Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
Din punct de vedere economic, cea mai mare eroare intelectuală a stângii este Eroarea Plăcintei.
Stânga își imaginează lumea ca fiind un joc cu sumă nulă: ce câștigă cineva, înseamnă că altcineva pierde. Sau altfel spus, dacă ne imaginăm bogăția ca o plăcintă, stânga consideră că mărimea plăcintei e fixă și că bogătanii își taie o bucată foarte mare din ea, lăsând pentru restul lumii o feliuță subțire din care trebuie să se hrănească mult mai mulți oameni.
De aici decurg celelalte erori pe care le vedem declamate în fiecare zi de politicienii de stânga: inegalitatea e rea, pentru că 1% iau prea mult din plăcintă, miliardarii sunt periculoși, bogații îi exploatează pe săraci, săracii sunt săraci pentru că miliardarii sunt bogați, există o luptă de clasă între capitaliștii care au mult și muncitorii care au puțin.
Soluțiile sunt și ele compatibile tot cu Eroarea Plăcintei: dacă unii au mai multă bogăție trebuie taxați mult mai mult pentru a redistribui această bogăție fixă către cei care nu au.
În realitate, bogăția este un joc cu sumă pozitivă. Bogăția mondială nu este fixă în niciun moment. Ea este creată în fiecare zi, astfel că stocul de bogăție crește mai mult decât populația. Oricine poate crea o afacere dintr-o idee, creând bogăție în societate, fără ca altcineva să fie mai sărac, dimpotrivă. Iar această creație a bogăției nu este limitată bogaților sau capitaliștilor. Poate fi accesibilă unui număr din ce în ce mai mare de oameni.
Eroarea asta cu sumă nulă vine din modul cum decurgea societatea umană înainte de secolul 18: populația și activitatea umană urmau o progresie în zig-zag, creșterea populației fiind limitată de cantitatea de resurse și de epidemiile vremurilor.
Începând cu revoluția științifică și industrială, acest ciclu malthusian s-a întrerupt și creșterea populației a devenit exponențială, putând fi susținută de o creștere economică mai mare. Asta a permis ca bogăția globală să crească și fiecare generație să primească mai mult. Și asta în ciuda celor două catastrofe umanitare, cele două războaie mondiale.
Această creștere a bogăției a fost posibilă printr-o miraculoasă evoluție a inovației, creativității, tehnologiei, libertății economice, schimbului global.
Totuși, ideea de sumă nulă nu a dispărut, în ciuda evidențelor. În anii '70, unii economiști prognozau că lumea nu va fi capabilă să susțină alimentar o populație în creștere și va izbucni o foamete globală care va reduce populația la un nivel sustenabil. „Population Bomb” de exemplu este o carte foarte populară care făcea astfel de predicții.
Predicții dovedite nefondate: într-o lume ținută la adăpost de un nou război mondial prin frica nucleară, capitalismul, libertatea economică, creativitatea și progresul tehnologic nu numai că au făcut față unei populații care a continuat să crească exponențial, dar sărăcia extremă, episoadele de foamete, bolile au fost toate reduse și nivelul de trai al miliarde de oameni a crescut concomitent.
Îmbogățirea unora nu a însemnat sărăcia altora, dimpotrivă. Deși inegalitățile au crescut în unele decenii și țări, nivelul absolut de bogăție a oamenilor considerați simpli nu mai are nicio legătură cu starea de suferință și sărăcie a aceluiași om acum 100 de ani.
Eroarea însă continuă în cercul stângii moderne: lupta de clasă (o idee vetustă a lui Marx care nu era aplicabilă nici pe vremea lui, când mulți muncitori aveau acces la bursa din Londra, cea mai mare la acea vreme), inegalitățile extreme, exploatarea muncitorilor de către corporații, exploatarea săracilor de către bogați, blocarea oamenilor săraci în cercul sărăciei fixe din care nu pot ieși decât cu ajutor de la stat, taxele pe avere și capital care ar trebui să redistribuie o bogăție fixă, toate aceste idei sunt încă vii și sunt folosite ca arme politice în întreaga lume.
În fapt, democratizarea accesului la bogăție e din ce în ce mai accentuată, uneori la un clic distanță. O bună parte dintre salariile muncitorilor este investită sau poate fi investită în capital. Începerea unei afaceri nu a fost niciodată mai ușoară. Creșterea sau completarea capitalului uman prin educație nu a fost de asemenea niciodată mai accesibilă.
Rămân încă mari probleme globale și locale, încă multă sărăcie și suferință, miliarde de oameni în condiții precare la standardele de azi. Inegalitățile extreme duc la presiuni și la control politic și la crearea de monopoluri și poziții de forță care încetinesc sau distrug competiția în unele locuri.
Dar bogăția este o vastă și complexă resursă flexibilă, care poate fi crescută de oricine și oricine poate avea mai mult fără să sărăcească pe alții.
Stânga ar face bine să se debaraseze de Eroarea Plăcintei dacă vrea să evolueze. Altfel va rămâne cu firimiturile ideologice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum sa mergem pas cu pas prin fiecare paragraf.
1. Pe ce va bazati cand spuneti: "Stânga își imaginează lumea ca fiind un joc cu sumă nulă"? Nu cred ca nici un socialist s-a exprimat vreodata in termenii astia. Diferenta dintre cei mai bogati dintre noi si oamenii de rand e in continua crestere. Relativ vorbind suntem din ce in ce mai saraci orice am face fata de Jeff Bezos.
2.Inegalitatea e rea, Inegalitatea la care se refera stanga este la mijloacele pe care le avem la dispozitie si nu neaparat la averea momentana. Doar un cretin poate sustine ca un tigan dintr-o satra de la Periprava are aceleasi oportunitati cu fiul lui Tiriac de exemplu. Ne nastem in mijlocul unei curse la care startul a fost dat acum mii de ani. Unii sunt la ture in fata pe cand altii inca mai vad in spate linia de start. Tu de-abia ce te tarai altii iti dau ture din calesti si masini de curse. Va invit sa mergeti in turneu prin Bangladesh si sa le explicati celor ce lucreaza pe un dolar pe zi cum lumea de fapt le sta la picioare si sunt prosti ca nu-si fac o afacere prin care sa le dea peste nas celor de la Luis Vuitton, angajatorul sau actual.
3. Bogatii ii exploateaza pe saraci a.k.a. forta de munca. Incepand de la Apple care foloseste minori in Congo care lucreaza si mor in mine de cobalt pana la nea Milica, patron de birt care indiferent de profit nu plateste decat salariul minim omului de la tejghea.
4. Din nou startul e furat, Rata de imbogatire a unui om de rand e mult mai scazuta fata de a celor 1%. Pe zi ce trece si eu si tu saracim continuu fata de ei si copiii lor.
5. Exista o lupta de clasa atata timp cat profitul tau este dat de diferenta dintre valoare reala a muncii mele si banii pe care-i primesc.
6. Fals. Situatia este mult mai complexa. In principiu se cauta impozitarea celor mai bogati pentru a acoperi gaurile la buget, cheltuielile crescande cu asistatii sociali, pensionari etc., majoritatea celorlalte surse fiind epuizate.
7. Ridicarea nivelului de trai nu se datoreaza celor mai bogati dintre noi, bogati au fost si in trecut, vor fi si in viitor, ci datorita progreselor tehnologice. Revin cu invitatia de a va deschide ochii si a vedea ca de fapt mutarea productiei de la vest la est a adus cu ea si o forma moderna de sclavism. Va invit sa faceti un search pe google la ceea ce e un sweatshop si putem vorbi. Oamenii aia lucreaza pentru si pentru Adibbad si Adidas.
Faptul ca X are foarte bogat ii este de folos lui X si nu neaparat femeii care-i spala veceul.
8. Unii indoctrineaza cu placinte altii indoctrineaza cu egalitate sociala.
9. Revin cu argumentele de mai sus. Doar pentru ca avem cadru legislativ si disponibilitate de capital asta nu inseamna ca avem egalitate de oportunitate.
10. "Rămân încă mari probleme globale și locale, încă multă sărăcie și suferință, miliarde de oameni în condiții precare la standardele de azi." Faptul ca avem inca asemenea probleme sunt datorate capitalismului. Nimeni nu se multumeste sa aiba un profit, trebuie muls totul pana la ultimul cent, indiferent de costurile umane. Acestea sunt corporatiile zilelor noastre, De la Amazon la Biserica Ortodoxa Romana, de la cel mai mic industrias la JPMorgan. E usor pervers aliniatul asta intr-un articol pro capitalism. Bineinteles ca putem da miliarde de euro din taxe si impozite sa taiem datoriile bancilor, dar nu care cumva sa crestem ponderea asistentei sociale.
11. Cand spuneti control politic sper ca va referiti la controlul companiilor asupra politicului si nu invers.
Inchei prin a preciza ca orice decizie luata in acest sens trebuie chibzuita bine. Cred ca niste bani in plus la bugetul de stat ar fi mereu bine veniti. Acest lucru ar putea duce la diminuarea investitiilor private (ma asteptam sa gasesc acest argument la dumneavoastra dar ati ramas cu gandul doar in gastronomie si la arunca cu pietre inspre socialism). Iar daca banii astfel stransi vor fi aruncati pe fereastra mai bine ne lasam pagubasi.
Uitati-va tot la situatia de acum. Unii spun ca vine ditamai criza. Probabil multi nu o simtim inca. Dar intrebati-l pe proprietarul ala de taverna din Grecia. Sau pe cel de pub din Marea Britanie care, abia redeschis, probabil va inchide din nou in maxim o luna. Ei au intrat deja in criza. Dar in timpul asta Bezos a mai adaugat niste zeci de miliarde in asa zisul buzunar. Tesla ajunge sa valoreze mai mult decat Toyota. Iar daca acea criza chiar va lovi si oamenii vor cumpara mai mult cartofi din piata decat telefoane pe Amazon, niste sute mii vor ramane someri, Bezos tot va mai valora niste miliarde doar ca nu le-ar plati nimeni dar va primi cateva mici averi de la stat pentru a suferit "pierderi".
Curat de dreapta si curat pozitiv.
PS Amazon / Bezos / Tesla sunt doar exemple. Nu-s bagati in vreo categorie de buni sau rai.
Cand nu te duce capul sa te dezvoli sa cresti productivitatea sau sa te extinzi ajungi la eroarea placintei oricat ai fi tu de dreapta.
De asemenea, aceasta distributie a plusvalorii create depinde de penuria din piata a capitalului, a fortei de munca calificate sau mai putin calificate, etc.
Stânga nu va evolua niciodată. Stânga vrea la final societatea aia perfectă imposibilă și pentru asta va vrea să ne convingă că lumea asta e imperfectă, nedreaptă, totul e gri închis dacă nu negru, și pentru asta va zugrăvi realitatea în cele mai sumbre culori. Stânga vrea perfecțiunea dar eșuează invariabil într-o fundătură.
Dreapta însă poate evolua spre politici sociale care se pot corect aplica doar după ce țara respectivă va fi ajuns la un nivel acceptabil dedezvoltare. Cum se poate ajunge aici? Se poate analiza cum state distruse de război au reușit să se ridice într-un timp record. Da, și cu ajutoare externe dar extrem de bine chibzuite. Si încă într-un fel, care nu va plăcea deloc: strângând din dinți, prin muncă timp de ani, iar ajutoarele să fie acordate limitat și doar celor care au neapărată nevoie. Nu, nu place fiindcă noi vrem totul dintr-odată. Ceea ce nu se poate.