„Dragă Moșule, te rog să-mi dai curajul, de a spune „nu” tuturor celor care cred că e datoria mea să le satisfac dorinţele”

Foto: Antonio Guillen Fernández/ Panthermedia/ Profimedia

Iată că a venit perioada sărbătorilor, toţi încercăm să ne integrăm în atmosferă festivă, iar copiii se apucă să îi scrie Moşului, spunȃndu-i că au fost cuminţi şi rugȃndu-l să le aducă … ehei, cȃte în lună şi în stele.

Dar oare adulţii nu au şi ei dorinţe? Cred că toată lumea are, şi mi-am imaginat, mai jos, scrisori pe care unii adulţi ar putea să le scrie către Moş Crăciun. Haideţi să vedem cum ar putea suna unele dintre acestea.

„Moşule, te rog să-mi dai curajul, de a spune „nu” tuturor celor care cred că eu sunt dator/datoare să le satisfac dorinţele, pentru că aşa s-au obişnuit, sau cred ei că li se cuvine, şi dă-mi puterea de a face uneori ce îmi doresc eu, nu ce aşteaptă alţii de la mine”

„Moş Crăciun, dă-mi tu permisiunea, pe care eu nu mi-o pot da singur(ă), de a ieşi măcar cȃteva zile din capcana lui „trebuie” şi a mă lăsa puţin să respir şi să mă odihnesc”

„Dragă Moşule, fă tu ceva cu mintea mea, astfel încȃt dacă mi-am luat cȃteva zile de vacanţă, sau poate doar cȃteva ore libere, să mă pot bucura de ele şi să nu mă gȃndesc mereu la ce mi-a mai rămas de făcut, şi că poate aş fi făcut mai bine să nu îmi iau liber, pentru că rămȃn în urmă”

„Dragă Moş Crăciun, ajută-mă să îmi dau voie să iau din cȃnd în cȃnd o pauză, ajută-mă să învăţ că oricum treburile vor fi acolo şi cȃnd mă întorc şi fă-mă să înţeleg că fără odihnă fizică şi psihică nimeni nu poate rezista la nesfȃrşit”.

„Dragă Moş, fă tu un gest magic şi dă-mi voie să mă bucur de ce am realizat în loc să fiu mereu cu gȃndul că „se putea şi mai mult, se putea şi mai bine”

„Moş Crăciun, dă-mi un pic de încredere în mine, să nu mă mai sperii atȃt de tare în faţa oricărui lucru nou, să nu mai intru în panică, şi dă-mi tu capacitatea de a-mi aminti că de fapt am înfruntat destule şi le-am trecut cu bine, deci probabil o să le trec şi pe astea la fel”

Moşule, dă-mi voie să mă bucur atunci cȃnd primesc laude, ajută-mă să nu mă mai simt nelalocul meu, să nu mă simt obligat(ă) la mai mult din cauza asta, ci doar să înteleg că am făcut ceva bine”

Dragă Moş Crăciun, dă-mi puterea de a mă bucura de toate lucrurile mărunte şi frumoase din viaţa mea, în loc de a mă gȃndi mereu că nu voi putea fi fericit(ă) pȃnă nu am cine ştie ce realizare măreaţă”

„Moş Crăciun, ajută-mă tu să nu mai cred că nu pot exista decȃt depinzȃnd de alţii, ci să văd cine sunt şi ce îmi doresc eu, în loc să încerc să fac tuturora pe plac în speranţa de a obţine acceptarea”

„Moşule, ajuta-mă să mă iubesc şi pe mine, măcar un pic”

„Moş Crăciun, adu-mi tu un pic de relaxare, pentru că eu singur(ă) nu reuşesc să mi-o ofer”

„Dragă Moşule, dă-mi tăria să mă pot pune pe mine pe primul plan, măcar din cȃnd în cȃnd”

Şi aşa mai departe.

Dragi cititori, credeţi că aţi vrea să scrieţi vreo astfel de scrisoare?

Probabil că măcar bucăţi din ele vor suna tuturor ca ceva tentant.

Ce bine ar fi dacă am putea cere astfel de lucruri Moşului. Şi n-ar fi de loc rău să şi scriem o astfel de scrisoare. Să o scriem aşa cum ar scrie-o un copil, adică spunȃnd la început cȃt de cuminţi am fost, cȃte lucruri bune am făcut de la Crăciunul trecut încoace. Nu de alta, dar Moşul trebuie convins că ne merităm cadoul cerut.

Dar … suntem adulţi. Ştim că Moş Crăciun nu există.

Cȃnd eram copii, credeam în Moş Crăciun. Apoi, cu mai mult sau mai puţină blȃndeţe, părintii ne-au spus că nu există acea fiinţă miraculoasă care poate împlini dorinţe, şi că rolul de Moş Crăciun l-au avut ei, părinţii. Deci, ce ne facem? Cine vine acum, cȃnd suntem adulţi, să ne împlinească ceea ce i-am cerut Moşului? Aparent … nimeni.

Atunci de ce să-i fi scris scrisoarea?

Din cel puţin două motive.

Primul este că am reuşi să ne punem dorinţa în cuvinte, să o exprimăm clar. Până nu o formulăm şi nu ne-o propunem ca obiectiv nu putem porni procesul de a o pune în practică.

Al doilea este preambulul la scrisoare. Preambul în care să fi scris tot ce am făcut bun, care ne face demni de a primi cadoul dorit.

Ehei, dragii Moşului, poate nu vă daţi seama….dar acolo sunt si toate resursele voastre şi toate lucrurile bune făcute. Ceea ce înseamnă că meritaţi cadoul dorit, nu-i aşa?

Şi cum cadoul acela doar de voi depinde, cum ar fi dacă aţi lua locul Moşului? Dacă v-aţi da voie să încercaţi măcar să faceţi lucrurile altfel? Să vedeţi cum este dacă o încercaţi măcar odată …

Pot afirma cu destul de mare certitudine că veţi fi surprinși de cȃt de bine se vor desfăşura lucrurile. Nu de alta, dar cȃnd aţi scris scrisoarea v-aţi mobilizat: şi să vedeţi că meritaţi, şi să o faceţi, pentru că este ceva ce vă doriţi extrem de mult.

Ce ziceţi, vă prindeţi în jocul cu scrisoarea?

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp