De la MAGA la MASA. Excelența academică devine obediență totală: universitățile se transformă în fortărețe, geniile fug, iar America aplaudă autodistrugerea sub flamura „măreției”

Când excelența academică devine act subversiv

În mod ironic, sub flamura „Make America Great Again”, Trump pare să facă exact opusul: transformă America într-o națiune de rang secund, cu universități și laboratoare amputate de libertate și resurse.

Trump a cerut Universității Harvard să deschidă, practic, un birou intern de securitate, raportând studenții cu „valori anti-americane”. Harvard a refuzat – și a primit imediat răspunsul dur: fonduri tăiate și restricții pentru studenții străini, ca avertisment că autonomia academică nu mai e un principiu, ci un lux.

Consecințele nu s-au lăsat așteptate. Odată cu tăierea fondurilor, cercetarea se oprește, laboratoarele se golesc, iar atmosfera academică se încarcă de suspiciune.

Cei 6.800 de studenți străini (30% din totalul studenților), cândva motorul intelectual al universității, devin brusc „risc național” – dovada perfectă că paranoia a înlocuit rațiunea. Într-o Americă care se laudă cu libertatea gândirii, tocmai aceasta devine deodată o amenințare.

Trump a luat măsuri similare nu doar împotriva Universității Harvard, ci și împotriva altor universități de elită, cum ar fi Columbia University, Brown University, Princeton sau MIT. Deja, bugetele multor universități și institute de cercetare sunt reduse, ceea ce forțează un număr mare de cercetători să caute posturi în universitățile și institutele de cercetare din UE, China sau Japonia.

Măreața viziune a politicii MAGA? Paznicii verifică legitimațiile la intrare, cenzorii bibliografiile la ieșire — toți în slujba aceleiași misiuni sacre: protejarea campusului de idei „străine” și cuvinte prea complicate. Într-o tragicomedie de proporții, inspectorii loialității patrulează coridoarele Ivy League, măsurând gradul de patriotism în manuscrisele de geometrie diferențială sau fizică cuantică, condamnând la „suspendare preventivă” orice student surprins la prânz cu mai mult de trei colegi fără pașaport american.

Studenții străini, care până ieri reprezentau un atu academic, sunt astăzi tratați ca potențiale riscuri de securitate, evaluați nu după idei, ci după pașaport – ca și cum descoperirile științifice ar depinde de alinierea ideologică. Dacă excelența academică devine suspicioasă, viitorul se va scrie probabil nu pe tablă, ci pe chitanțe de tăiere bugetară timbrate personal de președinte.

Sub pretextul Make America Great Again, Trump pare să fi deschis manualul autocrațiilor: „Marea Epurare Academică”. Universitățile devin monumente ale conformismului, iar laboratoarele — anticamere ale redundanței, unde ideile sunt arhivate înainte de a fi gândite. Prețul nostalgiei pentru gândirea liberă? Bugete tăiate și fișe de loialitate. Nu mai vorbim despre laboratoare, ci despre examene la disciplina „Naționalism și gândire corectă”.

America, sub Trump, preferă universitățile care nu gândesc prea mult — sanctuare ale ordinii, unde libertatea academică se arhivează la secțiunea „valori istorice”. Excelența academică devine o maladie, iar administrația se grăbește să o elimine cu aceeași determinare cu care interzice idei critice și importul de gândire independentă.

MAGA: Manual de Autocenzură și Guvernare Academică

Trump acuză Harvard că răspândește idei „anti-americane”. Libertatea de exprimare devine un capriciu: tolerată doar când e utilă decorului democratic, imediat revizuită când protestele devin incomode. Spiritul critic, cândva mândria universităților americane, este rebranduit drept amenințare doctrinară, pe modelul „dușmanilor poporului” – atât de familiar în China, Coreea de Nord sau România anilor ’80.

Realitatea este însă alta. Universitatea publică anual sute de lucrări științifice evaluate de specialiști, promovează colaborări internaționale, fără niciun indiciu că ar exista vreo conspirație împotriva Statelor Unite. Dacă „anti-american” înseamnă doar să gândești diferit, atunci fiecare colegiu de prestigiu din lume ar trebui să fie închis imediat, iar bibliotecile — purificate cu ștampile și fișe de risc.

Se vorbește despre „subversiune ideologică” la cursuri. Studii academice (reale și fictive) arată că dezbaterea critică crește rata de succes și capacitatea de inovare a studenților. În traducere pentru MAGA: cei care întreabă „de ce?” nu subminează națiunea, ci construiesc viitorul. Tocmai cei care invocă subversiunea se dovedesc incapabili să prezinte vreun coeficient de corelație semnificativ sau o metodologie validă care să evidențieze efecte negative concrete; în lipsa unor analize riguroase, suspiciunea lor rămâne la nivelul retoricii și nu al dovezii empirice.

Ironia supremă: sub sloganul Make America Great Again, se întoarce o Americă a zidurilor, rebranduită cu steag și glitter capitalist. MAGA devine Marea Amnezie Generală a Autonomiei universitare. Felicitări, ați reinventat roata – și, de data asta, se învârte înapoi.

Elitele universitare s-au hrănit dintotdeauna cu contradicție și argument, antidotul natural la conformism

Astăzi, mii de studenți se tem că un anume tip de argument nu mai înseamnă doar un semestru pierdut, ci deportare sau pierderea statutului legal – un semnal clar că libertatea academică a devenit un lux fragil.

Trump pretinde că universitățile americane favorizează studenții internaționali – adică pe cei care nu sunt cetățeni americani – și sugerează că această practică ar reprezenta un pericol pentru interesele naționale. În realitate, aceștia aduc granturi, publicații și colaborări, iar campusurile sunt epicentre ale progresului tehnologic și științific.

Dacă patriotismul s-ar măsura după naționalitate, ar trebui interzise proiectele comune cu Germania, Japonia sau India. Mai mult, sub paranoia MAGA, laboratorul devine anticamera mediocrității, iar geniile sunt transformate în dosare – cu avertismente și cote de loialitate – în timp ce, în realitate, roboții de la MIT construiesc viitorul dincolo de orice absurd politic.

Mai există argumentul că „libertatea academică este periculoasă”. Analiza logică: libertatea de gândire generează invenții medicale, tehnologie spațială și algoritmi de inteligență artificială. Lipsa acestei libertăți nu protejează economia, ci o distruge.

Mecanismul MAGA: încetinește progresul și sporește riscurile, transformând universitățile în simulacre de obediență, cu holuri pline de statistici inutile și manuale de autocenzură.

Dacă Trump crede că poate controla universitățile prin acuzații politice și retorică spectaculoasă, realitatea academică îl contrazice elegant. Harvard, MIT și colegiile independente continuă să formeze lideri, inovatori și cercetători.

Și totuși, pentru spectatorii MAGA, totul devine un show grotesc: dosare inventate, avertismente nefondate și statistici manipulate, în timp ce știința se desfășoară în liniște, eficient și global.

Ironia finală și distopică: dacă MASA – Make America Second Again – este motto-ul politic, Harvard și colegiile rămân lecția de logică supremă: critica nu se poate interzice, adevărul nu poate fi resetat și absurdul nu poate fi ordonat prin decret.

Iar pentru spectatorii naționaliști, următoarea replică academică a absurdului va fi difuzată live, cu aplauze, șepci roșii și confetti, sub titlul MAGA ar putea fi Made Logic Resistant Already.

Când geniile veneau, nu fugeau

Din nou ironia politicii lui Trump: reducerea fondurilor de cercetare și închiderea programatică a „laboratoarelor de gândire liberă”, exact când lumea întreagă mizează pe inteligență și inovație.

Planul nu arată ca o strategie națională, ci ca o repetiție pentru distopia „Arderea cărților” din China antică – sau pentru festivalul de autocenzură de la Phenian. Scapă cine poate, rămâne cine știe să multiplice ideea prezidențială cu zero.

Înainte de Primul Război Mondial, America era o putere de rang secund — competitivă la exportul de grâu și idei despre libertate, dar mai puțin la capitolul genii. Slăbiciunea intelectuală și științifică s-a văzut nu doar în recesiunea devastatoare a anilor ’30, ci și în poziția geopolitică fragilă a Statelor Unite, marginalizate de principalele puteri ale vremii și luate prin surprindere la Pearl Harbor.

Nimeni nu anticipa însă ce avea să urmeze: o migrație intelectuală fără precedent. Marele salt spre statutul de superputere nu s-a datorat unei creșteri interne lente și naturale, ci faptului că America a devenit magnetul exilaților și al minților sclipitoare din Europa care fugeau de nazism.

Acești cercetători, atrași de libertate, resurse și de promisiunea unei gândiri fără constrângeri, au transformat universitățile americane în laboratoare ale viitorului. A fost primul pas spre supremația tehnologică și militară care avea să o definească.

Oameni precum John von Neumann, Albert Einstein, Hermann Weyl sau Kurt Gödel au fost doar începutul. În anii ’30 și ’40, acești emigranți au propulsat SUA în avangarda științifică mondială.

Mai târziu, cercetători japonezi de talie globală – Kunihiko Kodaira, Kenkichi Iwasawa, Yoichiro Nambu – au consolidat acea supremație. Această „comoară intelectuală importată” a fost secretul măreției americane, întruchipat în arma nucleară, în computere și în alte tehnologii care au definit epoca modernă.

Dacă li s-ar fi cerut „deznaționalizarea” sau testul de loialitate ideologică, rezultatul ar fi fost un dezastru nuclear cu patent nord-coreean.

Dar istoria nu pare a fi punctul forte al administrației Trump. În loc să-și amintească de „comoara intelectuală” importată, care a făcut America cu adevărat măreață, actualul lider preferă testele de loialitate și condeiul roșu pe bugetul universitar.

În timp ce Europa oferă granturi generoase și libertate de cercetare exilaților din America lui Trump, planul MASA — Make America Second Again — devine o realitate tristă, proclamată cu același entuziasm cu care Goebbels ardea biblioteci și epura intelectuali în anii ’30.

Adevărata perioadă de glorie a Americii? Cei douăzeci de ani de după Al Doilea Război Mondial, când mințile din diaspora au propulsat-o în fruntea lumii. Restul – sclavie, genocide, războaie, bombe atomice – nu sunt tocmai lucruri cu care să te lauzi în Biroul Oval.

Distrugerea cercetării și blocarea talentelor internaționale sunt reversul „măreției”: rețeta sigură pentru o glorie de carton și o izolare strategică pe termen lung.

America nu devine măreață când taie fonduri, închide porțile și exmatriculează ideile incomode. Făcând asta, devine, cel mult, o epavă academică cu veleități de imperiu, gata să exporte lecții de „măreție”, dar incapabilă să mai importe creiere.

Marele recul american

Regimul Trump este exemplul clasic al lipsei educației istorice, care joacă un joc periculos cu tarifele vamale fără să înțeleagă că reia, aproape pas cu pas, greșelile catastrofale ale Legii Smoot–Hawley din 1930.

Acea lege, menită să „protejeze” economia americană, a ridicat taxele exact în plină criză și a adâncit Marea Depresiune, alimentând tensiunile care aveau să ducă la război. Lecții ignorate cu nonșalanță de actuala administrație.

În timp ce Trump mimează indignarea față de declinul industriei manufacturiere, el însuși dinamitează temelii strategice construite în decenii. America a renunțat demult la producția de masă pentru a investi în educație, tehnologie și finanțe — tocmai domeniile pe care acum le sabotează prin reduceri bugetare și taxe punitive.

În loc să declare război universităților și să vâneze studenți străini, administrația ar trebui să se uite spre adevăratele surse ale anxietății societății americane: atacurile armate din licee și campusuri.

Nu cercetătorii asiatici, ci liceenii înarmați sunt spectrul care bântuie America. În timp ce guvernul se teme de „influențe străine”, elevii se tem de colegii lor. O țară care nu poate asigura siguranța copiilor la școală, dar predică despre „măreție”, trăiește o farsă tragică.

O societate care vrea cu adevărat să fie „măreață” trebuie să investească în educație și inovație, nu să caute profit imediat din tarife. Țări precum Japonia și Germania au înțeles lecția: au început să construiască strategii pentru formarea specialiștilor în IT, semiconductori și inteligență artificială, capabili să reducă dependența de software-ul american și să devină competitori globali redutabili.

Tranziția Germaniei de la produsele Microsoft la soluții open-source este doar începutul unei autonomii tehnologice care schimbă deja jocul global.

Europa și China, perfect conștiente de oportunitățile deschise de politica contraproductivă a lui Trump, creează bugete speciale pentru a atrage cercetătorii americani alungați din propriile universități.

În timp ce el strigă triumfal „Make America Great Again”, rivalii defilează pe covorul roșu al propriului lor „Make Germany Great Again” sau „Make China Great Again”.

În fond, Trump nu face decât să dirijeze exodul capitalului intelectual american către competitori, implementând fără să știe programul MASA – Make America Second Again.

Faptul că păturile de mijloc și inferioare ale societății americane susțin asemenea politici brutale merită o atenție mai serioasă. După patru decenii de neoliberalism copleșitor, clasa de mijloc se prăbușește în zona sărăciei, în timp ce 1% din populație deține o treime din averea națională, iar peste jumătate de milion de oameni trăiesc pe străzi.

Resentimentul față de elitele care au vândut „oamenilor obișnuiți” povești despre „piața liberă”, promițând că bogăția celor de sus va curge în jos, e de înțeles. Tragic devine când oamenii care ar trebui să fie protejați aplaudă politici care îi aruncă în prăpastia marginalizării – și o fac cu zâmbet și entuziasm, ca și cum ar urmări un spectacol, nu propriul lor destin.

Poate că schimbarea profundă a globalismului e inevitabilă – și necesară. Dar nu va veni nici de la Trump, nici de la mulțimile dezamăgite; ar trebui să fie preluată cu curaj și responsabilitate de elite, prin ceea ce odinioară se numea noblesse oblige.

Din păcate, elitele par mai preocupate să-și păstreze scaunele confortabile și privilegiile luxoase decât să salveze sistemul care le-a îmbogățit. Și, în timp ce lumea se degradează, ele privesc de sus, în aplauzele propriului ego.

Sub pretextul MAGA, Trump implementează, fără să înțeleagă, exact contrariul: MASA. Din ignoranță, subminează pilonii puterii americane – educația, cercetarea, deschiderea și diversitatea – fără să priceapă consecințele.

Ironia supremă este că America riscă să-și piardă statutul de superputere nu din cauza inamicilor tradiționali, ci din cauza unui președinte care, strigând „Make America Great Again”, o transformă într-o Americă Second Again.

Și astfel, între aplauze și huiduieli, sub flamura MAGA se desfășoară distopia MASA – Make America Second Again. Poate că asta e adevărata inovație americană: prima superputere care reușește să se autodemonteze în direct, în aplauzele propriei audiențe.

Iar când cortina va cădea, sigur se va găsi cineva să vândă suveniruri cu inscripția: MAGA – Make America Go Away.

Și să nu ne amăgim: spectacolul nu e doar american. Frica de străini, de idei noi, de gândire independentă, naționalismul revanșard și paranoia patriotică fac turul lumii cu aplauze, confetti și selfie-uri oficiale.

Campusurile se transformă în fortărețe de obediență, laboratoarele – în carcerile obedienței, iar cercetarea reală e condamnată la hobby-uri pentru cei privilegiați.

Dacă în SUA valoarea ideilor se măsoară după pașaport, restul lumii nu e departe de același circ: frica devine doctrină, loialitatea – curriculum, iar creativitatea – contrabandă.

Întreaga planetă riscă să devină un teatru al absurdității: unde odinioară geniile erau magnet pentru progres, acum orice idee independentă poate fi etichetată, impozitată și marginalizată.

Dacă odată universitățile erau sanctuare ale curiozității și ale inovației, ele se pot transforma acum în centre de disciplină uniformă, unde inovația se negociază după ștampile de loialitate, iar cercetarea reală devine lux pentru câțiva privilegiați.

Cu certitudine, nu e vorba doar de SUA. Dacă modelul MASA – Make America Second Again – se extinde, următoarea generație de cercetători, inventatori și lideri intelectuali va fi educată să se conformeze, să nu pună întrebări incomode și să nu deranjeze status quo-ul.

Și astfel, laboratorul din Berlin, campusul din Tokyo sau institutul de tehnologie din São Paulo ar putea deveni replici ale aceleiași distopii, fiecare cu propriul Big Brother local.

Dacă America va reuși să-și transforme geniile în birocrați și laboratoarele în coridoare ale monotoniei, restul lumii va avea popcornul pregătit: următorul suvenir global? Mediocritatea organizată, standardizată, exportată la scară planetară. MASA – MAKING ALL SOCIETIES AVERAGE. Iar când cortina va cădea, întreaga lume va fi martoră la un paradox grotesc: civilizațiile care au construit cunoaștere și progres se autodistrug – și totul, ironic, cu aplauze și hashtag-uri oficiale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp