Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Dragă Moșule, te rog să-mi dai curajul, de a spune „nu” tuturor celor care cred că e datoria mea să le satisfac dorinţele”

Angajată îngrijorată

Foto: Antonio Guillen Fernández/ Panthermedia/ Profimedia

Iată că a venit perioada sărbătorilor, toţi încercăm să ne integrăm în atmosferă festivă, iar copiii se apucă să îi scrie Moşului, spunȃndu-i că au fost cuminţi şi rugȃndu-l să le aducă … ehei, cȃte în lună şi în stele.

Dar oare adulţii nu au şi ei dorinţe? Cred că toată lumea are, şi mi-am imaginat, mai jos, scrisori pe care unii adulţi ar putea să le scrie către Moş Crăciun. Haideţi să vedem cum ar putea suna unele dintre acestea.

„Moşule, te rog să-mi dai curajul, de a spune „nu” tuturor celor care cred că eu sunt dator/datoare să le satisfac dorinţele, pentru că aşa s-au obişnuit, sau cred ei că li se cuvine, şi dă-mi puterea de a face uneori ce îmi doresc eu, nu ce aşteaptă alţii de la mine”

„Moş Crăciun, dă-mi tu permisiunea, pe care eu nu mi-o pot da singur(ă), de a ieşi măcar cȃteva zile din capcana lui „trebuie” şi a mă lăsa puţin să respir şi să mă odihnesc”

„Dragă Moşule, fă tu ceva cu mintea mea, astfel încȃt dacă mi-am luat cȃteva zile de vacanţă, sau poate doar cȃteva ore libere, să mă pot bucura de ele şi să nu mă gȃndesc mereu la ce mi-a mai rămas de făcut, şi că poate aş fi făcut mai bine să nu îmi iau liber, pentru că rămȃn în urmă”

„Dragă Moş Crăciun, ajută-mă să îmi dau voie să iau din cȃnd în cȃnd o pauză, ajută-mă să învăţ că oricum treburile vor fi acolo şi cȃnd mă întorc şi fă-mă să înţeleg că fără odihnă fizică şi psihică nimeni nu poate rezista la nesfȃrşit”.

„Dragă Moş, fă tu un gest magic şi dă-mi voie să mă bucur de ce am realizat în loc să fiu mereu cu gȃndul că „se putea şi mai mult, se putea şi mai bine”

„Moş Crăciun, dă-mi un pic de încredere în mine, să nu mă mai sperii atȃt de tare în faţa oricărui lucru nou, să nu mai intru în panică, şi dă-mi tu capacitatea de a-mi aminti că de fapt am înfruntat destule şi le-am trecut cu bine, deci probabil o să le trec şi pe astea la fel”

Moşule, dă-mi voie să mă bucur atunci cȃnd primesc laude, ajută-mă să nu mă mai simt nelalocul meu, să nu mă simt obligat(ă) la mai mult din cauza asta, ci doar să înteleg că am făcut ceva bine”

Dragă Moş Crăciun, dă-mi puterea de a mă bucura de toate lucrurile mărunte şi frumoase din viaţa mea, în loc de a mă gȃndi mereu că nu voi putea fi fericit(ă) pȃnă nu am cine ştie ce realizare măreaţă”

„Moş Crăciun, ajută-mă tu să nu mai cred că nu pot exista decȃt depinzȃnd de alţii, ci să văd cine sunt şi ce îmi doresc eu, în loc să încerc să fac tuturora pe plac în speranţa de a obţine acceptarea”

„Moşule, ajuta-mă să mă iubesc şi pe mine, măcar un pic”

„Moş Crăciun, adu-mi tu un pic de relaxare, pentru că eu singur(ă) nu reuşesc să mi-o ofer”

„Dragă Moşule, dă-mi tăria să mă pot pune pe mine pe primul plan, măcar din cȃnd în cȃnd”

Şi aşa mai departe.

Dragi cititori, credeţi că aţi vrea să scrieţi vreo astfel de scrisoare?

Probabil că măcar bucăţi din ele vor suna tuturor ca ceva tentant.

Ce bine ar fi dacă am putea cere astfel de lucruri Moşului. Şi n-ar fi de loc rău să şi scriem o astfel de scrisoare. Să o scriem aşa cum ar scrie-o un copil, adică spunȃnd la început cȃt de cuminţi am fost, cȃte lucruri bune am făcut de la Crăciunul trecut încoace. Nu de alta, dar Moşul trebuie convins că ne merităm cadoul cerut.

Dar … suntem adulţi. Ştim că Moş Crăciun nu există.

Cȃnd eram copii, credeam în Moş Crăciun. Apoi, cu mai mult sau mai puţină blȃndeţe, părintii ne-au spus că nu există acea fiinţă miraculoasă care poate împlini dorinţe, şi că rolul de Moş Crăciun l-au avut ei, părinţii. Deci, ce ne facem? Cine vine acum, cȃnd suntem adulţi, să ne împlinească ceea ce i-am cerut Moşului? Aparent … nimeni.

Atunci de ce să-i fi scris scrisoarea?

Din cel puţin două motive.

Primul este că am reuşi să ne punem dorinţa în cuvinte, să o exprimăm clar. Până nu o formulăm şi nu ne-o propunem ca obiectiv nu putem porni procesul de a o pune în practică.

Al doilea este preambulul la scrisoare. Preambul în care să fi scris tot ce am făcut bun, care ne face demni de a primi cadoul dorit.

Ehei, dragii Moşului, poate nu vă daţi seama….dar acolo sunt si toate resursele voastre şi toate lucrurile bune făcute. Ceea ce înseamnă că meritaţi cadoul dorit, nu-i aşa?

Şi cum cadoul acela doar de voi depinde, cum ar fi dacă aţi lua locul Moşului? Dacă v-aţi da voie să încercaţi măcar să faceţi lucrurile altfel? Să vedeţi cum este dacă o încercaţi măcar odată …

Pot afirma cu destul de mare certitudine că veţi fi surprinși de cȃt de bine se vor desfăşura lucrurile. Nu de alta, dar cȃnd aţi scris scrisoarea v-aţi mobilizat: şi să vedeţi că meritaţi, şi să o faceţi, pentru că este ceva ce vă doriţi extrem de mult.

Ce ziceţi, vă prindeţi în jocul cu scrisoarea?

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult