Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„E adevărat că era în stare gravă, dar de ce să moară așa?”

Foto: Inquam Photos/ Daniel Stoenciu

„E adevărat că era în stare gravă, dar de ce să moară așa? Mama mea… E adevărat că era în stare gravă, dar de ce să moară așa? E adevărat că era în stare gravă, dar de ce să moară așa? Mama mea… De ce să moară așa, arsă, într-o moarte atât de groaznică?”

O femeie a repetat întrebările de mai sus de câteva ori într-un interviu luat de reporteri la Constanța, în urma incendiului de la spitalul de boli infecțioase.

Nici nu știu cum să continui acest articol, nu pot și nici măcar nu vreau să-mi imaginez nici măcar o secundă ce ar putea simți o persoană în astfel de momente. Îmi este efectiv teamă să mă pun în locul femeii care a spus lucrurile de mai sus. Nu pot duce o astfel de emoție.

Incendiu la Constanța

Am tot repetat în ultimele luni că măsurile restrictive sunt luate de frica spitalelor și nu de frica bolii. Încă de la Colectiv încoace ni se tot demonstrează cât de bolnav este sistemul nostru de sănătate și că nu putem face față unor tragedii de astfel de proporții. Pandemia de Covid-19 a băgat infrastructura de sănătate în moarte clinică. Toate restricțiile sunt luate pentru a micșora numărul de îmbolnăviri, astfel încât să fie redus cât mai mult numărul de internări, prin urmare și numărul persoanelor care ajung la ATI. Pentru că, vedem foarte clar de un an încoace, spitalele ard unul după altul. Nu avem capacitatea de a gestiona un număr foarte mare de internări.

Iar la acest moment statului îi este mult mai ușor să insiste și să promoveze vaccinarea obligatorie, alături de măsuri restrictive, decât să se apuce să renoveze și să construiască spitale. În ultimii 30 de ani nu am fost în stare nici măcar să schimbăm sistemele electrice, care acum încep să cedeze sub presiunea aparatelor necesare în secțiile ATI. Dacă am fi avut dublul sau triplul cazurilor de Covid-19, oare ce am fi făcut? Oare dacă, Doamne Ferește, mâine vom avea un cutremur foarte puternic, ce facem?

Acum se vor căuta iar vinovații și nu va răspunde nimeni. Așa cum am mai scris și întrebat, dacă cineva își va da demisia acum, cu ce va ajuta? Din păcate, în astfel de tragedii, demisiile de onoare nu ajută cu absolut nimic. Demisiile nu învie oameni și nu construiesc spitale.

Pe de altă parte, toți decidenții politici repetă aceeași placă „avem de toate, totul e în regulă, suntem pregătiți”. Niciodată nu suntem pregătiți. Nici la revoluție nu am fost pregătiți și nu suntem nici acum și nici nu vom fi pregătiți, dacă nu schimbăm ceva. Iar schimbarea ar trebui să înceapă de la fiecare dintre noi, să fim mai implicați, să fim mai critici cu oamenii pe care îi alegem, să fim mai incisivi, să cerem mai mult, să tragem statul la răspundere. Dar oamenii au trecut prin atât de multe situații neplăcute în relația cu statul că au ajuns să fie scârbiți, dezinteresați și dezamăgiți. Nu mai au putere și nici nu mai au arme cu care să lupte. Aleg calea emigrării și preferă să-și trăiască viața în alte țări. Oamenii nu mai pleacă pentru salarii mai mari, pleacă pentru un trai mai decent, pentru servicii medicale de calitate, pentru educație de calitate, pentru o viață mai bună.

În timp ce România rămâne fără cetățeni și ard spitale, iar educația stagnează, politicienii ne promit reforme după reforme și dezvoltarea țării. Însă aceste lucruri se întâmplă doar pe hârtie și de cele mai multe ori țara ajunge să fie blocată de câte o criză. Oferta politică s-a schimbat în ultimii 30 de ani de nenumărate ori, dar până și „oamenii noi” au fost depășiți de situație și înghițiți de mirajul puterii politice. Nu s-a schimbat nimic cu adevărat, abia în câteva locuri putem observa mici schimbări, dar insuficiente. România este prinsă în trenul dezvoltării, undeva între 1989 și reforme pe hârtie, blocată pe calea ferată, cu locomotiva stricată, fără căldură sau aer condiționat în vagoane, nu-i aduce nimeni o sticlă cu apă, iar mecanicii privesc stingheri către călători, scărpinându-se în cap și spunând „avem de toate, totul e în regulă, suntem pregătiți”.

Mai avem mult până departe și tot ce putem face este să sperăm că nu vom ajunge vreodată în spitalele de stat pentru care plătim obligat-forțat bani mulți, an de an și nu avem nici cea mai mică siguranță că nu vom arde de vii.

Articol publicat pe blogul autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cel putin moral, daca nu si penal, este vinovat si dl. Klaus Johannis, solidar cu toate guvernele pe care le-a girat, cu o echidistanta politica rara. Uneori chiar invizibila. Numarati spitalele din Romania care au ars si au produs victime din aceasta cauza pe durata mandatelor lor. Ca performanta, l-au depasit chiar si pe Ceausescu.
    Apoi, cautati-le prin arhivele televiziunilor declaratiile de la aceste tragedii: "Aaaa, sistemul medical din Romania este invechit, are probleme structurale, trebuie reformat". In afara de aceste constatari profunde, aceleasi de la spital ars la spital ars, NIMIC. Parchetele, Judecatoriile sunt ocupate cu functionarea in alt stat. Paralel.
    Care este urmatorul oras mare pe care sunteti pregatiti sa-l bifati pe agenda dvs. - sigur deschisa - dle. presedinte, dle. prim-ministru? Declaratiile le luati pe alea dinainte, adaugati doar putin tremur in voce.
    • Like 0
  • Superman nu a intuit incendiul?
    Ministrul sanatatii interimar nu e mai bun ca USR-istii?(nu ca aia or fi fost mai buni)
    E mostenire? Oare cine era ultimul ministru al sanatatii pe vremea lui Ceausescu?
    De acolo vine mostenirea rostogolita ca imprumuturile din ministru in ministru.
    De aia nu demisioneaza Dl. Catu ca sa avem guvern, guvern care sa vada cum ard oamenii. Sa nu ne miram ca unii raman "inmarmuriti."
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Încă un exemplu elocvent de felul cum își fac treaba angajații statului român ,ăia care vor salarii cât mai babane și sporuri pentru stat degeaba pe scaun?? Pentru că aici e vorba de nesimțirea ticăloasă a personalului medical de acolo.Nu trebuie să vină mereu un politician să te oblige să-ți faci treabă cum trebuie. Și ne mai mirăm că avem milioane de români plecați,Uite și din cauza unei scârbe față de bugetarul român oriunde ar fi el.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult