari iubitori de animale, dorim să ne implicăm în problemele din societate și să ajutăm.”

Ce face un câine de terapie?

Există două mari direcții: Terapia Asistată de Animale (TAA) și Activitățile Asistate de Animale (AAA). Ambele au beneficii fizicie, sociale și mai ales psihologice, pentru cei implicați în procesul de terapie.

Terapia Asistată de Animale este o modalitate de intervenție direcționată, cu un scop bine stabilit, ca parte a unui proces terapeutic sau ca intervenție de sine stătătoare. Ea poate fi o terapie complementară, însoțind alte forme de terapii sau poate fi o formă de terapie principală, putând ajuta singură pe anumite zone de recuperare și vindecare psihice sau fizice.

Activitățile Asistate de Animale sunt practic activități punctuale: vizitarea bolnavilor în spitale, desfășurarea de activități educaționale sau de petrecere a timpului liber, însoțirea persoanelor cu dizabilități în activitățile sociale etc. Aceste tipuri de activități oferă oportunități motivaționale, educaționale sau de îmbogățire a calității vieții. Se realizează de către traineri specializați, paraprofesioniști sau voluntari, în asociațiile cu animale care întrunesc anumite criterii.

Terapia asistată cu animale implică un anumit algoritm, protocol. Se desfășoară pe o anumită perioadă de timp. Câinele trebuie să aibă un anumit profil și un anumit tip de instrucție, atât el, cât și handler-ul lui, și el trebuie să beneficieze de o anumită formare. Trebuie să cunoască tipul de nevoi speciale cu care va interacționa, să cunoască problematica și nevoile specifice a acelor beneficiari și să i se facă un instructaj. El trebuie să activeze o funcție anticipativă, să nu rămână uimit în situația în care se va confrunta cu anumite tipare comportamentale și atitudini, cu anumite reacții, să fie pregătit în fiecare moment să găsească niște mecanisme de adaptare, astfel încât să reușească să nu potențeze problematica respectivă sau să provoace alte traume beneficiarilor sau aparținatorilor săi. În terapia asistată cu animale progresele sunt înregistrate. Nu lucrează doar câinele și handler-ul său și beneficiarul. În funcție de nevoile speciale ale respectivului beneficiar, poate fi prezent un psiholog, un kinetoterapeut, un psihoterapeut, un asistent social care este pregătit în acest sens, un medic, dacă este cazul. Se lucrează practic în echipă multidisciplinară. De aceea rezultatele sunt extraordinare și se percep de la prima interacțiune. 

„Este un proces continuu de vindecare, de descoperire și de recădere.”

În afară se face ulterior și supervizarea echipei de terapie. Fiecare membru al acestei echipe, indiferent că este medic, psihoterapeut sau câine, poate suferi la un moment dat de burn out. Interacționând tot timpul cu anumite dezechilibre și cu pierderi, pot fi și oamenii afectați. Oricât de pregătit ai fi, nu poți fi detașat total, mai devreme sau mai târziu se face un transfer. Pentru că identifici în viața ta personală niște fracturi, niște răni de care poate nu erai conștient. Este un proces continuu de vindecare, de descoperire și de recădere. La rândul lor, echipa de terapie trebuie să poată să primească ajutor și să poată discuta cu anumiți specialiști.

Partea de activități implică educarea publicului, activarea dorinței de a genera poftă de viață la persoanele depresive, sau poftă de învățare, dacă ne referim la copii. Există o trecere, o punte între procesul de terapie și activități. Rezultatele sunt foarte bune. Putem vorbi de un spectru mult mai larg sau de dorința de a interacționa pur și simplu cu un animal.

Ce face Asociația?

„Există în spate un portofoliu de aproape 40.000 de copii cu care am interacționat și pe care i-am ajutat până acum. Și nu vorbim numai de copii cu nevoi speciale. Am avut un proiect de mare impact, cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, practic așa am început, în urma cu 3 ani: Câinele, prietenul meu. Mergeam în școli în vremea în care străzile Bucureștilor erau pline de câini vagabonzi/comunitari. Exista o reală problemă cu modul de a interacționa cu aceștia. Învățam copiii din școli despre cum să se poarte cu câinii, atât cei de pe stradă, cât și cei cu stăpân. Exista o evaluare, înainte și după sesiune. Animalele aveau acces în școli, de asemenea. Le spuneam cum să procedeze în cazul în care se întâlnesc cu o situație aparte în ceea ce privește câinii străzii, dar și cum să procedeze în cazul în care se întâlnesc cu un câine cu stăpân.”

„Suntem chemați periodic în timpul programului Școala Altfel, mergem destul de des în școli, în licee, în grădinițe, dacă suntem chemați. Ne-am implicat în tabăra pentru copii cu afecțiuni oncologice Magic Camp, suntem deja la al treilea an de colaborare. Pe lângă toate acestea sunt vizitele pe care noi le facem permanent, avem în jur de 2-3 deplasări pe lună. Fie în centre de zi de copii cu dizabilități (autism, cele mai multe cazuri sau copii cu Sindrom Down), fie în centre de seniori, căci și ei întră în targetul nostru. Echipa de bază e formată din oameni cu căței. Sunt în jur de 9 oameni cu căței în cadrul asociației noastre.”

„Mai mult decât atât, am pus bazele unei școli de terapie. Prima Școală de Terapie Asistată de Animale din București, în parcul Crângași, în parteneriat cu Primăria Sectorului 6, un teren de 600 mp, în aer liber, unde lucrăm permanent cu câinii și cu oamenii lor.” 

Cum ajunge un câine să fie unul de terapie?

Ca să ajungi cu câinele la un nivel ridicat de performanță, el trebuie să aibă un nivel ridicat de disciplină. Pentru asta, un câine utilitar trebuie să treacă prin mai multe etape. Începând de la selecție, evaluare, cursuri de disciplină de mai multe feluri, toate cu evaluări periodice. Un câine poate fi considerat format din acest punct de vedere după o perioadă de aproximativ 2 ani de cursuri. Și după această perioadă este nevoie de efort de menținere a nivelului la care s-a ajuns, pentru că dacă nu există exercițiu, cățelul uită. Munca de educare și disciplină este dusă de aparținătorul câinelui, sub coordonarea unor oameni specializați în acest sens – instructorii canini.

Câinele începe procesul de instructaj din primul moment, nu există o vârstă anume. Însă este mai ușor să creezi un caracter, decât să-l modelezi după aceea, mai ales la câini. Dacă are deja 2-3-5 ani și este crescut într-un anumit spirit și are un anumit comportament, este mai greu să-i modifici caracterul. Câinii de terapie sunt câini care se nasc să fie câini de terapie, au ceva aparte, special, se încarcă din interacțiunea cu omul, sunt foarte sociabili, agresivitatea lor trebuie să fie zero, în orice condiție.

„Lucrăm cu copii cu dizabilități și reactiile lor sunt neprevăzute de cele mai multe ori. Țipă, au mișcări necontrolotate, noi ne ducem tot timpul în diferite zone, cu diferite texturi și lumini, cu ecouri, așadar câinele, ca să poată interveni alături de echipă și de omul lui, trebuie să treacă printr-un amplu proces de educare înainte. Este foarte bine când se știe de la bun început că se dorește achiziționarea unui câine special pentru acest tip de intervenție. Din acel moment, e ușor să afli ce pași trebuie să urmezi și pe tot parcursul drumului există specialiști care te ajută. Este foarte important să știm background-ul câinelui. Fiecare câine vine cu bagajul lui, poate cu traumele lui, iar dacă vine din adăposturi, cu atât mai mult trebuie să fim atenți. Sunt recomandați câinii din rasele golden retriever, labrador, border collie. Acești câini fac și terapie, dar și activități asistate de animale.” 

Protocol de colaborare între Universități și Clubul Câinilor Utilitari

Departamentul de Terapie și Activități Asistate de Animale din cadrul Asociației va susține începând de anul acesta workshop-uri privind interacțiunea om-animal și destresarea studenților și a profesorilor aflați în sesiune, în cadrul Academiei de Studii Economice din București.

„Dacă nu lucrăm la schimbarea mentalității prin educație, începând de jos, nu vom reuși să producem schimbare.”

„Ne dorim să intrăm și pe pardea academică cu acest tip de training, să-i spunem, și terapie. Trebuie să fim vectori de informare și de acțiune în modificarea mentalităților, chiar dacă rezultatele nu vor apărea atât de repede. Dar sigur prin interacțiunea cu oamenii/studenții lucrurile pot să ia amploare. Avem, clar, o problemă de mentalitate. În România, suntem în toate topurile pe ultimele poziții, în ceea ce privește modul în care tratăm animalele, domestice sau sălbatice, deopotrivă. Dacă nu lucrăm la schimbarea mentalității prin educație, începând de jos, nu vom reuși să producem schimbare. Mai mult decât atât, avem oameni valoroși în România, avem specialiști care își doresc să se perfecționeze în acest domeniu.”

„Indiferent că vorbim de terapie, că vorbim de activități sau de schimbare de mentalitate, cățeii au marea calitate de a ne accepta exact așa cum suntem. Frumoși, urâți, deștepți, ei ne acceptă necondiționat și oferă necondiționat. De asta ne legăm în toată activitatea noastră. Trebuie să fim întotdeauna foarte atenți și la felul în care se simt ei în mediul în care își desfășoară activitatea. Și ei obosesc, cu cât este mai multă lume în jur, cu atât mai tare obosesc, sunt ca un fel de burete, absorb tot ce este emoție în mediul înconjurător. Este foarte important, atât în terapie, cât și în activități, să nu ieșim de acolo cu un cățel obosit sau stresat. Pentru noi aceste lucruri sunt foarte importante. Să existe întotdeauna comunicarea cu câinele tău și să poți să identifici la timp anumite situații. Câinii se încarcă din atmosfera aceea și de cele mai multe ori își doresc să rămână acolo și totul trebuie să se încheie într-un mod pozitiv.”

„Când intri în terapie ești la fel ca pe scenă. Trebuie să-ți duci rolul până la capăt, indiferent de ceea ce te apasă. Este foarte important să știm să lucrăm cu noi și de aceea nu oricine poate face genul acesta de meserie. E un full time job, tot timpul trebuie să investești în tine, în educarea ta, în dezvoltarea ta, în educarea cățelului. Noi, oamenii, trebuie să știm foarte bine să ne gestionăm emoțiile în această relație, pentru că altfel, câinii le preiau și lucrurile nu vor ieși bine. Cred că ăsta e cel mai greu lucru. Indiferent câte măști ne punem, nu putem minți câinele.” 

Cum reușește să supraviețuiască această idee?

„Nu știu dacă suntem 5 ONG-uri de acest fel în toată țara.”

„Este o muncă de echipă, cei doi nu pot funcționa divizat. La baza echipei stă relația, dacă nu-ți cunoști bine câinele, dacă el nu te cunoaște bine pe tine, lucrurile nu vor funcționa. Trebuie să vă cunoașteți dintr-o privire. Ne considerăm cățeii ca făcând parte din familia noastră și reușim așa să știm foarte bine atât ce limite au ei, dar și noi.”

„Suntem empatici și interconectați, cu noi, între noi, în cadrul echipei, dar și cu cei din jur. Astfel încât să lucrăm sinergic și să scoatem ce-i mai bun din fiecare dintre noi. Ne-am propus să eliminăm stereotipurile, prejudecățile cu privire la animale, să încercăm să înțelegem că avem anumite reacții pentru că nu cunoaștem, nu știm și pentru că așa dezvoltăm rezistență la schimbare. Nu avem cum să evoluăm și să ne dezvoltăm decât în momentul în care avem lângă noi persoane care ne oferă și ne ajută să găsim și o altă perspectivă. Din păcate, nu știu dacă suntem 5 ONG-uri de acest tip în toată țara.”

De unde vin banii?

„Am avut colaborări în urma depunerii unor proiecte, am câștigat niște fonduri. Dar punctual, nu constant. Dar în general, nu ne sprijină nimeni. Suntem o mână de oameni și facem foarte multe lucruri singuri. Ne-am îndreptat întotdeauna către beneficiul interacțiunii om-animal și am făcut lucruri în acest sens, am mers unde a fost nevoie de noi, nu a mai fost timp să batem pe la uși și să cerem ajutor financiar. Și avem nevoie de ajutor financiar, sunt multe proiecte pe care le facem voluntar, de exemplu părinții care-și aduc copiii la terapie, în special copiii cu dizabilități, nu plătesc. Au destule cheltuieli cu terapiile clasice, și terapia cu cățeii este și ea una scumpă, este nevoie de un spațiu adecvat pentru desfășurare, o recuzită anume, trebuie să înregistrezi și să filmezi, ai nevoie de specialiști pe care să îi plătești etc. Oricât ai face muncă de voluntariat, la un moment dat îți bat la ușă facturile. În plus, nu putem ignora aspectele financiare legate de sănătatea câinelui. Sunt anumite protocoale de respectat, analize anuale de făcut. Una din condițiile de a face parte din echipă și de a participa la terapie, este să ai un câine sănătos. Financiar vorbind, o ducem foarte greu, toți aducem bani de acasă.”

Cei care vor să facă donații pentru Asociație au la dispoziție datele de mai jos:

Asociatia Clubul Cainilor Utilitari, CIF 27853611, Raiffeisen Bank, cont: RO67 RZBR 0000 0600 1318 4882 sau prin MobilPAY https://www.terapiecuanimale.ro/cum-pot-ajuta.php

Care este răsplata?

„Întotdeauna am fost sensibilă la reacția copiiilor și la emoția lor. Mă impresionează foarte mult copiii triști, cu probleme, nu-mi place atunci când tristețea ia loc sclipirii. Ăsta e principalul motor care pe mine mă pune în acțiune și mă face să pierd nopți întregi muncind pentru Asociație. Vreau să pot să ajut copiii cu probleme, mi se pare nedrept ce li se întâmplă multora dintre ei. Văd că este foarte multă suferință și văd că în momentul în care interacționează cu cățeii, sclipirea ia locul tristeții. Asta este recompensa mea supremă.” (Luciana)

„Eu iubesc foarte mult animalele, dar iubesc foarte mult și oamenii. Și vreau să aduc o schimbare lor, oamenilor. Lucrez în domeniul asistenței sociale și aș vrea să schimb lucrurile în această zonă. Trebuie să demonstrăm că și în România se pot face lucruri foarte frumoase, deși, din păcate, domeniul asistenței sociale în România nu este recunoscut așa cum trebuie.” (Valentina)

„Vreau să contribui cât pot de mult la creșterea gradului de conștientizare și la recunoașterea importanței interacțiunii om-animal, vreau să înțeleagă cât mai multă lume cât de important este respectul față de animal. Din punct de vedere academic, îmi doresc ca disciplină în sociologie să ajungă să fie studiată și interacțiunea om-animal. Să existe cursuri despre interacțiunea om-animal, să existe mai multe decât sunt în acest moment, în București nu există niciun astfel de curs, de exemplu.” (Octavian)

Interviul a fost realizat cu ajutorul:

Luciana Manole - Coordonator Departament Terapie și Activități Asistate de animale din cadrul Asociației Clubul Câinilor Utilitari

Valentina Rujoiu – Conf. Univ. Dr. la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Departamentul de Asistență Socială, din cadrul Universității din București

Octavian Rujoiu – Conf. Univ. Dr. la Departamentul de filosofie și stiințe socio-umane, în cadrul Facultății de Management, ASE, București

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp