„Decalogul” proaspătului licean: iată sfaturile mele, în calitate de mamă și expert în educație. Cel mai mult contează să te descoperi pe tine, nu să „bifezi” note și premii

sursa foto: Profimedia

Dacă ai trecut peste emoțiile primei zile de liceu, ți-ai cunoscut colegii și poate chiar o parte dintre profesori, eu vin cu o opinie ce pare în contradicție cu toată lupta asta prin care ai trecut să ajungi la un liceu cât mai bun (pentru poziție, profil și chiar pentru mediu, căci contează ce colegi ai acum): și anume, opinia că în acești 4 ani (și mai ales peste 5-10 ani) va conta mai puțin numele liceului, cât vor conta expunerea și un hobby important. Plus alte câteva, dar hai să le luăm pe rând.

Sunt mamă de fost licean (acum student anul 1 la Științe Cognitive în limba engleză), lucrez deseori cu tineri, mă interesează poveștile oamenilor care se simt (sau nu) împliniți și sunt o persoană atentă la felul în care familiile din jur au trecut prin această etapă, nu ușoară.

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

- PASIUNEA pe care te sprijini - un hobby, acela cel mai important, care îți ocupă mai tot timpul liber. Nu analizez acum beneficiile unei pasiuni (și activităților extracurriculare), ci cum aceasta devine umărul pe care te lași când e mai greu la școală, în anumite perioade / stări prin care treci uneori (te-au enervat colegii, nu îți plac unii profesori, "e greu la profilul ăsta, mai bine alegeam invers!", "Maria nu mai vrea să îmi vorbească"...). Pasiunea va fi punctul tău de SPRIJIN, oaza ta de BUCURIE în zilele în care lucrurile nu merg chiar cum speri la școală sau cu prietenii, când ai inima frântă sau ai primit o notă proastă pe nedrept. Aici ai o comunitate, bucuria de a face ceva cu pasiune sau de a împărți victoriile cu echipa, aici ai rezultate palpabile, poți măsura evoluția (nu doar în concursuri și premii) și un program previzibil. Disciplina ajută și ea foarte mult la reglarea sistemului nervos. Mișcarea, nu mai zic. Faci canto sau pian, fotbal sau baschet, pictezi sau faci teatru, înot sau arte marțiale – sper că e locul în care abia aștepți să ajungi și poate locul în care ai chiar un mentor;

- EXPUNEREA mi se pare cel mai important lucru de activat pe perioada liceului. Sunt puțini tinerii care își caută singuri evenimente și comunități, joburi de vară sau medii care să îi scoată din zona de confort, să reducă voluntar din timpul de relaxare. Așa că uneori e indicat ajutorul părinților: trebuie să recunoaștem că la unii dintre voi funcționează primul push, această împingere de la spate. Ce poate însemna?

 Voluntariat: Îți faci prieteni (poate chiar cu pasiuni comune), înveți anumite bucăți dintr-un business sau cum se organizează un eveniment, CUNOȘTI oameni (importanți mai târziu), afli de alte comunități, îți creezi deja o rețea de oameni demni de urmărit / mentori;

 Evenimente de tot felul (lansări de carte sau filme, dezbateri, gândire critică, public speaking...); găsești și pe IG pagini pentru tineri, care au informări de acest gen. "Să caute oameni care să îi inspire", cum spunea și deunăzi actorul Vlad Udrescu, la Estivalul de Teatru, dezvăluind din experiența sa. În plus, poți apela la mentor când ai un pas mai greu de făcut, o decizie de luat, o idee de implementat...

 Să devii curios ce înseamnă meseria x sau y (nu e de mirare că pictori buni devin cei care au avut poate în casă un bunic pictor; sau un violonist excelent auzind în casă vioara, un tată medic care povestește cazuri interesante). Din discuții, observ că mulți tineri au impresii greșite despre ce presupune un anumit job și e normal să nu știe (încă). Roagă părinții / un unchi sau o vecină să îți povestească, să vă ducă în vizită la job (shadowing), de ce nu? Să urmărești electricianul sau pe cel care pune parchetul, să vezi ce presupune. Faceți împreună o listă de părți pozitive și mai puțin plăcute ale jobului lor;

 Cluburi: debate, actorie, sport, robotică (sigur, nu mai discut despre importanța sportului și a unui instrument la orice vârstă în dezvoltarea creierului unui copil, lucruri fără de care nu se creează un orar în școlile nordice sau germane; eu nu prea am avut succes cu asta). Aceste cluburi pot aduce și călătorii, concursuri, pe lângă comunitate. În plus, la vârsta asta trebuie să ai noțiuni de educație financiară și ceva antreprenoriat. Sunt cluburi de tineri care simulează afaceri, unde ai ocazia să faci brainstorming. Bănuiesc că deja îți gestionezi singur bugetul în tabere sau excursii.

Sigur că și la liceu vei găsi;

- Îți vor fi foarte utile ședințele de consiliere vocațională și interpretarea testelor aferente. Sunt consilieri pricepuți, care îți pot spune tips and tricks sau îți vor prezenta alternative de care poate nu știai. Niciun sfat în plus nu e de prisos: aduni informațiile și apoi decizi tu.

- Caută să discuți (online și nu numai) cu studenți din alte țări, să vezi cum e acolo. Chiar și cu tineri care au terminat acolo facultatea și s-au angajat deja. Află ce se cere, ce e la “modă“, care sunt cheltuielile, abordează-i în vacanță, fii informat. Sunt interesante și târgurile care au diverse oferte, dar cred că e mai important să afli provocările de la fața locului: cu toții avem un vecin sau un prieten care studiază în afară;

(Te felicit dacă ți-ai notat, măcar mental, ce ai parcurs până aici.)

- Să nu uităm că, la orice liceu ai fi, contează mult cât lucrezi acasă în plus: teme sau pregătire specifică pentru meseria care te atrage (ex. la biologie, pentru medicină); asta și pentru că la liceu nu mai sunt obligatorii temele (în teorie). Prietena mea, Betty, a zis să nu uit să menționez și cultura: să vă faceți timp și de filme bune, teatru, muze...

Știu că, odată cu meditațiile grele la mate și nesfârșitele eseuri la română, ți-ai pus mari speranțe în liceu, crezând că se va schimba viața la 180 grade (sau măcar de un unghi dreptunghic), dar să nu uităm că nu toți profesorii sunt pasionați de ceea ce predau, iar manualele de liceu sunt de multe ori cele de acum 15-20 de ani (vs cele moderne din gimnaziu). Există și posibilitatea să fii dezamagit/ă de sistemul românesc, la fel cum poți fi dezamăgit/ă și la unele facultăți. Liceul nu e despre a ți se schimba viața în acest sens, deși da - e o etapă distinctă. Creează-ți așteptări moderate!

Părinții ar trebui să știe că liceul este foarte mult și despre validare: vrei să fii văzut, să îți faci prieteni, să te placă gașca, să aparții de un “trib”, să ai cu cine te amuza în pauză sau în ziua în care ești stresat/ă că ai un test greu ori știi sigur ca profu' te va asculta (deși nu ai chef). Nu e doar despre studii. E și despre hormoni, despre îndrăgosteală, despre preocuparea cum arăți; sau cât de haios ești, pentru că așa ți se pare că suplinești moaca din oglindă (vei vedea peste vreo 10-20 ani în poze că erai foarte frumos / frumoasă, de fapt).

Și îi rog pe părinții (cu multe info despre parenting-ul modern, părintele imperfect adică, la fel ca mine) să se gândească și la faptul că îi protejăm cam mult pe copii, vrem să nu le fie greu (dacă tot se poate o scurtătură), să nu iasă din zona de confort. Când tocmai de aici vine evoluția, din a te cunoaște pe tine mai bine cu fiecare obstacol depășit și după fiecare eșec.

Și nu uita că e OK să te răzgândești pe parcurs, la orice vârstă: nu trebuie să fii psiholog o viață întreagă, dacă între timp descoperi că vrei să ajuți oamenii într-un mod cu totul diferit: de pildă, te bucură să cultivi căpșuni organice.

P.S. Iar pentru cei care au intrat acum în clasa a VIII-a, mai am vreo câteva sugestii:

- Liceul să fie aproape de casă sau ușor de ajuns la el cu STB / metrou (1 - 1,5 h pe drum dus și 1-1,5 h întors sunt foarte obositoare, mai ales dacă ai și mult de învățat sau o pasiune pentru care petreci alte ore pe drumuri);

- Dacă locuiești departe de liceu și mai înveți și după-amiaza, e de analizat programul activităților extracurriculare (că dimineața va fi cam irosită - trezit mai târziu, teme, mâncat, drum spre școală -, iar seara vei ajunge obosit/ă acasă. Din 2 similare, poți prioritiza pe fișa de înscriere pe cel la care se învață dimineața. (La noi a fost grea adaptarea, într-o localitate de lângă București, după 3 ani de după-amiază să se trezească la 6 dimineața, în clasa a XII-a);

- Nu alegi un liceu după prieteni: prietenii buni rămân în preajmă (e un exercițiu bun de a învăța să cultivi o prietenie) și e de dorit să îți faci unii noi, să ieși din zona de confort (știu, e laitmotivul acestui articol). Părinții îți vor confirma că prieteniile din liceu rămân pe viață;

- E ideal să mergi (singur, cu școala, cu părinții) la Zilele Porților Deschise ale liceelor: nu se știe ce „crush” apare;

- La înscriere, prioritizează liceul (“Vreau neapărat aici”) SAU profilul. Pentru prima variantă, încearcă să afli cât de ușor e să te transferi de la un profil la altul (medie, să dai diferențe, dacă apar locuri); pentru varianta 2 – în caz că vrei să te muți din clasa a X-a la alt liceu, aici nu ai decât să încerci (dacă ai media cerută și au apărut locuri vacante).

Paranteză: am cunoscut la Spiru (în vizita de acum 4 ani) o elevă în clasa a X-a la uman, care se pregătea pentru medicină în afara țării. Pentru mine, o curiozitate; pentru ea, un profil mai ușor din anumite puncte de vedere, așa că timpul liber și-l prioritiza pentru examenul la medicină. Altă perspectivă, nu-i așa?

- Contează mult cum a fost școala până acum și cum vrei să te simți în clasa a IX-a: unii adolescenți se simt validați /încurajați evoluând cu rezultate bune într-o clasă medie (printre primii, poate luând chiar și bursă: e mare lucru să fii independent financiar când mergi la colț la covrigărie), decât printre ultimii într-o clasă de așa ziși olimpici (părinții crezând că vei fi motivat/ă de competiție; nu au cum să fie toti de performanță și depinde mult și de abordarea profesorului; senzația că ai mult de recuperat are 2 tăișuri, dar până la urmă fiecare părinte își cunoaște mai bine copilul).

Ești tare oricum, dacă ai ajuns cu cititul până aici.

Primește și de la mine un suflu în aripile tale: fiecare etapă are frumusețea ei.

Fiecare om pe care îl întâlnești e important și poate să îți influențeze - mai mult sau mai puțin - destinul, cariera: ai grijă și de timpul tău, cât și cui îl aloci. Lucruri frumoase și multe „aha”-uri te așteaptă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp