„Zeci de companii, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor”. Andrei Negulescu, Matricia: „AI-ul nu va schimba totul”

Există o presupunere confortabilă pe care o facem ori de câte ori vorbim despre viitorul muncii: tehnologia avansează, iar organizațiile se transformă odată cu ea. Realitatea din România arată altceva. Zeci de companii mari, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor. Este o concluzie la care au ajuns oameni care lucrează în domeniul digitalizării și pe care istoria ultimilor ani i-a învățat ceva: valul de inteligență artificială care a început să acopere piețele nu va eroda automat aceste rezistențe.

„În primul rând, ce putem să spunem văzând companii care s-au digitalizat în ultimii 25 de ani, este că, și în 10 ani, vom avea companii care vor funcționa aproape identic cu felul în care funcționează azi. Doar pentru că peisajul tehnologic se schimbă major, asta nu înseamnă că tehnologia respectivă este și adoptată de toate companiile”, spune Andrei Negulescu, Strategic Digitalisation Manager la Matricia Solutions, într-un interviu în care a analizat ce se va schimba și ce va rămâne neschimbat în modul în care lucrăm.

Concluzia lui centrală pare contraintuitivă pentru un moment în care discursul public despre AI oscilează între entuziasm nemăsurat și panică legată de pierderea locurilor de muncă: inteligența artificială nu va face companiile mai puțin umane. Dimpotrivă, le va obliga să redescopere de ce au nevoie de oameni cu adevărat.

Diferența dintre a folosi AI-ul ca accelerator și a-l folosi ca înlocuitor al gândirii

Sunt, spune Andrei Negulescu, două moduri complet diferite de a folosi inteligența artificială, iar diferența dintre ele va decide cine câștigă și cine pierde în următorul deceniu.

„Văd foarte clar două moduri de folosire a AI-ului. Văd utilizarea în care îl folosești ca pe un accelerator al propriei gândiri, sau îl văd ca pe o unealtă în care practic faci outsourcing, adică externalizezi gândirea proprie către robot. Când externalizezi gândirea proprie către robot, e un lucru tentant. Că el răspunde frumos, răspunde complex, dar tu nu ești de fapt prezent în proces”, explică el.

Problema, subliniază Negulescu, apare imediat după ce răspunsul e generat: „În secunda în care ai făcut-o, tu nu ai cum să mai înțelegi ce va decurge din acea chestiune pe care ți-a generat-o AI-ul, că tu de fapt nu ai mai gândit-o, tu nu mai ești cu mintea acolo." În schimb, atunci când AI-ul e folosit ca accelerator, „tu ești în continuare cu mintea acolo, doar că anumite chestiuni care sunt repetitive și care durează foarte mult și pe care el le poate face mult mai repede, le dai lui."

Această distincție nu rămâne la nivel individual, ea va modela, spune el, arhitectura aplicațiilor IT din următorul deceniu: „În următorii zece ani aplicațiile IT vor fi practic structuri în care oamenii din business vor interveni și opera, interacționând cu ce e de fapt în spate, destul de multe componente tradiționale de digitalizare, automatizări și așa mai departe, dar și foarte multe componente cu AI. Și ne vom da seama cum business-urile care vor rămâne competitive sunt cele care în continuare nutresc oameni brilianți care pot să vină cu idei, care pot să-i ceară AI-ului lucruri foarte multe. Și partea frumoasă este că își vor reduce destul de mult costurile cu tot ceea ce înseamnă zona de pură execuție care nu necesită și inspirație sau touch human”, spune Andrei Negulescu.

Însă asta nu înseamnă neapărat că orice fel de job, pe care noi îl percepem de sus ca fiind automatizabil - cum ar fi să verifici exceluri și așa mai departe – poate fi pe deplin automatizat de către AI. Pentru că în momentul în care digitalizezi o companie îți dai seama că acel angajat, care e la firul ierbii, de fapt cunoaște niște nuanțe și are o înțelegere a felului în care funcționează acel proces care este extrem de profundă. Chiar dacă munca sa în sine pare că nu e de valoare adăugată.

De ce oamenii-cheie vor deveni și mai importanți

Va reduce tehnologia dependența unei companii de anumiți oameni-cheie, tipic pentru businessurile românești construite în jurul unui fondator sau al unui grup restrâns de specialiști? Răspunsul lui Negulescu vine cu o analogie matematică simplă, dar eficientă.

„Cred că îi va face și mai importanți, pentru că tehnologia va acționa ca un potențator. Dacă ai un factor de exponențialitate - ca în matematică - la puterea a doua: 1 la puterea a doua e tot 1. 2 la puterea a doua e 4. 10 la puterea a doua e 100", spune el. Concluzia: „Un om care este foarte capabil nu va fi doar de 3 ori mai capabil decât altul, ci prin AI va fi de 10 ori mai capabil."

Aici intervine însă o nuanță pe care puține companii o iau în calcul: legătura dintre infrastructura tehnologică internă și capacitatea de a atrage talentul tânăr. „Adopția tehnologiei și modul în care vom construi infrastructura tehnologică din business-uri va conta foarte mult pentru atragerea talentului de gen Z", avertizează Negulescu.

Business-urile sunt acum confruntate cu o nouă provocare: încet, încet trebuie să înceapă să angajeze, dacă nu au început deja, oameni între 20 și 30 de ani, care peste 10 ani vor avea peste 30 de ani.

„Ei au crescut într-o altă lume - și eu aparțin acestei generații - o lume în care căutăm ca interacțiunea cu lucrurile pe care le facem să fie plăcută, de mai bună calitate și în care simțim că mințile noastre trebuie să fie folosite într-o formă optimă, nu risipite.”

Riscul „cârjelor tehnologice" pentru generația care nu a scris niciodată cod fără AI

Experiența directă din programele de internship ale companiei îl face pe Negulescu să identifice o problemă concretă, nu doar teoretică. Tinerii care intră acum în echipele de dezvoltare software sar direct la folosirea AI-ului, fără să fi trecut vreodată prin procesul manual.

„Văd asta în cadrul companiei noastre, când mai încercăm să avem internshipuri, că sunt foarte mulți tineri care nu au deloc experiență în zona de development, de scriere de cod, de dezvoltare de aplicații, că sar direct să facă absolut totul cu AI. Și nouă ne spun - păi da, dar și voi folosiți AI-ul pentru asta. Și spunem, da, noi folosim AI-ul, pentru că noi suntem o echipă care a făcut 15 ani scriere de cod manual", povestește el.

Diferența, insistă el, nu e cosmetică: „Noi înțelegem exact ce generează acel robot, știm cum să-l evaluăm, știm dacă-i bine sau prost ce face, știm ce să-i cerem. Voi nu ați avut experiența asta." Iar viteza cu care AI-ul livrează rezultate face tentația și mai greu de gestionat: „Când scrii un cod pentru o aplicație stai și lucrezi o săptămână ca să iasă ceva care să arate cât de cât ok. Cu AI-ul stai și lucrezi două ore și îți iese ceva superb. Și trebuie să echilibrăm acest lucru."

Pe de altă parte, cu generația TikTok va fi și mai complicat, crede el. „Va trebui să avem un cadru în care să-i educăm să intre în profunzime pe sarcini și să nu le dăm niște cârje tehnologice care îi vor paraliza sau încetini foarte mult.”

Companii cu mult mai puțini oameni, dar nu neapărat „mai reci”

Pot companiile românești funcționa peste cinci ani cu mult mai puțini angajați, fără să devină impersonale? Răspunsul lui Negulescu este afirmativ, dar vine însoțit de o explicație sociologică.

„100% companiile vor putea să lucreze cu mult mai puțini oameni. Spun 100% pentru că inclusiv înainte de AI cred că majoritatea corporațiilor ar putea lucra cu mult mai puțini oameni decât o fac", afirmă el. Explicația ține de psihologia organizațională: „Când te uiți în interiorul unei organizații și o analizezi la nivel sociologic, realizezi că interesul unei organizații deseori este pur și simplu să producă relevanță pentru angajații ei. [...] Managerul care vrea să dovedească că mișcă el munții. Care are o echipă mai mare. De ce? Pentru că dă mai bine să aibă o echipă mai mare."

Totuși, Negulescu respinge ideea că reducerea de personal ar trebui să fie punctul de plecare al oricărei strategii de adopție AI: „Nu cred că punctul de la care trebuie să se înceapă este cum reușesc să reduc personalul. Cred că punctul de la care trebuie să se înceapă este cum reușesc să livrez niște servicii excelente clienților folosind tehnologie."

Mesajul lui pentru cei îngrijorați de un scenariu de șomaj masiv e unul optimist, ancorat în capacitatea istorică a economiei de a se rebalansa: „Nu cred că va veni o tragedie economică în care lumea va rămâne fără job din cauza AI-ului. Sunt enorm de multe meserii de care oamenii fug în momentul ăsta, care sunt văzute, mai ales în România, nu ca fiind niște meserii nobile, care țin de muncă manuală, care țin de interacțiunea dintre persoane într-o manieră foarte umană, care vor crește în urma acestei direcții." Concluzia lui: „Standardul de calitate al persoanelor din zona de economia gândirii - thinking economy - va crește."

„Cele mai bune idei care ne-au venit în legătură cu AI-ul, au apărut în momente spontane, la birou”

Există o temere legitimă legată de erodarea creativității organizaționale odată cu creșterea automatizării - ideea că multe descoperiri bune apar din greșeli și din discuții spontane între oameni, lucruri greu de programat într-un flux automatizat. Negulescu confirmă riscul, dar îl leagă strict de cultura fiecărei companii, nu de tehnologie în sine.

„În organizațiile care au ca prioritate strict automatizarea și reducerea interacțiunii umane, unde managementului nu îi plac oamenii, absolut că vor dispărea brilianța și scripirea umană, care vor fi înlocuite cu răceala și închistarea roboților, care nu au idei, nu se împiedică de lucruri, nu generează niște chestiuni care sunt cu adevărat inedite." În schimb, în organizațiile unde „de la început managementului îi plac oamenii", AI-ul „va fi folosit pentru a potența oameni, pentru a deschide ușa pentru a angaja mai mulți oameni care să vină cu idei și a crea o cultură tocmai pentru generarea ideilor."

Experiența internă a companiei sale confirmă acest tipar: „Cele mai bune idei care ne-au venit în legătură cu AI-ul, ne-au venit în momente spontane, la birou, în întâlniri spontane cu persoane care ne-au fost introduse de la diverse companii. Adică n-ai cum să stai fiecare în casa lui cu ochii la pereți și să îți dai seama care e următoarea mare nevoie pe care o are piața."

Pentru ce va mai plăti angajatorul, când competențele tehnice sunt multiplicate de AI

Dacă AI-ul poate multiplica rapid competențele unui angajat, întrebarea logică este pentru ce va mai plăti, de fapt, o companie în structura salarială a viitorului. Negulescu are un răspuns clar: pentru exact ceea ce nu poate fi automatizat.

„Cred că va plăti pentru un alt set de competențe care nu poate fi automatizat de AI. Cred că va plăti pentru inspirație, pentru idei, pentru capacitatea de a face legături. Oamenii care au această capacitate cred că vor fi și mai bine plătiți decât sunt în momentul ăsta." În partea opusă a balanței se află cei care execută fără să înțeleagă: „Vor avea de pierdut persoanele care fac lucruri și nu înțeleg de ce le fac. Ei vor fi blocaje active în adopția de tehnologii."

Unde vor merge banii obținuți din câștigul de productivitate adus de AI? Andrei Negulescu face un apel direct către management, dinspre propria experiență de investitor cu background în finanțe:„Sper companiile vor înțelege că toată economia de costuri pe care o pot face în zona administrativă interioară, care nu se vede, n-ar trebui să fie doar pusă la investitori, la acționari, ci ar trebui să fie dusă către clienți, către a spori calitatea serviciilor." Argumentul lui e simplu: „Prefer să investesc în ceva ce crește statornic pe termen lung, decât să primesc azi niște retururi rapide."

Acces egal la tehnologie, dar nu și la fundamentele de management

În scenariul egalizării tehnologice: ce se întâmplă când o companie românească are acces la aceleași instrumente AI ca un competitor din Franța, Germania sau SUA - ce va mai face diferența?

Negulescu respinge premisa că tehnologia ar fi factorul decisiv al succesului, printr-o analogie din marketing.

„Este ușor să crezi că succesul unei companii din vest provine strict din adopția tehnologică, când, de fapt, adopția tehnologică este un factor care confuzează. În realitate, succesul companiei este bazat pe niște fundamente de business și de management atât de bune încât, prin prezența acelor fundamente, și adopția tehnologică este mult mai accelerată."

El recunoaște că barierele de intrare au scăzut spectaculos: „Costul de intrare pentru a dezvolta tehnologii în business-uri a scăzut dramatic. [...] Nu mai e nevoie de o echipă de developeri, poți pur și simplu să creezi o aplicație cu niște instrucțiuni către AI." Dar avertizează asupra unui risc invers: „Acest lucru nu poate fi făcut de persoane care nu au nicio cunoștință în zona de digitalizare și development, pentru că nu vor ști ce să ceară. Va apărea automat tentația de «acum pot să fac orice» și o să fac o caracatiță de aplicație pe care nu o poate folosi nimeni și o să dau peste cap organizația." Concluzia lui e tranșantă: „Capacitățile de management care există în organizații vor determina cel mai mult posibilitatea de a avea succes. Dar dacă managerii sunt capabili, clar va fi un accelerator."

Resursele umane, funcția subestimată care va deveni strategică

Întrebat care este un lucru pe care companiile românești îl fac astăzi, poate fără să-i dea prea multă importanță, și care în câțiva ani va deveni mai valoros, tocmai într-o lume dominată de tehnologie, Andrei Negulescu nu a ezitat: departamentul de resurse umane, tratat astăzi ca o simplă funcție administrativă.

„Observ în continuare că în România este această idee că HR-ul este o funcție administrativă, o funcție care trebuie să ne asigure că nu suntem dați în judecată și că suntem în regulă cu actele. Foarte puține organizații percep în România HR-ul ca fiind de fapt cheia business-ului." El pune fenomenul pe seama vârstei fragede a capitalismului românesc: „Cred că este pur și simplu o chestie de imaturitate în afaceri și în capitalism, pe care e firesc să o avem cu un istoric atât de scurt de capitalism."

Argumentul lui inversează logica obișnuită a leadershipului antreprenorial: „Într-un business, valoarea cea mai mare nu e generată de ideile pe care le am eu ca antreprenor, ci e generată de toate ideile la care nici nu m-aș putea gândi, pe care le au și le vor avea oamenii pe care eu îi cresc în organizații." Rolul liderului, spune el, nu e să fie cea mai ascuțită minte din companie: „Eu sunt acolo doar ca să armonizez lucrurile, doar ca să creez un context. [...] Organizația trebuie să aibă mintea mai ascuțită decât o am eu."

Previziunea lui Andrei Negulescu conturează profilul organizației câștigătoare în următorul deceniu: una „hipercapabilă în a atrage talent excelent, a-l nutri, a-l crește și a-l adapta unei culturi pe care managementul o setează, astfel încât să poată să opereze în echipă pentru a livra obiectivele organizației" - indiferent cât de sofisticată devine tehnologia din spatele ei.

Acest interviu a fost realizat cu sprijinul Matricia Solutions.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp