„Francezul” de la Lazăr: Cum a ajuns un liceu de elită să-și vadă prestigiul umbrit de un absolvent cu limbaj de galerie

foto: Darek Delmanowicz / PAP / Profimedia

Liceul în comunitățile românești a avut un rol esențial în construirea societății și a statului modern. Liceul ocupa, în mod real, un loc central în topografia comunităților urbane, funcționa în clădiri reprezentative și prestigioase, aspect ce marchează simbolic locul acestuia în peisajul României moderne, el fiind o instituție generatoare de elite, adevărate coloane vertebrale ale societății. Liceul impunea respect și venerație, asemenea bisericii: dacă în fața acesteia îți făceai semnul crucii, atunci când treceai pe lângă clădirea liceului îți ridicai pălăria și te înclinai.

Îmi aduc aminte de un episod relatat de profesorul clujean Mircea Zaciu, de la Facultatea de Litere din Cluj, care povestea că în deplasările la București, la ședințele Uniunii Scriitorilor împreună cu Ion Agârbiceanu, când ajungeau în gara Blaj, preotul scriitor se ridica în picioare și pronunța un singur cuvânt: Școlile! 

Respectul și venerația față de aceste academiae mediae traversează vremurile și, mai ales, toate așa-zisele reforme – inclusiv pe cele actuale –, în care marii reformatori livrează o năucitoare pâclă conceptuală de „competențe”, „abilități” și „discipline”. În acest context, merită analizat și raportul dintre actualele „elite” politice și școală, în special liceul, precum și modul în care anumite personaje publice au fost formate în instituții de prestigiu. Un exemplu notoriu este G. Simion, absolvent al celebrului Liceu „Gheorghe Lazăr” din București. Este dezamăgitor să constați că un asemenea liceu a produs un adevărat „barbar în cetate”. Primitiv în limbaj, vulgar, violent, Simion este total distonant cu prestigiosul liceu. Toate aceste comportamente și le-a etalat de-a lungul întregii sale prestații politice precare și analfabete totodată. Cea mai expresivă probă a analfabetismului său s-a văzut în timpul vizitei în Franța, unde și-a dat adevărata măsură, mai exact, „s-a dat în stambă” prin necunoașterea limbii franceze, el etalând o limbă rom-francă penibilă și deopotrivă ridicolă. Este cu atât mai dezamăgitor cu cât absolventul G. Simion al celebrului Liceu ”Gh. Lazăr” a obținut la examenul de bacalaureat limba franceză nota 10 la proba orală și 9.50 la proba scrisă. A făcut de rușine nu doar liceul absolvit, ci și pe românii francofili. Probabil a absolvit liceul în calitate de lider de galerie de fotbal, de lider de gașcă, sau de cap de gang de băieți „dați dracului”.

O altă relevantă distanță între gășcarul G. Simion și celebrul liceu poate fi detectată dacă citim binecunoscutul roman „Cișmigiu & comp.”, din 1942, al lui Grigore Băjenaru. Această carte este o frescă expresivă și succintă a comunității de elevi și profesori de la Liceul „Gh. Lazăr, o istorie trăită sub semnul prestigiului și al responsabilității patriotice ale acestei instituții de învățământ în perioada interbelică. O altă întrebare ar fi ce a învățat G. Simion din masteratul de istorie a comunismului pe care l-a urmat la Universitatea „A. I. Cuza” din Iași, cu ce a rămas din ceea ce a învățat, dacă acest masterat a avut vreo influență în planul comportamentului său care este unul, din păcate, total lipit de regimul comunist violent și primitiv.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp